Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 25

Îl simțeam..era atât de aproape încat îi puteam simți respiratia fierbinte pe față.Deschid ochii și îl văd patrunzandu-ma cu privirea lui întunecată ce transmitea o ură imensa. Mă ura..dar mai mult îl uram eu. Mă dau mai în spate,corpul fiindu-mi cuprins de o panică inexplicabila. E aici cu mine..si vrea răzbunare.

-Nu! Strig disperată încercând sa uit acel chip angelic dar care aducea doar moarte

-Sunt aici..

Priveam tavanul de un alb imaculat încercând sa-mi stăpânesc respirația ce o luase la goană din cauza emoțiilor învălmășite ce se luptau în interiorul meu

-Sunt aici iubito,sunt aici
Aud din nou acea voce..intorc privirea încercând sa recunosc persoana de lângă mine.

-Kevin..șoptesc tragandu-l practic înspre mine vrând sa-l prind în cea mai calduroasa îmbrățișare pe care a primit-o vreodată.

-Să nu mai pleci nicăieri,spun printre suspine

Îl las sa ma sărute pe frunte apoi mă depărtez atât cât sa-l privesc în ochi.Inima îmi bătea nebuneste. Ne priveam unul pe altul fără să zicem nimic,cuvintele nu mai aveau rost în acele momente.
Scăpasem..ucisesem un om dar scapsem.Mâinile și conștiința îmi erau pătate de sângele lui David..dar nu regretam deloc.Imaginea fiecărei lovituri ,sau fiecarui glonț pe care l-a primit de la mine îmi reapărură în minte..în loc sa mă simt vinovata ,mă simțeam chiar bine,scăpasem lumea de un nemernic ca el..fusesem răzbunata.

-A trecut..îl aud pe Kevin spunandu-mi
Îi zâmbesc si îi fac semn să se așeze lângă mine pe pat.
-Mulțumesc ca trăiești,spun fixandu-l cu privirea
Îmi zâmbește și el și mă ia de mâna
-Datorită tie.Te iubesc Katy..te iubesc atât de rău ca mă doare uneori.Tu nu mă iubesti,asa-i?Nu-i nimic,înțeleg..

-Nu vrei să taci ?îl întreb simțind deja cum vorbaria lui ma scotea din sărite.
N-am spus niciodată ca nu te iubesc,idiotule.

-Dar..tu..Chad..nu la el ții?

-Chad nu a fost niciodată al meu,m-am împăcat de mult cu ideea,nu-mi pasă de asta..în schimb tu ai fost mereu langa mine,m-ai iubit necondiționat iar eu ca o proastă ce sunt nu am știut sa să apreciez.Mă poți ierta?
-Să te iert?!Eu sunt ăla care ar trebui iertat..dar nu mi-ai răspuns la intrebare..mă iubești?
Îl strâng de mâna
-Mai mult decât orice pe lume
Emoțiile mă cuprind..sa-i spun acum?sa-i spun ca va fi tată?Nu era momentul și locul potrivit..dar trebuia.La naiba,fusesem violata de 5 ori era posibil să creada ca nu este copilul lui , nu puteam risca așa ceva..
-Kev..trebuie sa-ti spun ceva important..eu..
Ușă salonului în care ma aflam se deschide brusc și intră Marcus urmat de fratele lui.
Încerc sa mă ridic dar sunt oprită de o durere adâncă ce îmi strabatea corpul,eram ranita cam peste tot.
-Nu trebuie sa te ridici,îmi spune Marcus,nu stam mult,voiam doar sa vedem dacă ești ok

-Mersi băieți..nu reușeam nimic fără voi..

-Ești datoare cu o pizza, mă informează James

-Va sunt datoare cu viața,îl informez eu.Stai să ies de aici ca se rezolva toate ,zic facandu-i cu ochiul.Și Marcus..nu am uitat de logodnica ta..

-Vorbim despre asta după ce te faci bine

Îi zambesc în semn de recunostiinta

-Oh,asteptam sa te trezești ,spune doctorul ce tocmai intră
Verifica perfuzia și îmi da o pastilă.
-Ia asta,îmi zice E un calmant ai nevoie,mai ales ca esti și îns...

Dau disperata din cap în semn ca nu,fapt ce oprește doctorul să spuna mai multe.

-În stare buna!Se corecteaza el înțelegând Va rog să ieșiți,se adresează el celorlalti,în perfuzie este și un somnifer,are nevoie de odihnă
Kevin se apleacă si îmi lasa un mic sărut pe obraz și un te iubesc la ureche.Doctorul pleacă urmat de restul,lasandu-ma din nou singură.Abia așteptam sa-i dau vestea cea mare..cu siguranță tot în acea zi trebuia să fac asta.Închid ochii gandindu-ma la Kevin..il adoram.
Usa se deschide incet iar în salon își face apariția o siluetă feminină.Ochii ei albastrii îmi transmiteau sageti de foc,și multă..ura..
Era ultima persoană la care mă asteptam să o vad..sau sa vină să mă vada. La naiba!Urma să se întâmple ceva rău..