Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 29(II)

Mia

Trag adanc din tigara privind spre cer. La naiba..devenisem cu adevarat dependenta,ar trebui sa incerc sa ma las.Soarele abia rasarea..culorile portocaliu si galben se îmbinau într-un joc fermecator la linia orizontului. Era liniste..iar asta ma relaxa. Totul era bine acum. Max..el era bine. Aparent,era in moarte clinica..doctorii spun ca, cuvintele mele l-au motivat sa revina printre noi. Mi se parea o mare prostie,Max era puternic nu-l omoara pe el un afurisit de glont. Bineinteles ca inca era slabit..inima lui ce fusese afectata era mult mai sensibila acum,insa cu niste medicamente pentru tensiune,putea fi ca nou. Abia in momente de genul am realzat ce inseamna el cu adevarat pentru mine..insemna totul.

-Lasa tigarile! Aud o voce de langa mine si o recunosc pe mama

Mai trag un fum apoi arunc tigara,mai mult de jumatate din ea..oh..mai puteam sa fumez putin..

-Mia..acum ca esti mai relaxata,trebuie sa-ti spun ceva

Imi întorc privirea spre ea si observ durerea ce îi strabatea chipul.

-Mama..ce ai?

-Nimic..pur si simplu vreau sa ma ierti. Am gresit ca nu te-am inteles..din cauza mea s-au complicat lucrurile,din cauza mea erai cat pe ce sa mori. Am fost o fraiera..dar acum am inteles, si te sustin..va sustin iubirea,tie si lui Maximilian. Abia acum realizez..ca daca eram in locul tau procedam exact la fel. Deci poate noi chiar semanam la caracter..poate.

Nu-mi pot abtine zambetul. Aveam 'binecuvantarea' mamei,era chiar tot ce imi doream. O imbratisez.

-Te iubesc,sopteste

Strang din ochi pentru a-mi retine lacrimilie..plangeam de fericire poate..

Apas încet pe clanta si deschid usa. Ma asteptam sa-l gasesc dormind însa el statea in fund la marginea patului privind pe pereti. Aproape sare in picioare cand ma vede

-Max! strig la el furioasa,trebuia sa aiba grija,fara miscari prea bruste

Nu ma ia in seama,doar ma strange in brate. Imi asez capul pe pieptul lui si îi aud bataile inimii..se auzeau incet..insa destul cat sa ma multumeasca. Max traia.

-Mi-a fost dor de tine,recunoaste cu gura afundata in parul meu incurcat

-Tie? Tu ai idee prin cate am trecut eu?! Cum..

Nu continui cu reprosurile pentru ca îi simt buzele peste ale mele. Ii raspund la sarut..la naiba,imi lipsise gustul lui.

Aud cum cineva tuseste fortat in spatele nostru,si zau daca imi pasa,insa Max era mai lucid ca mine si intrerupe sarutul.
Mama si doctorul stateau amandoi cu bratele incrucisate la piept privindu-ne cu amuzament.

-Da? Intreb vrand sa stiu motivul întreruperii

-Pai voiam sa mergem in cabinetul meu..dadeam ultimele indicatii si il puteti lua acasa,dar daca nu vreti.. ,spune doctorul

-Vrem! Spune Max hotarat

Zambesc si il urmam toti pe doctor. Cand ajungem in cabinetul sau,ne asezam jos,eu stand intre mama si Max. Ii iau pe amandoi de mana si imi îndrept atentia catre doctor.

-Pai..dupa cum bine stiti,glontul a afectat putin si inima,nu indeajuns incat sa fie mortal,insa da, pentru a provoca anumite sensibilitati. Pacientul va trebui sa stea sub supraveghere permanenta dupa ce pleaca din spital

-Poate sta la noi. Intervine mama Stii..pana isi revine. Va avea parte de toata atentia.

-Multumesc,doamna Smith,inseamna enorm.
Mama îi zambeste cald iar eu nu-mi pot stapani un chicot încantat. Lucurile mergeau din ce in ce mai bine.

-Inafara de asta,trebuie sa evite efortul..cel putin pentru 3 luni,continua doctorul serios
Iar cand spun "efort",ma refer la toate tipurile..deci fara sex in urmaroarele trei luni.

-Ce?! Se revolta Max imediat Ce efort e asta?!
Il simt ca vrea sa continuie insa isi aduce aminte ca eram si cu mama in camera asa ca tace.
Eu mai am un pic si intru in pamant de rusine. Chiar nu era un subiect pe care voiam sa-l abordez de fata cu mama.

-Imi pare rau,domnule Johnson,dar efortul sexual,se pune. Adica..toti muschii ti se contracta in timpul orgasmului,inclusiv cei ai inimii, asa ca..

-Ok,am inteles,treceti mai departe, spun jenata

-E in regula,scumpo,avem si camere separate,spune mama din ce in ce mai amuzata

Doctorul incepe si el sa rada. Astia doi se amuzau pe seama noastra ?! La naiba,nu aveam ce sa fac.

-Asadar,cu atentie,fara efort si cu medicamentele pe care o sa le iei,iti vei revenii repede. Incheie doctorul cu un zambet larg.

Salutam doctorul si vrem iesim,insa vorbeste din nou.

-Doamna Smith,ramaneti inca putin va rog,colegul meu mi-a zis ca trebuie sa va transmit ceva important.
Ma opresc mirata in loc privind cand la doctor cand la mama.

-E ok,mergeti acasa vin si eu mai tarziu,mai am treaba in oras
O privesc o clipa cu neincredere insa decid sa las intrebarile pe mai tarziu.
Il iau pe Max de mana si ne indreptam spre iesirea spitalului. Soarele rasarise. O noua zi,o noua sansa de a ne trai viata,o noua sansa de a zambi,de a ne iubi. O noua sansa la viata.

Okk..deci stiu ca a durat cam mult si ca e un capitol scurt si plictisitor dar nu aveam cum sa amestec ceea ce se va intampla in capitolul urmator cu ce e aici..soo va promit un capitol plin de emotie data viitoare,care sper sa fie curand :))