Capitolul 14♥

2.1K 124 7
                                    

Privirea lui se întunecă si pot observa cum toti muschii i se încordează.
Dintr-o miscare brusca ma împinge în spatele lui,apoi se apleaca si ia de sub pat un pistol.Eram derutata,toate astea parca s-au întamplat în mai putin de o secunda.Cei doi barbati năvălesc în camera si se opresc cand ne vad.Max avea arma îndreptata spre ei.

-Johnson,spune unul dintre barbati cu ura.

Max nu raspunde,era nemiscat ca o bomba ce sta sa explodeze.Privirea celui care vorbise se plimba nestingherita pe corpul meu si vad cum îsi linge buzele.Mi se parea cunoscut.Il mai vazusem undeva..Il vad cum se încrunta dupa cateva secunde.Ma recunoscuse si el.Era..unul din barbatii care venisera la noi acasa inainte sa plece mama la Seattle.Oh Doamne..mama.Din cauza ei..Din cate stiam nu aveau voie sa-l omoare,aveau nevoie de el.Si in niciun caz sa se atinga de mine.

-Micutul Johnson era ocupat..cu domnisioara Smith.Interesanta combinatie.Sunt curios ce ar spune mama dumneavoastra despre asta.. mi se adreseaza el

-Cine naiba mai sunteti si voi?! întreaba Max agitat

-Cred ca partenera ta stie mai bine.

Acum imi aminteam si numele lui,Scott.La dracu'!Daca pleca de aici afla mama..si daca afla mama..

Il împing pe Max din fata mea si fac un pas înainte.Eu eram in siguranta cu oamenii astia,nu ar risca sa ma raneasca..insa el..mama a specificat doar sa fie viu..poate sa-i lipseasca si o mana,sau un picior,nu pasa nimanui.Doar mie.

-Haide,Scott,sa facem o întelegere,spun cu un zambet prefacut.
Tu pleci de aici si te faci ca nu ai vazut nimic,iar eu îti dau cati bani vrei.

Pufneste amuzat.

-Si sa ma pun rau cu doamna Smith? N-o fi ea 'sefa mea oficiala' ,sa zicem doar ca m-a împrumutat,dar nu tradez.

-Sunt fiica ei.Fa abstractie de orice altceva.

-Imi pare rau,baietasul asta trebuie sa vina cu noi.

Nu aveam nicio sansa sa-i conving cu vorba,le era prea teama de mama.Ma întorc spre Max care ma privea confuz.Ii zambesc si îi fac cu ochiul,era timpul pentru planul B.Ii smulg pistolul din mana brusc,fara sa-i dau ocazia sa reactioneze.
Eram familiarizata cu armele,cursul ala la care ma obliga mama sa merg se pare ca ma ajuta la ceva.Indrept pistolul,un Y8 nou nout,spre Max.

-Doar nu credeai ca vorbeam serios,nu?il întreb zambind.
Ma simteam chiar bine,eu controlam situatia.

-Oh,haide,Maximilian Johnson,te caut de mult.Cand in sfarsit te-am gasit..voiam sa te prind cu stil

In ochi i se citeau mii de intrebari,nu stia daca vorbeam serios sau nu.Imi parea ca nu-i pasa ce se intampla cu el..ci ceea ce vreau eu sa fac.Ma durea sa-l vad asa..dar nu aveam de ales.
Imi îndrept atentia catre cei doi barbati care ma priveau suspiciosi

-Tocmai voiam sa va dau un mesaj,ceva,sa va anunt unde sunt.Voua sau celorlalti..sau lui Louis,continui amintindu-mi alt nume.Trebuia sa para cat mai real.

-Tu..stii?

-Esti prost?il intreb nervoasa Normal ca stiu idiotule!Credeam ca mama angajeaza oameni mai capabili.

-Ma..ma scuzati

Il privesc cu dispret dar nu-i raspund.

-Misca! îi spun lui Max

Acesta face un pas in fata nesigur.Haide,iubitule,intra in joc,ai încredere
Barbatul cel inalt care nu scoase o vorba pana acum se apropie si îl prinde violent pe Max de brat si il smuceste spre el.Ok..cred ca era timpul.
Indrept pistolul spre vorbaretul ce statea la distanta si care avea si el o arma si trag.Nu stiu unde naiba am nimerit dar cert e ca l-am vazut scapand arma si cazand jos.Cotul meu face rapid cunostiinta cu mutra celui care îl luase pe Max de brat.Vreau sa îi mai dau cativa pumni dar Max mi-o ia înainte si îl ia la bataie.Il las si merg spre cel cazut.Il nimerisem în umar,hainele deja îi erau îmbibate de sange.Ma priveste cu ura si dispret

Cautand fericirea (Vol. l&ll)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum