Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 19

Continui sa o privesc fara sa înteleg prea bine ce vrea sa spuna

-Adica? Întreb în cele din urma

-Nu poti sa pastrezi copilul asta Kaitlyn! Ce o sa faci cu el? Esti înca un copil nu poti avea grija de altul

-Inceteaza sa ma mai faci copil! Izbucnesc eu

-Asta esti

Rasuflu greu încercand sa-mi stapanesc emotiile si lacrimile, nu voiam sa mai plang, cel putin nu de fata cu Emma, care brusc parca devenise o straina pentru mine

-Si daca nu pastrez copilul..ce fac, il omor?

-Avortezi

-Tot aia e!

-Aproape, raspunde ridicand indiferenta din umeri
Se schimbase, nu o mai recunosteam.Vechea Emma nu putea vorbi cu o asemenea usurinta despre moarte, despre uciderea unui copil nevinovat, care îi mai era si nepot.

-Cat de avansata e sarcina?

-Trei luni.

-Asa putin? Intreb uimita.

Aproape 3 luni trecusera de la "incident ".Deci probabil copilul e rodul ultimei mele "nopti de dragoste " cu Kevin.Zambesc la amintirea acelor momente.

-O sa pastrez copilul, o anunt pe Emma.E al meu, o parte din mine si o parte din Kevin sa nu-ti imaginezi ca as putea ucide ultima mea amintire de la el.

Sorã-mea ma priveste fara sa zica nimic, dezaprobarea i se citea clar pe chip.

-Vrei sa te joci "de-a mama ", spune ea cu batjocora în glas

-Nu, sunt mama, o corectez ignorandu-i ironia.Sunt mama acestui copil.O sa-l iubesc atat de mult încat nu va simti lipsa tatalui.

-Nu e asa usor cum crezi. Trebuie sa fi responsabila

-Sunt responsabila!

-Daca erai acum nu erai gravida.

-Poate am vrut sa raman gravida, i-o întorc eu.

Emma rade, chiar parea amuzata

-Ai vrut? Intreaba ea înca razand.Tot ce voiai tu erau orgasme, nu copii!

-Nu-mi vorbi asa! Ma rastesc Du-te naibii daca nu-ti convine

-Tie nu-ti convine cand auzi adevarul.Hai sa-ti mai zic un adevar."Dragostea " ta pentru aia doi nu e decat un moft care înca n-a trecut, atat.Am încercat sa te ajut sa treci peste, te-am dus la psiholog, am angajat profesori asta doar pentru ca esti sora mea, singura ruda in viata si pentru ca te iubesc! De cand te-am gasit am incercat sa te protejez, de altii si de propria ta persoana, parca aveai o placere sadica sa te chinui singura prin sentimentele tale.Dar stii ce? Am obosit.Nu mai pot lupta cu tine si nu alaturi de tine.

-Crezi ca eu am vrut sa ma îndragostesc de ei? Soptesc dezamagita.Ma durea, cuvintele ei ma dureau si nici macar nu stiam cum sa reactionez.

Nu apuca sa raspunda ca usa salonului se deschide brusc si intra..Dylan?!

-De ce naiba tipati amandoua? Se rasteste el privindu-ne pe rand pe minesi pe Emma

-Nu vrea sa avorteze, il anunta sora-mea

-Ti-am zis ca nu o sa vrea, raspunde el
Se apropie de patul meu si se lasa în genunchi zambind

-Cum te simti? Ma intreaba ochii lui negri stralucind de la emotie

-B..bine, ma bâlbâi eu.Dar..ce faci aici?

-Am aflat ca sunteti in oras, apoi am aflat ca esti gravida.Doar nu credeai ca nu vin sa vad cum esti

-Nici nu ma cunosti..

-Oh, ba da, va cunosc foarte bine pe amandoua.Chad mi-a povestit totul despre voi..va stiu bine.

Isi ridica mana usor si o aseaza timid pe stomacul meu, fix sub sani

-Cum e nepotelul meu? Intreaba cu un zambet imens pe chip

-Nu..nu e..nu Chad e tatal, reusesc sa spun

-Stiu.Asta-l opreste sa fie nepotelul meu? Se ratoieste el la mine cu o privire acuzatoare

Zambesc si dau din cap în semn ca nu
Desi erau frati Chad si Dylan nu semanau deloc, amandoi erau perfecti in felul lor diferit.
Incepe sa-mi mangaie usor cu degetele stomacul.Ok, nu stiu eu prea multe despre copii dar sigur nu erau asa sus pozitionati in burta mamei.

-Nu-i acolo! Spun si încep sa rad.Îi iau mana si i-o duc mai jos, unde se putea deja observa o mica umflatura
Rade si el amuzat.

-E mic..probabil înca e un embrion? intreaba curios

-Cred ca a trecut de faza aia, raspund razand

-O sa vezi ca va fi cel mai frumos baietel din lume

-De unde stii tu ca e baiat? Intreb suparata Poate e fata!

-Nuu, sigur e baiat, o simt

Zambesc fara sa mai zic nimic, era amuzant tipul asta, desi era a doua oara cand il vedeam in viata mea, deja ma simteam apropiata de el..ca un frate.

-Kaitlyn.o aud pe Emma zicand.
Ma uit la ea si îmi dau seama ca plansese, ochii îi erau rosii, in plus se mai puteau observa cateva lacrimi.
Te iubesc, continua ea.Te iubesc enorm, dar nu mai pot lupta contra deciziilor tale, contra faptelor tale imature.Nu mai pot.O sa ma intorc in Chicago, acolo e locul meu de acum.Te astept.Te astept cand vei veni singura, fara plozi dupa tine, fara o povara in plus

Stai..ce?! Chiar pleca? Chiar ma lasa singura?

-Emm..si eu te iubesc dar nu mai vreau sa-mi controlezi viata chiar daca tot ce faci e spre binele meu.Eu raman aici, în New York unde îmi este locul, unde m-am nascut, unde am cunoscut iubirea.Orasul suferintei mele dar pe care totusi îl iubesc

-Mereu ai iubit ceea ce iti face rau.

-Poate ai dreptate aici..nu stiu.Du-te la Chicago si asteapta-ma, dar sa stii ca o faci degeaba.O sa fiu mereu alaturi de copilul meu, de nepotul tau

Alte lacrimi îi curg pe obraz.Doamne cat as vrea sa o imbratisez acum, sa-i spun sa nu mai planga! Dar nu puteam..nu!

-Atunci îmi pare rau, spune iesind si trantind usa in urma ei.
I-am putut auzi hohotele de plans pana s-a îndepartat.
Nici eu nu m-am mai abtinut..si am inceput sa plang.Tocmai imi pierdusem sora, durerea din mine era prea mare.La naiba Emma, te iubesc, idioato! De ce ma obligi sa traiesc fara tine, de ce?!

-Shht! Dylan era langa mine si incerca sa ma consoleze dar nimic nu ma putea face sa ma simt mai bine.Il apuc de mana tragandu-l inspre mine si afundandu-mi fata in tricoul lui, parca incercam sa-mi imprim acolo durerea, era..imposibil

Ok..nu stiu de voi dar eu aproape ca plangeam cand scriam scena despartirii dintre fete :( Va astept cu pareri..si probabil o sa credeti ceva despre un posibil cuplu Dylan-Katy..oh, nu va spun! :)) scuze, dar am altceva in plan, aflati la momentul potrivit ;)
Intrebare..e potrivit Taylor Launter (in poza) sa fie Dylan??