Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 18

Era o camera saracacios mobilata, privesc pe geam si pot vedea ca sunt la etaj, nu recunosteam împrejurimile sau camera..eram într-un loc cu totul necunoscut..dar ciudat lucru, nu eram speriata deloc, parca asteptam ceva.Brusc, usa camerei se deschide si intra..Kevin si Chad.Zambesc la vederea lor.Mintea îmi striga ca nu-i bine, ca ei nu trebuia sa fie acolo, însa parca constiinta si ratiunea îmi erau prinse în propriul corp pe care nu-l mai controlam.Nu e real, nu e real..tot încercam sa-mi repet însa nu ma ajuta la nimic.
Chad se aproprie de mine, ma prinde violent de par si ma trage spre el sarutandu-ma.Îi raspund la sarut fara sa ezit.Eram ca doua animale ce-si devorau prada : eu buzele lui iar el pe ale mele.Dupa ce terminam, Kevin era la rand.Procedeaza la fel ca Chad, însa sarutul cu el este mai lent, dar nu mai putin pasional

*Gata? * îl aud pe Chad întreband

*Gata.* raspundem eu si Kev la unison

Acesta aprinde un pai de chibrit si îl arunca pe jos, perdeaua luand foc aproape instantaneu.Apoi Chad mai aprinde un pai pe care-l lasa la picioarele noastre.Cel care ia primul foc este chiar el.Incet, încet se aprinde de jos pana sus, focul cuprinzandu-l si pe Kevin, abia apoi ajingand la mine.Ardeam toti.Focul ne ajunsese pana la genunchi, fierbanteala care domina era demna de iad.Parca eram un spirit iesit din corp doar ca sa ma privesc arzand, pe mine si pe singurii baieti pe care i-am iubit vreodata.
Ma priveam înspaimantata, toti trei aveam un zambet satisfacut, malefic chiar..parca flacarile ce ne cuprinsera aproape în totalitate de provoca placere, nu durere.

*Nu! * tip fara sa mai pot suporta imaginea de groaza ce mi se înfatisa

Broboane de transpiratie îmi gâdilau fruntea, priveam tavanul alb.

-Ce ai? Esti ok? Emma deja era langa mine privindu-ma îngrijorata.

Ma pipai vrand sa ma asigur ca sunt întreaga.Oftez usurata

-Foc..reusesc sa zic, Ardeam..si îmi placea..la naiba!

-A fost doar un vis, încearca sorã-mea sa ma linisteasca

Incuviintez si ma las din nou pe perna.

-Unde sunt? Si ce caut aici? Cum am ajuns aici?

-Asta ar trebui sa te întreb eu

-Adica?

-Suntem la spital Katy..te-am gasit lesinata la cimitir

-Ah..atunci sperasem c-am murit..

-Cum te simti?

Ridic din umeri

-Ma doare capul, si îmi e cam foame.Putem pleca acum? Sunt ok, si parca trebuia sa fim si la politie.

-Ce naiba a fost în capul tau sa pleci asa? Noroc ca stiam unde te duci

-Nu voiam sa ma cert cu tine..stiam ca nu ai fi fost de acord sa merg..

-Inceteaza sa mai traiesti în trecut!

-Nu-mi mai spune ce sa fac! Mereu ai zis sa las trecutul în urma si porcarii, asa am facut, dar nu-i vina mea ca prezentul meu e de tot rahatul! Nu numai prezentul, toata viata mea a fost asa si o sa fie la fel.

-Vreau doar sa te protejez..

-Iar eu nu vreau sa te las singura, de asta sunt înca în viata acum.Ai ramane singura pe lume daca as muri..ne avem doar una pe alta, fara alte rude sau prieteni pe care ne-am putea baza.

-Tocmai de asta trebuie sa avem o relatie speciala..nu numai surori, ci prietene, mama una pentru cealalta

-Cam greu asta..soptesc