-Ai facut ce ti-am cerut?
-Adica sa ma apuc de ceva "constrictiv " care sa ma ajute sa uit? Nu, n-am facut asta, si nu o voi face, altceva?
-Kaitlyn, nu te pot ajuta daca nu-mi accepti ajutorul
-Nu am nevoie de ajutorul dumneavoastra
-Atunci de ce esti aici, acum?Nu crezi ca evenimentele din viata ta te-au marcat si ai nevoie de ajutor sa treci peste?
-Nu, eu cred, scuze, sunt sigura ca ma aflu aici pentru ca ma obliga sora-mea.
-Incearca sa întelegi..
-Nu, dumneavoastra încercati sa întelegeti! Nu am nevoie de psiholog, nu-s nebuna!
-Psihologii nu sunt pentru oamenii nebuni, am discutat la prima sedinta despre rolul..
-Nu-mi pasa.
-Sunt platita sa te ajut sa treci peste depresie, si asta voi încerca sa fac
-Depresie pe naiba! Pufnesc furioasa
Nu-mi venea sa cred ca Emma chiar ma obliga sa merg la sedintele astea stupide.Considera ca am nevoie de sprijinul unui psiholog ca sa trec peste "trauma " din viata mea.Pe naiba! Eram foarte bine, au trecut 3 luni de atunci iar eu ma simteam perfect.Doar ca la început încercasem sa ma sinucid de doua ori nu însemna nimic, si poate chiar o sa încerc sa o mai fac, tot nu înseamna nimic, oamenii se sinucid tot timpul.
-Kaitlyn, ma asculti? Intreaba doamna Morris tintuindu-ma cu privirea
-Normal, ca întotdeauna.
-Hai sa vorbim despre vreme, o aud zicand, ce stare îti da acest soare minunat..
-Soarele din Chicago e naspa, o întrerup plictisita. Stiti ce îmi place? Soarele din New York, ala m-ar facea sa ma simt mai bine
-Trebuie sa lasi trecutul în urma
-Nu va luati de New York! Orasul ala nu face parte doar din trecutul meu, îmi va fi si viitorul
-Sora ta nu e de aceeasi parere
-Sora mea va trebui sa înteleaga ca nu o sa-i mai permit mult timp sa ia decizii în locul meu.E viata mea, si eu hotarasc ce fac si ce nu, nimeni, nici macar ea nu o sa mai stabileasca ce e bine pentru mine.Am 20 de ani, nu mai sunt nici un copil, nici o adolescenta, sunt adult.
-Un adult cum spui ca esti nu ar apela la sinucidere..
-Dupa cum am zis, e viata mea si fac ce vreau cu ea.
Doamna Morris ofteaza si începe sa-si noteze ceva.Mda, comportamentul meu deplasat si alte porcarii.Uram ca locuiam în Chicago, desi era un oras mare, nu se compara cu New York-ul, totul era diferit acolo..viata mea era diferita acolo.
Ma uit pe pereti fara sa ma gandesc la nimic, doamna Morris înca îsi lua notite, ma plictiseam.
Injur în gand cand îmi amintesc ca aveam de facut un afurisit de referat la literatura.Emma chemase profesorii acasa, deci practic "facultatea " pe care o faceam eu era compusa din profi care vin sa ma invete cu ora, eram total izolata, Emma considera ca as fi în siguranta, eu consideram doar ca exagereaza.-Poftim, spune femeia din fata mea întinzandu-mi o foaie.Vreau sa-mi raspunzi în scris la întrebarile astea pana data viitoare.
Impachetez foaia neglijenta fara sa ma sinchisesc sa arunc vreo privire pe ea si mi-o arunc în buzunar-Deci pot pleca?
-Da, probabil sora ta a ajuns deja
Imi dau ochii peste cap si ma ridic-Pa doamna Morris! Zic iesind
-Ai grija! Spune ea în urma mea
Nu mai zic nimic, ci ma îndrept cu pasi mici spre iesirea din cladire.
Dupa cum mi se spusese, Emma deja ma astepta în masina.Urc fara sa zic nimic-Buna si tie! Spune pornind motorul
-Aha..
-Ce-i cu fata asta?
-Imi e foame, zic ignorandu-i intrebarea
Ofteaza dar nu-i mai spune nimic.
O privesc, insa avea ochelarii de soare la ochi deci nu-i puteam deduce starea dupa privire, parea destul de încordata.-Ce ai? o întreb într-un sfarsit
-Ce te face sa crezi ca am ceva?
-Esti sora-mea, te cunosc
O urma de zambet îi apare pe chip.
-Si ma iubesti? Intreaba ridicand o spranceana
Daca avea chef sa faca misto de mine, nu-i mergea.
-Mda..desi te iubeam mai mult cand nu-mi controlai viata si fiecare miscare pe care o fac
-Stii doar ca te protejez
-Exagerezi
In masina se lasa o liniste apasatoare
-Am primit un telefon de la New York, rupe Emma tacerea, Suntem chemate sa depunem o noua marturie în cazul incendiului de la Melanie'S, maine plecam.
Stiu ca e scurt..dar m-am grabit sa-l pun, urmatoarele vor fi mai lungi.Va astept cu pareri ca de obicei :*
CITEȘTI
Cautand fericirea (Vol. l&ll)
RomanceMa ridica în brate sprijinindu-ma cu spatele de perete.Continua sa ma sarute, mainile sale plimbandu-se în voie pe corpul meu.Ce naiba faceam?! Era total gresit..însa nu ma puteam abtine, îl doream cu toata fiinta mea, în plus dragostea mea "interzi...