Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 24

Ma las târâta de acel barbat pe holurile întunecoase ale..la naiba nici nu stiam unde ma aflu! Stransoarea lui era brutala si dureroasa

--Ma doare! Il atentionez smucindu-ma putin sa-i demonstrez
Ma asteptam sa ridice nepasator din umeri sau sa ma înjure însa el slabeste stransoarea abia atingandu-mi bratul

-Mersi, spun privindu-i chipul
Nu era prea batran, daca ma uitam atenta nici macar o urma de riduri nu avea.Era saten si bine facut, pot spune ca el chiar era..dragut.Trebuia sa fac ceva..nu puteam sta degeaba si sa-mi astept momentul mortii, al meu sau al lui Kevin, probabil David avea multe planuri de tortura cu noi

-Stai! Spun cand ajungem în mica incapere unde fusesem închisa
Barbatul care voia sa plece se întoarce uimit spre mine

-Te rog..nu pleca..

-Arat eu a animalut de companie? Intreaba inca uimit de cererea mea

-Nu..chicotesc eu, Dar nu vreau sa stau singura

-Nu-i problema mea

-Oh, te rog.Cum te cheama?

Ma priveste fara sa zica nimic.Nu parea o javra ca toti cei de acolo

-Marcus, raspunde în cele din urma usor stânjenit

Zambesc victorioasa

-Si, Marcus, nu pari prea batran, si nici un nemernic cu doua fete deci ce cauti tu aici?

Pot observa un mic zambet ce danseaza pe chipul frumos al baiatului.Isi trece mana prin par si închide usa "camerei " sprijinindu-se cu spatele de ea.Oh, el chiar statea cu mine, îmi vine sa-i multumesc dar ma abtin cand începe sa vorbeasca

-Am 25..zice vârându-si mainile în buzunare.

-Pari un tip de treaba, ce faci printre nemernicii astia?

Obrajii lui capata o nuanta rozalie.Pe bune? Roseste ca am zis ca-i de treaba?! Oh..nu am mai intalnit tipi asa timizi

-Sunt ca ei, raspunse el oftand.In plus..sunt cam obligat..

-Ascult, zic vazand ca nu continua.Poate nu ti-ai dat seama dar avem destul timp aici

Ma asez pe patul de scânduri ignorand durerea ce-mi strabatea corpul

-Logodnica mea..are cancer, am nevoie de bani pentru chimeoterapie..lucrez la Rosswell pentru ca nu am studii sa-mi iau o slujba mai buna, iar banii se termina repede..

-Oh..îmi pare rau..

Ridica din umeri si lasa privirea in pamant

-Pot sa te ajut! Exclam simtind cum o idee geniala prinde contur în mintea mea.Am destui bani sa tratez boala iubitei tale..am destui bani sa-i platesc tratamentul pana se vindeca, in plus pot sa-ti ofer si o slujba ca sa nu mai fie nevoie sa stai aici

In ochii cenusii ai tipului apare o urma de speranta dar care se stinge repede

-Nu pari mai mare de 18-19 ani..de unde sa ai tu atatia bani..mormaie el

-Am 20, raspund revoltata.Si crede-ma ca îmi permit.Dar..trebuie sa ma ajuti sa ies de aici.Iubitul meu..e acolo, din clipa in clipa poate fi omorat, nu as suporta asta.Daca ma ajuti sa scap promit ca si eu o sa te ajut cu bani, cu o slujba si cu orice ai nevoie.Haide, Marcus, te rog!

Ma priveste încruntat cateva clipe

-Iti dai seama ca daca eu plec de aici iar tu nu ma ajuti risc ca logodnica mea sa moara, nu?

-Ai incredere! Nu as face asta.

-Bine.Pari sincera, o sa te ajut cumva sa iesi de aici.Am si o masina afara