Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 31(II)

Jurnalul lui Katy(II)

Hei...mda,habar nu am de ce m-am apucat sa scriu din nou aici desi am promis ca nu o voi mai face. Nu stiu cum sa incep,sau ce sa zic..de fapt,in ultimul timp nu prea mai stiu nimic,dar daca tot m-am apucat..sa continui,sunt sigura ca ma voi simti mai bine..jurnalul asta mi-a fost cel mai bun prieten o perioada.
Pai..m-am cam saturat sa pretind ca sunt bine,m-am saturat sa mimez zambete,m-am saturat sa ma dau drept ceva ce nu sunt..dar o voi face încontinuare pentru fericirea copiilor mei. Cat mai am de stat langa ei..macar sa le provoc zambete,nu lacrimi.
Stiu..stiu ca dupa ce nu voi mai fi vor suferi,le va fi greu,vor plange,dar sunt puternici si vor trece peste. Emma si Chad stiu..doar lor mi-am facut curaj sa le destainui ceea ce ma macina. Ei doi vor fi parintii copiilor mei..am deplina incredere ca isi vor îndeplini responsabilitatile cu sfintenie.
Privirea imi aluneca pe ecranul telefonului,era trecut de miezul noptii,data de  14 noiembrie..fix acum trei luni jumatate am aflat..si da,am plans,am suferit..însa cum e altfel,m-am obisnuit cu ideea. Singurul regret pe care o sa-l iau cu mine in mormant e faptul ca..nu o sa apuc sa-mi cunosc nepotii. Visam la ziua cand se vor naste,cand imi vor spune " bunica"..dar o sa-i veghez de oriunde as fi.
Din clipa in clipa ma astept sa cedez,corpul meu e putred pe dinauntru,boala ma epuizeaza si nu ma...ce naiba? Cred ca tocmai s-a auzit un geamat......
Ok,am ascultat cateva minute,si da,era un geamat dar ar fi urat din partea mea sa trag cu urechea..nu? Se pare ca Mia nu a fost atat de inspirata..in locul ei nu mi-as fi ales camera in care sa stau cu iubitul langa camera mamei.. Oh..ce dragut,acum l-a strigat pe nume. Incep sa rad si pornesc incet radioul,nu voiam sa-i mai aud..era tentant sa-i întrerup..doar asa ca sa rad putin de fetele lor speriate. Oricum..probabil Maximilian face treaba buna..fiica mea e cam greu de multumit..normal,doar seamana cu mine. Abia acum imi dau seama ce idioata am putut fi cand m-am opus dragostei lor..eram oarba,nu vedeam licarirea de iubire si speranta din ochii lor..licarire ce imi aducea aminte de mine si Kev..care probabil acum ma asteapta. O sa vin iubitule..in curand.
Gemetele au încetat semn ca cei doi porumbei au terminat. Zambesc cand imi amintesc..nu ca ma laud sau ceva,dar eram buna in pat..adica..asa imi spunea Kevin,dar pentru el eram perfecta oricum. Sigur fiica mea e mai buna ca mine..din toate punctele de vedere. Desi caracterul nostru seamana izbitor de mult..ea e mai perfecta. Pe cand Justin..seamana cu Kev. Firea aceea calma,hotarata,iubitoare..dar si nebuna. Caracterul lui Kevin de care m-am indragostit e asemanator cu cel al fiului meu..de care intr-o zi seva indragosti o fata..si il va iubi exact asa cum merita.
Oh..la dracu,iar ma apuca criza de calciu,mainile incep sa-mi tremure violent...
Gata. Mi-am luat pastila.
Cancerul..boala asta afurisita mananca din mine toate vitaminele,tot ce aveam nevoie ca sa traiesc. Cancerul omoara incet dar sigur.. Nu am vrut sa fac chimeoterapie. Pentru ce? Sa-mi cada parul,sa slabesc zece  kg pe luna,sa nu pot manca si sa ajung si intr-un scaun cu rotile din cauza ca nu mai pot sta in picioare? Nu mersi. Toate astea duceau la acelasi rezultat,la moarte. Idiotenia aia de chimeoterapie doar imi prelungea agonia,dadea sperante false de viata ca apoi sa cedez brusc. Mai bine asa..mor probabil cu cateva luni inainte,dar nu ma chinui. Desi am slabit vizibil,sunt mai palida ca de obicei..iar cearcanele din jurul ochilor sunt mai accentuate..inca pot sa merg,sa zambesc,inca pot sa ma bucur de timpul petrecut cu copii mei fara sa le dau de banuit. In curand voi muri,dar voi muri cu demnitate, ca o adevarata Kaitlyn Smith,nu ca o umbra a pamantului.
Oh..la naiba! Cand am inceput sa plang?! Imi sterg lacrima ce-mi gadila obrazul. Nu..nu eram pregatita sa mor,nu era timpul,nu puteam sa las atatea chestii neterminate..dar o forta mai puternica ca tot ceea ce e pamantesc ma voia acolo sus..sau jos, depinde. Am luat multe vieti,am fost o criminala,probabil voi ajunge acolo unde merit. Sufletul imi este întinat,e acoperit de un nor întunecat ce m-a facut sa fiu o nemernica.
Nu pot sa spun ca ma temeam de moarte..era atat de aproape de mine încat îi puteam simti rasuflarea fierbinte in ceafa,incat îi puteam simti mirosul putred..in cazul asta eu eram marul stricat si plin de viermi ce astepta cuminte sa fie atras de sarpele nemilos in marea nesfarsita a mortii si a pacatului.    Deci..nu ma temeam de moarte ci de toate lucrurile pe care mi le rapea. Familia mea,copiii mei,sora mea..toate astea imi vor lipsi. Imi voi dori din tot sufletul meu stricat sa pot sterge lacrimile copiilor mei la inmormantarea mea,sa pot sa le spun ca-i veghez,ca ii voi iubi mereu de oriunde as fi,ca voi umple iadul cu iubirea mea pentru ei.Oh..iar ma ia durerea de cap. Tamplele imi zvacnesc si simt ca nu mai pot rezista..sunt obosita,am nevoie de somn.
Sper..sper ca Mia si Justin sa citeasca toate prostiile pe care le-am scris aici..ca sa stie ca-i iubesc si ca-i voi veghea mereu.
Ok..acum sunt destul de sigura ca e ultima data cand am scris aici..chiar daca mai traiesc o zi,o luna,un an..acest caiet nu mai are pagini albe. Toate au fost umplute cu trairi,sentimente,intamplari..
O sa las aici o ultima dorinta. Vreau sa ma trezesc si maine. Vreau sa vad inca o data soarele,cerul,chipurile celor dragi,inca o zi in care sa le demonstrez cat de mult îi iubesc.
Deci..atat cer,inca o zi,nu vreau sa mor,nu maine. Nu stiu pe cine sa rog,pe cine sa implor..dar o fac. Inca o zi. Cer prea mult? Probabil,dar macar incercam.
Simt cum ochii mi se inchid usor,sunt epuizata dar parca nu ma pot opri din scris..dar o sa o fac. Viata mea in acest jurnal se incheie aici. Sper ca viata mea cea reala..sa mai dureze putin. Nu vreau sa mor..inca o zi. Nopate buna..si adio.