Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 10

Gura lui o cuprinde pe a mea într-un sarut, îi raspund fara ezitare.Îmi prind mainile în parul lui, condusa de dorinta, o dorinta gresita.
Pornirile noastre erau animalice si egoiste, fiecare cautand sa-si mareasca placerea personala, nu realizam ca de fapt prin fiecare gest întãrâtam mai mult partenerul.

-Katy...te iubesc, sopteste blondul de deasupra mea continund sa ma sarute
Îi raspund cu un mârait gutural, nu aveam de gand sa-mi obosesc gura vorbind, avea alta treaba mai importanta.

-Spune-mi ca ma iubesti.., zice el muscandu-mi pielea gatului si provocandu-mi un geamat

Ma încordez cand îi simt mâinile peste sanii mei, si aproape ca îmi strig cuvintele

-Te iubesc! Spun înca sub efectul atingerilor sale înnebunitoare

Îsi pozitioneaza genunchiul între picioarele mele si se ridica putin sprijinindu-se în maini.Gurile noastre erau la cativa centimetrii distanta si desi nu îsi mai apasa corpul pe al meu, înca îi simteam bataile inimii.

-Nu ar trebui sa ma iubesti, sopteste serios
Imi musc buza încercand sa-mi stapanesc respiratia

-De ce nu? Reusesc sa întreb apoi îmi trec degetul peste micutul cercel din buza lui

-Pentru ca nu o sa fim niciodata împreuna

Raspunde apoi apasandu-si din nou corpul pe al meu si sarutandu-ma.Era un fraier, bineînteles ca o sa fim împreuna.Ma las iar cuprinsa de senzatii si gem cand îi simt mana alunecand de la sani tot mai jos.
Gura lui începe de asemenea sa coboare si îi pot privi chipul.Respir greu, aproape gafai iar ratiunea îmi era acaparata de dorintele carnale.
Cine era el?Pe cine iubeam? Parul lui care cu cateva minute în urma era blond, acum avea o culoare închisa.Continua sa-mi sarute corpul, permitandu-mi sa-i analizez trasaturile.Care naiba era faza cu parul!? Îi iau fata în palme si îl oblig sa se uite la mine.Ochii îi erau cenusii, parul acum negru, nu-l recunosteam, si totusi fata de acea persoana straina ma leaga..iubirea.
Tipul îmi mângâie usor fata apoi zambeste trist

-Nu vom fi niciodata împreuna...sopteste înainte sa dispara

Ma trezesc privind tavanul.Transpiratia îmi gâdila fruntea, ma ridic în fund si privesc atenta în jur, inima îmi batea nebuneste, îmi dau seama ca gâfâiam.Imi duc mainile pe corp sa ma asigur ca aveam toate hainele pe mine.Bezna ma înconjura, asa ca-mi deschid telefonul pentru a verifica daca eram singura în camera, bineînteles ca asa era.Ma las sa cad din nou pe perna si oftez, sentimentele pe care le simteam erau departe de a fi straine.Confuzia.Durerea.Dezamagirea.Deceptia.
Visul asta fusese mai mult decat ciudat..desi nu puteam recunoaste acel tip,stiam ca nu era decat o plasmuire a imaginatiei mele de a ma face sa sufar mai mult.Visul îmi "combinase " într-o singura persoana, pe cei doi..fata de care nu aveam destula putere sa recunosc ce simt..sau chiar nu-mi puteam deslusi sentimentele.Involuntar, imagini ale visului îmi aparura din nou în minte, senzatiile ce ma copleseau atunci încep sa le simt din ce în ce mai puternic.Ma încordez putin si îmi musc buza strangand cearsaful în mâini si tinand ochii închisi.Imi las mai mult capul pe spate si oftez prelung simtind cum mai multa placere ma cuprinde doar din acele fragmente de vis.
Deschid brusc ochii realizand ca nu era nimic adevarat.

-La naiba! Injur sarind din pat înainte sa devina si mai ciudat
Incheieturile mainilor ma dor din cauza ca stransesem prea tare cearsaful, privesc patul ca si cum era gata sa-mi faca rau, apoi intru în baie.Dau drumul apei sa curga si ma spal pe fata de nenumarate ori.Trebuia sa ma trezesc de-a binelea, sa-mi stapanesc impulsurile, senzatiile si sentimentele.Daca învatasem ceva în viata atunci era ca aceste trei "trairi " nu aduceau decat necazuri.

Cand sunt convinsa ca singurele senzatii erau cele din inima mea, ma întorc în camera.Ma asez pe fotoliu, patul înca reprezantand o amenintare pentru mine.Imi era teama sa mai adorm, îmi era teama de înca un vis.Ma ridic si ma duc la geam, strada era pustie, cateva felinare luminand-o.Ma sprijin de perete înca cu ochii atintiti afara.Refuzam sa ma mai gandesc la cineva, însa inima îmi transmitea chipurile lor în minte.Chad..Kevin...nu stiam ce simt pentru niciunul dintre ei.Dar nu mai conta.Oricum nu aveam cum sa fiu cu vreunul asa ca, gandindu-ma îmi faceam doar rau. Ma resemnasem, trebui sa merg mai departe, nu puteam sa raman în starea asta toata viata.Oftez si încep sa devin constiienta de silueta ce se plimba prin fata portii.Ma lipesc mai mult de geam si devenea din ce în ce mai cunoscuta.Oare era...Kevin? Nu aveam decat o cale sa aflu.Imi iau pe mine un hanorac si ies cat de încet si repede pot din casa.Frigul parca îmi intra în oase dar ignor asta si inaintez.Cand ma vede, baiatul se opreste si ramane nemiscat privindu-ma, era Kevin.

-Ce faci aici? Intreaba surprins

Imi încrucisez bratele la piept

-Tu ce faci aici? Îi întorc întrebarea N-ai somn si te-ai gandit sa dai o tura prin fata casei mele?

-Nu..Katy..nu stiam ce sa fac.Voiam sa vorbesc cu tine, dar nu stiam daca sa intru..nu voiam sa te trezesc

-Vrei sa vorbesti cu mine la 3 dimineata? Intreb ironica

-E ceva important..nu ma puteam abtine.Adevarul e ca..îmi era dor de tine si voiam sa vad cum te simti

-Aha...îti era dor de mine.. Singurul motiv pentru care esti aici si pe care eu îl iau drept adevar e ca ai venit doar sa ma faci sa sufar mai tare.

-Ce? Nu! Ce am simtit pentru tine a fost sincer, si înca este

-Da, probabil de la început nu m-ai vazut decat ca pe una cu care poti sa te culci cand ai chef, probabil înca ma vezi asa, e cat se poate de sincer.

-Kaitlyn! Se rasteste el la mine, Stii bine ca nu-i adevarat! Vrei sa stii ce caut aici, acum? Atunci asculta.Elena are probleme mari, am nevoie de ajutorul tau.

-Ajutorul meu? Aha..deci ai venit aici sa ma rogi sa-ti salvez iubita, înteleg.Dar ce pot face eu pentru voi si de ce crezi ca te-as ajuta?

-Nu e iubita mea! Doar ca..nu conteaza.Are legatura cu familia Johnson.

-Si? Cine-s astia?

-Dylan Johnson este verisorul lui Ryan si al lui Jennifer

-Deci nepotul directoarei de la N.Y.S? Si?

-Exact.Nu o sa-ti vina sa crezi dar..am motive sa cred ca cei din familia asta te vor moarta.Mai stii cand mi-a explodat masina? Si biletul ala amenintator? Sunt destul de convins ca e mana lor

-Ce? De ce?Nu-i cunosteam pana acum cateva zile

-Tu nu dar parintii tai da.Iti explic pe drum daca vii cu mine.Avem destul timp pana dimineata, dar va trebui sa faci ce spun eu

Il priveam derutata.Nu mai aveam încredere prea mare în el insa...trebuia sa aflu si lucrurile 'neaflate " despre familia mea.

-Ma duc sa ma schimb, spun intrand din nou în casa
Eram plictisita de toate, inclusiv de viata mea complicata dar..chiar duceam lipsa de actiunea adevarata pe care o aveam înainte în fiecare zi..si de care speram sa am parte si în noaptea asta.