Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 13♥

-Maximilian Johnson..repeta Justin automat.Nu-l stiu.

-Mia,tie ti se pare cunoscut?ma întreaba mama

-Hm?Nu..nu l-am mai vazut in viata mea..New York e un oras mare,poate se ascunde pe undeva,habar n-am.

Tremuram vizibil si ma temeam ca mama sau Jus sa nu observe asta.Imi parea rau ca am mintit dar nu puteam permite ca Max sa fie torturat apoi omorat de nu stiu ce mafioti pusi de maica-mea doar pentru ca nu voia el sa-si dea mama de gol.Oricum ar fi tipa aia Jenny sau cum o chema,era mama lui.Il intelegeam perfect.Mama s-a schimbat enorm de cand a murit tata,uneori e nemiloasa cu strainii,privirea ei ascunde mereu tristete si ceva întunecat,si nu ezita sa omoare pe cineva daca nu i se ascultau ordinele.Spunea ca asa era ea la 18 ani?Greu de crezut,dar mai important..asa ar trebui sa fiu eu?Ea probabil a crescut intr-o astfel de lume..pana acum eu am fost ferită..am fost, acum eram implicata si intelegeam toate prostiile astea.Singura chestie ce a ramas "intacta" în comportamentul mamei..e dragostea si grija fata de mine si Justin.E exact la fel,poate chiar mai protectoare si mai atenta.

-Nu-ti face griji mama,îl gasesc eu pe ăsta,îl aud pe Justin spunand.

-Nu trebuie sa va obositi voi prea mult,oamenii mei deja il cauta,v-am spus.

-Si daca îl gasesc ce se întampla?ma aud întreband

Mama si Justin ma privesc mirati

-Si-o trag in grup,ce poate sa se întample,raspunde frate-meu plictisit

-Hei!Vorbeste mai frumos!il atentioneaza mama. Daca il gasim,îi cerem sa ne spuna unde e mama lui.Daca coopereaza îl lasam in pace,daca nu,ei bine..îl obligam sa ne spuna intr-un mod mai dureros.

Pufnesc revoltata si ma ridic in picioare.Imi venea sa plang,dar trebuia sa ma abtin,nu puteam sa dau de banuit.

-Nu mi se pare corect,spun privind-o fix pe mama.Adica..îi ceri sa aleaga intre viata lui sau a mamei lui,ti se pare ok?Nu ca îi iau apararea sau ceva..doar ca ma pun in locul lui,sa vina cineva la mine si sa-mi ceara sa-i spun unde esti ca sa te omoare.Daca refuz,ma tortureaza pana mor.E bine asa?Nu prea cred.Si sa fim seriosi,chiar daca prin absurd si-ar da mama de gol,tot ar muri si el,nu cred ca ai risca ca sa se razbune ca i-ai omorat mama,nu?

-Dar ca tatal tau fost ucis de mama lui ti se pare corect?ma întreaba mama ridicandu-se si ea

-Bineînteles ca nu.Nu stiu de ce tata a fost omorat sau ce ati facut voi acum multi ani,dar tipul asta,Max sau cum l-o chema n-are nici o vina.Asa cum nici eu sau Justin nu avem.

-De ce tot iei apararea pustiului?

-Nu iau apararea nimanui.Pur si simplu..mi-am spus parerea,voi faceti ce vreti.Gasiti-l,omorati-l..nu-mi pasa.Ca doar de asta traim,nu?Ca sa ucidem alti oameni.

Plec de langa ei si ma duc direct în camera mea.Incui usa ca sa nu fiu deranjata si ma arunc pe pat.Imi îngrop fata în perna pentru a-mi înabusi suspinele.Ma simteam ca naiba.Ziua a inceput cum nu se putea mai bine..si acum aflu ca familia mea îl cauta pe baiatul de care eram îndragostita ca sa-i omoare mama si eventual si pe el.Eram oarecum furioasa si pe mine..nu mi-ar fi pasat de situatia asta daca nu era Max la mijloc,deci probabil si eu eram o criminala.Si la dracu'..de ce a trebuit eu sa ma îndragostesc tocmai de Max?!De ce îl iubeam?De ce destinul mereu e impotriva mea?Oftez,nu aveam raspuns la intrebarile astea.Cert e ca Max e special.Inima imi tresare doar cand îi aud numele,am emotii cand ma priveste,ma simt protejata si iubita cand ma tine în brate.Il adoram..si asta nu dupa foarte mult timp.Privesc atenta tavanul fara sa ma mai gandesc la nimic.Lacrimile mi se uscasera,nu stiam ce sa fac,cum sa il protejez pe Max..daca trebuia sa ma mai vad cu el sau nu.In ultima luna nu numai ca m-am îndragostit irevocabil si iremediabil dar am devenit oarecum si dependenta de el,de zambetul lui..de ochii lui.
Imi musc buza si iau telefonul în mana.Trebuia sa-l sun,nu stiu de ce,simteam nevoia sa-i aud vocea.Raspunde dupa doua tonuri de apel