Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 17

-Din nou? Intreb surprinsa Ce ar mai fi de lamurit? Am dat vreo 4 declaratii de atunci, ce naiba a ramas nerezolvat? Au trecut 3 luni..

-Stiu, însa mi-au promis ca-i ultima data cand ne cheama.Se pare ca s-au gasit niste obiecte ciudate în casa..langa cadavre..sau ce a mai ramas din ele

Imi musc buza privind înainte, începea sa se înnoreze."Ce a mai ramas din ele "...cenusa poate.S-au facut cenusa..amandoi.Clipesc de cateva ori pentru a scapa de lacrimile ce mi se adunasera în ochi.

-Esti ok? O aud pe Emma întreband

-Hm? A..da, da, sunt bine.Cand ziceai ca plecam?

-Maine dimineata.

Ma las pe spate fara sa mai spun nimic.Soarele era încet, încet acoperit de nori cenusii ce anuntau furtuna.

-Daca ai nevoie de ceva, ma anunti, îmi spune Emma cand ajungem acasa si cand vreau sa merg la mine în camera.

-Inceteaza sa ma mai tratezi ca pe un copil, mârâi la ea apoi urcand

Trantesc usa în urma mea si ma rezem cu spatele de ea.La naiba! Oricat de mult îmi lipsea orasul ala îmi era extrem de greu sa ma intorc acolo.Imi reînviau amintiri pe care vroiam sa le uit..dar si eu si constiinta mea stiam ca e imposibil.Amitirea lor..îmi va ramane vesnic în minte si mai ales în inima.
Imi musc buza simtind cum o stare inexplicabila de greata ma cuprinde, nu era puternica dar puteam simti ca va deveni destul de îndelungata.Probabil stresul..sau durerea.Ma ridic de pe jos cu gandul.sa fac un dus.Scap de tricou încet, ignorand bataile ce se auzeau în usa, probabil am încuiat-o..îmi arunc tricoul pe pat si deschid dulapul în cautarea a ceva lejer.Brusc, usa de la camera se deschide, Emma navalind înauntru

-Ce naiba?! Ma rastesc la ea, chiar ma speriase

-Nu stii sa raspunzi?

-Imi era lene! Probleme?

-Credeam ca ai patit ceva!

-Oh, credeai ca m-a luat dracu? Ca m-am omorat sau ce?

-Da, chiar asta credeam, ai obiceiul asta.

Ma stramb la ea si îmi continui cautarea de haine.In camera se lasa liniste desi Emma nu plecase, asa ca fac un efort sa îmi îndrept privirea spre ea. Ma analiza atent, mai bine zis îmi analiza corpul, si îmi dau seama ca eram doar in sutien si pantaloni.

-La ce te holbezi? O întreb plictisita Îti place ce vezi? Intreb amuzata punandu-mi pe chip un zambet pervers

Isi da ochii peste cap

-Lasa prostiile, zice zabovind cu privirea pe mine înca cateva secunde
Ce faci acum?

-Misto de tine.

-Ok, dupa ce termini sa cobori

-De ce, vrei sa fac mai mult misto de tine? Oh, sau vrei sa cobor în sutien?
Intreb facandu-i cu ochiul

-Esti mai imatura ca un copil de 10 ani

-"Esti mai imatura ca un copil de 10 ani " o repet eu strambandu-ma

Imi arata degetul din mijloc si iese din camera

-Care-i imatura acum? Strig în urma ei

-Te astept jos! Tipa si ea la mine

Zambesc continund sa-mi rascolesc hainele.

Dupa un dus scurt ma îmbrac cu un tricou larg, negru pana peste fund, era un efort prea mare sa-mi caut si pantaloni asa ca renunt.Imi prind parul abia uscat într-un coc neglijent si cobor.Sora-mea ma astepta pe canapea cu un bol mare de popcorn în brate.

-Ce? Intreb trantindu-ma langa ea pe canapea

-Cam necivilizata tu asa, spune rontaind

Ridic din umeri

-M-ai chemat sa-mi zici asta?

-Nu, te-am chemat sa stai cu mine.Vedem un film în seara asta, unul de groaza eu l-am ales, raspunde dand play filmului.

-Oh..nu! Zic vrand sa ma ridic si sa ma duc iar la mine în camera

Ma prinde de mana si ma trage langa ea

-Stai cu mine, repeta ea, Te rog

Oftez dar o ascult, nu aveam inima de piatra desi mi-ar fi placut sa da.
Ma asez cu capul în poala ei, tinand si bolul de popcorn.Zambeste si ma mangaie usor pe par.

-Of Katy..ma omori cu zile, spune îndreptandu-si privirea spre televizor

-Stiu ca sunt speciala, raspund scotindu-i limba

Rade si continua sa ma mangaie
Imi îndrept si eu atentia catre film, încercand sa intru în firul actiunii.

-Haide Katy, trebuie sa ajungem la aeroport

-Valea, mârai întorcandu-ma pe o parte
Simt cum ma trage de picioare apoi aterizand pe jos

-Du-te naibii! Ma rastesc la sorã-mea ridicandu-ma.Din cauza ta ma doare fundul!

-Lasa ca trece, hai fugi si îmbraca-te, pierdem avionul

***

-Ploua..soptesc cand iesim din aeroportul de nord din New York

-Ihm..zice sora-mea distrata Ah, uite-l!
Fugim amandoua prin ploaie pana la Marvin care ne astepta cu portiera deschisa

-Buna! spun îmbratisandu-l Chiar îmi fusese dor de el, si de toti cei care au ramas aici..de toti.

-Ce mare te-ai facut! Imi spune el cand urcam

-Mda, cum sa nu, am crescut cu 3 luni raspund amuzata
Atentia îmi este distrasa de picaturile mari ce loveau fereastra.Ma deprimau..toate astea ma deprimau mai mult decat eram.

-Am ajuns! Anunta Emma bucuroasa cand masina opreste în fata vechii noastre case.

Cobor din masina încet, înca privind ploaia.Ma fascina.Trebuia sa merg..trebuia!

-In doua ore trebuie sa fim la politie, o aud pe Emma zicand.

Doua ore..mai mult decat aveam nevoie.Trebuia sa merg la familia lui Kevin si..la cimitir.
Marvin se chinuia sa ne scoata bagajele din portbagaj, imi indrept atentia spre cheile de masina ce zaceau la picioarele lui, probabil îi scapasera.Ma aplec si le iau eu strangandu-le în mana

-Haide Kaitlyn, te uzi! Striga Emma la mine în timp ce se îndrepta spre intrare.Marvin începuse sa o urmeze.Daca-i spuneam unde vreau sa ma duc..cu siguranta ajungeam la cearta

-Imi pare rau..soptesc intrand din nou in masina pe locul soferului si pornind cu viteza.
Imi dau seama ca gâfâiam.Ce naiba?!
Imi stapanesc cu greu respiratia, apoi încerc sa ma concentrez la drum.Cimitirul nu era decat la 15 minute distanta, asa ca la viteza pe care o aveam ajung repede.Cobor din masina si încep sa merg cu pasi marunti prin ploaie.Intru în cimitir, ocolind cu grija pietrele dr mormant.Ploaia cadea peste mine neîncetat, eram deja uda leoarca, bluza alba deja mi se lipise de corp, un val de frig ma cuprinse, dar nu-mi pasa de nimic.Cand în sfarsit ajung, ma asez în genunchi în fata lor.Erau doua pietre, frumos sculptate, una langa alta.Prima era a lui Chad a doua a lui Kevin.Le privesc îndelung fara sa zic nimic, era prima data cand veneam aici de la înmormantare.

-Imi pare rau..soptesc.Eram în genunchi, deci la nivelul pietrelor asa ca ma concentram doar asupra lor.
Imi pare rau ca nu am facut nimic sa va scot de acolo.Imi pare rau..
Incep sa plang simtind cum lacrimile mele fierbinti se amesteca cu ploaia rece.

-Kev..stii unde merg? la ai tai, ma duc la familia ta, sa stii ca nu i-am uitat, o sa-i ajut toata viata, jur, o sa am grija de ei, de toti
Chad..o sa am grija de Emma pentru tine, pentru amandoi voi avea grija de ea.Stiu ca o supar, si mereu ne certam din cauza mea..dar durerea sa va stiu aici e prea mare, uneori izbucnesc..va iubesc..asa cum voi o iubiti pe Emm..doar ati murit pentru ea..
Incep din nou sa plang neputand sa-mi stapanesc emotiile.
O durere brusca ma cuprinde în piept si simt cum încep sa ametesc..imaginile din jurul meu devin neclare..simt cum noroiul ud îmi atinge spatele.Vad negru..zanbesc sau macar încerc sa o fac..sper ca asa arata moartea, sper ca voi muri si ca voi fi din nou cu ei..în cer sau în iad.