Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 29

-Cine naiba e de fapt? Întreabă Kevin ridicandu-se
-Vara-mea...
-Cine?!aproape țipasem Iar a venit disperata de Jenny?
Mă ridic din pat și vreau să fug pe scări gata de atac.
Curva aia nu va mai scăpa ușor din mâinile mele
-Stai!spune Dylan prinzandu-ma de mijloc chiar când ies pe ușă
-Lasa-ma! Îți aduc peruca ei blondă,da-mi dracu drumul!
-Calmeaza-te,iubire,îmi șoptește Kevin prinzandu-ma în brațe. Nu e bine să te enervezi în starea ta.
Dylan,dacă nu pleacă ia-o pe sus,să nu o văd aici,te rog frate!
-Nu..spun simțind cum mă relaxez în brațele logodnicului meu Vreau să vorbesc cu ea..
-Fără să o iei la bătaie?
Mă întreabă Dylan neîncrezător
-Da,desteptule,fără.
Kevin mă săruta pe frunte și îmi zâmbește
-Am încredere în ea,spune
În plus..nu i-ar strica o păruiala tipei..
-Nu și tu...zice exasperat Dylan
Ies din brațele lui Kev și mă îndrept cu pași mici spre living.Jennifer mă aștepta,picior peste picior pe canapea,analizandu-si atentă unghiile.Mă așez pe fotoliu în față ei și aștept să zică ceva.A stat minute bune să mă analizeze cu un zâmbet superior pe chip,până când în sfarsit vorbi

-Neata,Katy,spune pe un ton prefăcut
Văzând ca nu-i răspund continuă
-Sincer..am venit sa-l văd pe Kevin,nu pe tine.. Dar dacă tot ești aici..poți sa-ti exprimi condoleanțele față de moartea iubitului meu,David Rosswell,azi la prima oră a avut loc înmormântarea..
-Mă bucur ca gunoiul ală e mort și nu mai poate face rău nimănui,altceva?
-Atât,domnisoara irascibilă,vreau sa-l văd pe Kev
-Nu poți,îmi pare rău.Logodnicul meu are lucruri mai importante de făcut decât să vorbească cu ține,o tarfulita de doi bani,spun accentuând cuvântul logodnic .
Privirea ei sta câteva secunde pe inelul meu dăruit de Kevin seara trecuta, apoi își pune un zâmbet fals pe chip.
-Nu va mai fi logodnicul tău pentru mult.
-De ce,mi-l furi? Faci pe diva supărata de liceu și vrei să furi iubitul alteia?
-Sunt mai periculoasă de atât..credeam ca știi. Nu îl fur,îl omor,pe tine,pe el..pe plodul ală nenorocit pe care îl porți..
Mă ridic și lovesc masa cu pumnul făcând să se răstoarne paharul cu apă ce era acolo fix pe curva din fața mea.
-Spui ce vrei de mine,dar pe băiatul pe care îl iubesc și copilul nostru îi lași în pace,înțelegi?Ești doar o curvă fără ocupatie,atat.
Să nu dea dracu să te mai iei de cei pe care îi iubesc pentru ca o să regreți.Știu ca tu și familia ta mizerabilă mi-ați distrus familia mea dar trec peste.Dacă te iei de nouă familie pe care am de gând să o întemeiez nu vei mai scapa așa ușor.

-Nu mi-e frică de ține,javră,scuipa ea cuvintele O să va omor pe toți..ai grijă la accidente,nu vrem să se repete istoria cu dragutii tai părinți și drăguță ta surioară Sarah sau cum naiba o chema.Familia voastră are ceva cu accidentele..
-Ieși afară din casa mea,spun aratandu-i ușă
-Plec,nu te enerva,iubito..
Se apropie de mine și îmi ia o șuviță de păr blond în mâna
-Pacat ca trebuie să mori...erai o partidă bună
Mă privește pentru ultima dată cu scârbă apoi își ia geanta și iese pe ușă.
Mă las sa cad din nou pe canapea Vizita ei mă răscolise oarecum, dar nu aveam nici eu de gând să renunț.
-Ce a zis aia? Întreabă Kevin asezandu-se lângă mine
-Ca e proastă..răspund repede nevrand să-l stresez și pe el
Mă privește o clipă și începe să rada
-Ce ?intreb aproape ofensată
-Nimic..
Mă ia în brațe și mă săruta pe frunte
-Nu o lua în seama, cum ai zis și tu,e proastă
Încerc să zambesc și mă așez mai bine în bratele lui,doar acolo mă simțeam complet protejată..și eu și copilul meu..al meu și al lui Kev
-Vibrează un telefon ? Intreaba Kevin la fel de mirat ca mine
-Cred ca da..
Mă ridic și iau telefonul ce vibrase sub mine.
Privesc atentă ecranul și îmi simt mușchii incordandu-se din cauza emoțiilor ce încep să mă cuprindă.
-La naiba..șoptesc muscandu-mi buza
-Ce?Mă întreabă Kev nedumerit

-Plecam la Chicago..