Trecutul lasă urme adânci.
Se pare că prințesa Hanna și Lady de Lucas au fost de-a dreptul drăguțe în comparație cu ce urmează.
Îmi târăsc picioarele în urma lui Dante, conștientă că nu mai e persoană la Curte care n-a auzit încă despre revolta vechii nobilimi, sprijinită de informațiile false pe care eu însămi le-am oferit, profitând de prietenia cu Dante.
Dacă zâmbetele ar putea ucide, aș zăcea de mult otrăvită la picioarele prințului de Cornwall.
Se citește neîncrederea din privirea lor de la o poștă. Oamenii se trag din calea noastră de parcă am duce vreo boală, dar Dante continuă să mă prezinte plin de viață, atingându- mă din când în când pe braț sau pe talie.
Nu știu la al câtelea pahar sunt, dar băutura mi-a dat o poftă grozavă să fac față situației cu o uriașă doză de nesimțire, în loc să mă simt prost.
Lady Tremina e picătura care umple paharul.
Mi-o amintesc pe femeia asta fără nicio prezentare, fiindcă e cea mai mare scorpie de la Curte. Cândva era prietenă bună cu Lady Violet, când stăteau ore întregi la ceai, bârfind-o pe fosta Regină.
Văd că acum nu mai e...
De fapt, credeam că Dante a invitat doar potențiale mirese, așa că nu înțeleg ce caută femeia asta aici.
- Lady Tremina! o acostează Dante, atrăgându-mi atenția. Ce plăcere să vă văd! Parcă sunteți tot mai tânără, de fiecare dată.
Zâmbetul ei uscat demonstrează exact contrariul, dar bătrâna pare foarte încântată de complementul primit.
- Cu siguranță vă amintiți de Kiera, nu-i așa? întreabă cu voioșie, făcând un semn spre mine.
Femeia strânge din buzele subțiri, fără a se obosi măcar să pară curtenitoare.
- Toată lumea și-o amintește, Alteță. Poate ar trebui să-ți amintești și tu ce-a făcut fata asta.
Simt că mă doare coșul pieptului, dar zâmbesc tâmp, de parcă n-aș avea nicio idee despre ce vorbește.
Dante mă privește îngăduitor, profitând de atenția imediată pe care a atras-o Lady Tremina cu vorbele ei răspicate.
- Era un copil, iar copiii sunt influențabili, spune pe un ton înțelept. De altfel, ar fi păcat să stricăm acest sezon minunat cu resentimente, nu credeți?
Izbucnesc în râs, surprinzând pe toată lumea, inclusiv pe Dante, care ridică din sprâncene.
Ce ironie, tocmai el să fi spus asta!
- Scuză- mă, zic repede, alungând ceva imaginar din aer. Mă gâdilă o muscă.
E explicația cea mai de rahat dintre toate, iar Dante e prea deștept ca să nu priceapă.
Lady Tremina n-are de gând să ne dea drumul cu atât.
- Un copil trădător nu poate deveni decât un adult trădător, spune apăsat. Cu siguranță sunteți de acord, Alteță?
