- Prințesa Hanna a trecut în siguranță hotarele Maleziei, Alteță.
- Bun.
Prima veste bună după zile întregi de evenimente proaste.
Întotdeauna când lipsește Scott lucrurile ajung rapid într-un morman de rahat. Întotdeauna! Mă gândeam că măcar vara asta afurisită va fi o excepție, dar nu e.
Zeii au un simț foarte prost al umorului.
Nici n-a început bine luna liberă a spionului meu, că cineva încearcă să-mi asasineze oaspeții. La mine în castel. Cu vinul meu. Sub ochii mei.
Și sezonul de vară e abia la jumătate.
Îmi torn un pahar cu apă rece din carafa de pe masă, mirosindu-l temeinic înainte.
Nu e otrăvită.
Hai, omule, gândește-te. Nu se poate să nu știe cineva! Nu se poate.
Ajung la concluzia că valeții mei sunt niște incompetenți. Bine intenționați, de altfel, dar incompetenți. Poate ar trebui să-i eliberez din funcție pe toți și să-mi găsesc un lot nou.
Hmm. Da, poate ar fi o idee.
Bătaia în ușă mă irită. N-ai nicio clipă de liniște în casa asta! O să-i tai mâinile ăluia care mai bate o dată.
- Ce mai e acum? mârâi furios, cu paharul încă în mână. Am spus că sunt ocupat!!
Un cap plin de bucle răsare în prag, și sora mea rânjește cu buzele ei sângerii, mult prea stridente.
- Ocupat să ce? Să-ți plângi de milă, în timp ce eu fac pe gazda și distrez toată Curtea în lipsa ta, ca un bufon?!
- Ai terminat?
- Am terminat, pe naiba! Nici n-am început măcar!
Sora mea intră apăsat, trântindu-se în fotoliul meu preferat, lângă fereastră, cu picioarele ridicate în lateral pe unul dintre brațele largi.
Apoi își bălăngăne genunchii, azvârlindu-și pantofii odioși pe covorul meu impecabil..
Nu răcni încă, Dante. Nu răcni încă!
- Uite care-i treaba, îmi spune cu aerul ei de mare înțelepciune. Înțeleg cât de prost a căzut chestia asta cu Hanna, chiar înțeleg. Cineva vrea să ne saboteze relațiile diplomatice, sau viața ta personală, habar n-am.
- Exact! întăresc iritat. Habar n-ai, Zara.
- Dar au trecut deja două săptămâni și n-ai aflat nimic. Iar Hanna e acasă, în siguranță. N-a mai fost otrăvit nimeni. Deci poți te rog să ieși din bârlog și să-ți întreții oaspeții? M-am săturat până în gât să fiu în centrul atenției.
Pufnesc, uluit.
- Cine, tu?! Am trăit ca să apuc ziua în care prințesa Zaranya s-a săturat de atenție???
- Nu fii porc, Dante! E treaba ta să dai din gene și să flirtezi cu femeile, nu a mea. În cele din urmă, au venit aici pentru tine.
- Voi m-ați băgat în rahat de la început, cu balul vostru idiot și "vânătoarea de mirese". Vânătoare de mirese, pe naiba!
- Tereus și Ada au propus asta, nu eu.
- Aha! Ce mincinoasă ordinară poți să mai fii! Îmi amintesc discuția foarte bine. Tu ai fost aia cu propunerea!
Sora mea își studiază unghiile, iritată.
- Încercam să te ajut, prostănacule! Ești jalnic când vine vorba de relații serioase. Un amant excelent, dar un iubit de rahat. Credeam că...
