Minunat. Minunat, asta-mi mai lipsea!!
Mă holbez la figura palidă din oglindă, încercând în zadar să-mi acopăr cu pudră bubițele de pe obraz.
Când lucrurile încep să meargă prost, merg foarte prost, asta e regula vieții mele.
Mai întâi lipsa lui Dante. Apoi articolele acelea. Și acum, cireașa de pe tort: menstruația.
În apărarea mea, pot să spun că în general nu fac scene ca cea de ieri, când am plâns până a început să mă doară capul. Se pare că hormonii mei sunt niște jigodii. Durerea insuportabilă din corpul meu era cât se poate de reală, și anume, crampele de care nu scap în nicio lună.
Două săptămâni până la nuntă, și mie-mi vine menstruația!
Mă târăsc înapoi în pat, lasând baltă eforturile de înfrumusețare.
Zara n-are decât să-și bea ceaiul cu Scott, pentru că eu nu pot coborî din pat în starea asta jalnică.
Am pierdut și micul dejun, nu că mi-ar fi foame...
- Ky, ești înăuntru?
Aud ușa deschizându-se la salon, și-mi trag mai bine pătura peste cap, simțind cum îmi ia foc fața.
Dante e ultimul om pe care vreau să-l văd după ziua de ieri.
Din mai multe motive.
Unele dintre ele au de a face cu faptul că m-a dezbrăcat complet și m-a băgat în cadă ca pe un bebeluș.
Nu că mă plâng, dar nicio femeie nu vrea să fie văzută de iubitul ei când are o cădere psihică.
- Kiera?!
- Lasă-mă în pace! mormăi de sub pătură, când deschide ușa. Sunt bolnavă!
Bine-nțeles că n-o să mă asculte el pe mine. De parcă ascultă vreodată!
- Poți să-ți iei pătura aia din cap, inimă?
Patul se lasă ușor când se așează pe margine, înclinând salteaua.
- Sunt în cămașă de noapte! îi comunic înăbușit.
Îi simt rânjetul din voce chiar dacă nu-i văd fața.
- Perfect!
- Dante, lasă-mă te rog!! Mă dor toate, și m-am umplut de coșuri, și...
Îmi smulge pătura de pe cap, oftând exasperat.
- Vrei neapărat să te simți mizerabil toată ziua?
- Da!!
Mă simt și mai mizerabil când îl văd atât de elegant și pieptănat de parcă azi avem nunta.
- De ce ești atât de dichisit la ora asta? întreb morocănoasă.
El se privește uluit.
- Ce dichisit? Sunt doar pieptănat, iubire.
- Eu nu sunt pieptănată! spun și mai morocănoasă.
- Nu ești nici în apele tale, din câte văd.
Îmi apăs fața îmbujorată în pernă.
- Mi-a venit menstruația.
Oftatul lui de ușurare mă ia prin surprindere.
- A, zeilor, mulțumesc! M-ai terminat cu criza de ieri. Credeam că nu mai vrei să te măriți cu mine.
- Nu pomeni de ziua de ieri! gem îngrozită.
