Zara
- Alteța Sa Regele solicită o întrevedere.
Mă uit năucă la valetul meu.
- Cine, Tereus?
- Întocmai, prințesă.
- Da, și ce-i cu atâta protocol? Spune-i să intre!
Mă întorc spre oglindă, acoperindu-mi migălos pleoapele cu pudră gri. Trebuie să obțin un efect anume pentru ținuta asta.
Tereus intră, scoțând un oftat lung când mă vede.
- Bineînțeles că te machezi. Din nou. Tot timpul. Alte preocupări mai ai, surioară?
Mă uit urât la el prin oglindă.
- Mă pregătesc de o misiune, măgarule! Ai putea cel puțin să te prefaci recunoscător. E pentru fundul tău și al regatului, până la urmă.
- Misiune, repetă el sceptic. O misiune în care mergi îmbrăcată ca o... naiba știe ce. Vrăjitoare? Preoteasă? Ce reprezintă această oribilă tunică roșie?
- Ghicitoare! îl corectez încântată. O să fiu o ghicitoare mistică. Nu face fața aia! Nu e nimic periculos, nu mă bag eu în așa ceva. Unchiul Theo face toată munca murdară, eu doar flutur din gene și distrag atenția.
- Aha! spune el sec. Și părul ăla roșu..
- Perucă, dragă.
- Totul la ținuta asta e mult prea țipător și de prost gust.
- Ia uite cine dă sfaturi despre modă! Te-ai uitat în oglindă recent?
El ridică din umeri.
- Am treburi mai importante decât să mă spilcuiesc toată ziua.
- Cum ar fi..?
- Cum ar fi... alianța cu Malezia care nu cred că va mai avea loc.
Oftez, pudrându- mi cealaltă pleoapă.
- Sincer, nu sunt bucuroasă de evenimentele recente, dar Hanna oricum nu se potrivește cu Dante. E mai bine că s-a încheiat totul aici.
- Dante nu pare dispus să se mai însoare, continuă fratele meu îngândurat.
- Îi stă capul la Kiera. Lasă- i puțin timp ca să-și dea seama...
- Nu cred că mai poate fi vorba de Kiera, surioară.
Tonul lui mă sperie suficient de tare încât să las baltă fardurile și oglinda.
- S-a întâmplat ceva cu ea? întreb neliniștită. Credeam că e în siguranță acolo, la țară. Am trimis-o...
- Nu, bănuiesc că e în siguranță și acum.
Ca de obicei, Tereus pare că nu e în stare să vorbească decât dacă-l rogi frumos.
- Știi ceva ce eu nu știu?
- Dante mi-a cerut săptămâna trecută un ordin oficial prin care i se restituie titlurile și moștenirea.
- Ooo!
Ei, asta da mișcare.
Mi se furișează un zâmbet pe față.
- Nu e prost Dante al nostru. Și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu atitudinea aia de măgar înfumurat, nu? Probabil că o să-i facă o vizită în curând...
- A făcut-o deja! mă uluiește Tereus.
- Poftim?! Când?
- Zilele trecute.