Capitolul 17

1K 103 12
                                    

Zara

- Alteța Sa Regele solicită o întrevedere.

Mă uit năucă la valetul meu.

- Cine, Tereus?

- Întocmai, prințesă.

- Da, și ce-i cu atâta protocol? Spune-i să intre!

Mă întorc spre oglindă, acoperindu-mi migălos pleoapele cu pudră gri. Trebuie să obțin un efect anume pentru ținuta asta.

Tereus intră, scoțând un oftat lung când mă vede.

- Bineînțeles că te machezi. Din nou. Tot timpul. Alte preocupări mai ai, surioară?

Mă uit urât la el prin oglindă.

- Mă pregătesc de o misiune, măgarule! Ai putea cel puțin să te prefaci recunoscător. E pentru fundul tău și al regatului, până la urmă.

- Misiune, repetă el sceptic. O misiune în care mergi îmbrăcată ca o... naiba știe ce. Vrăjitoare? Preoteasă? Ce reprezintă această oribilă tunică roșie?

- Ghicitoare! îl corectez încântată. O să fiu o ghicitoare mistică. Nu face fața aia! Nu e nimic periculos, nu mă bag eu în așa ceva. Unchiul Theo face toată munca murdară, eu doar flutur din gene și distrag atenția.

- Aha! spune el sec. Și părul ăla roșu..

- Perucă, dragă.

- Totul la ținuta asta e mult prea țipător și de prost gust.

- Ia uite cine dă sfaturi despre modă! Te-ai uitat în oglindă recent?

El ridică din umeri.

- Am treburi mai importante decât să mă spilcuiesc toată ziua.

- Cum ar fi..?

- Cum ar fi... alianța cu Malezia care nu cred că va mai avea loc.

Oftez, pudrându- mi cealaltă pleoapă.

- Sincer, nu sunt bucuroasă de evenimentele recente, dar Hanna oricum nu se potrivește cu Dante. E mai bine că s-a încheiat totul aici.

- Dante nu pare dispus să se mai însoare, continuă fratele meu îngândurat.

- Îi stă capul la Kiera. Lasă- i puțin timp ca să-și dea seama...

- Nu cred că mai poate fi vorba de Kiera, surioară.

Tonul lui mă sperie suficient de tare încât să las baltă fardurile și oglinda.

- S-a întâmplat ceva cu ea? întreb neliniștită. Credeam că e în siguranță acolo, la țară. Am trimis-o...

- Nu, bănuiesc că e în siguranță și acum.

Ca de obicei, Tereus pare că nu e în stare să vorbească decât dacă-l rogi frumos.

- Știi ceva ce eu nu știu?

- Dante mi-a cerut săptămâna trecută un ordin oficial prin care i se restituie titlurile și moștenirea.

- Ooo!

Ei, asta da mișcare.

Mi se furișează un zâmbet pe față.

- Nu e prost Dante al nostru. Și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu atitudinea aia de măgar înfumurat, nu? Probabil că o să-i facă o vizită în curând...

- A făcut-o deja! mă uluiește Tereus.

- Poftim?! Când?

- Zilele trecute.

PRINȚUL TRĂDAT. Cronicile Pierduților vol. 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum