Se întoarce Dante. Azi se întoarce Dante!
Mă trezesc de dimineață cu un zâmbet mare pe față.
Astăzi se întoarce Dante!
Îmi vine să dansez în timp ce-mi caut hainele prin șifonier, încercând să-mi dau seama care rochie i-ar plăcea mai mult.
Ar trebui să mănânc de dimineață, pentru că plănuiesc să petrec toată ziua lipită de el ca o lipitoare. Dar înainte de asta o să-l săpunesc bine pentru că nu mi-a scris niciun rând în cele trei săptămâni de absență.
Sau poate am să-l sufoc cu săruturi mai întâi.
Dar oricum, trebuie să mănânc bine în dimineața asta.
- Vreau să faceți focul în cazan, le spun valeților care aduc micul dejun.
Plănuiesc o baie lungă și relaxantă, pentru că trebuie să arăt impecabil astăzi.
Orologiul micuț din perete nu arată decât ora zece, iar Dante sosește la prânz.
Cred că am timp suficient ca să mă pregătesc.
În timp ce sosește micul dejun, unul dintre valeți aprinde focul în cazanul din baie.
Îmi savurez pe îndelete ceaiul și tartinele cu gem de afine, întrebându-mă pe unde umblă Zara în dimineața asta.
Apoi îmi amintesc că astăzi vin cameristele ca să-mi pregătească pieptănătura pentru nuntă, iar eu încă nu m-am hotărât pe care o vreau.
Așa că trec în salon, luând de la capăt toate schițele din ultimele zile.
Sunt zeci de variante: împletituri deasupra capului, cu bijuterii. Împletituri fără bijuterii. Bucle pe o parte. Bucle prin tot părul. Codițe împletite printre bucle. Codițe împletite peste păr drept. O coadă coadă groasă presărată cu diamante. O coroniță din frunze de aur peste părul lăsat liber. Un soi de coc mic în vârful capului, din care curg bucle bogate.
Poate ar trebui să-l întreb pe Dante ce preferințe are, pentru că mie toate mi se par ireal de frumoase. Și nu reușesc să-mi dau seama care din ele ar fi cea mai potrivită.
Orologiul din perete începe să sune încet, indicând ora doisprezece.
Off, rahat, rahat!!
Mai am cel mult o oră la dispoziție!
Mă repezesc în baie, învârtind frenetic robinetele de la cadă.
Apa fierbinte începe să curgă într-un fir subțire, scoțându-mă din sărite. Haide, curgi mai repede, apă idioată!
Mă întorc în dormitor agitată, încercând să-mi umplu timpul cu ceva până când se va umple cada mea imensă.
Cineva sună la ușă, speriindu-mă de moarte. Doar n-a ajuns Dante atât de repede! Din grabă mă lovesc cu șoldul de colțul mesei, și cana cu cafea zboară într-o parte, stropindu-mă pe rochie.
Îmi vine să țip de frustrare. De ce merg toate prost tocmai atunci când ești în cea mai mare grabă??
- Lady d'Amarys, corespondența! anunță un valet la ușă.
Deschid uluită. Corespondența?! Cine ar putea să-mi scrie mie scrisori?
Însă nu primesc doar o scrisoare, ci o cutie pătrățoasă, legată cu fundă de catifea.
O duc în dormitor, căutând cuțitul pentru scrisori. Am un gol straniu în stomac, pentru că nimeni nu mi-a mai trimis mie... pachete.
În cutie se află un teanc înalt de ziare frumos împăturite, și o scrisoare.
