Podețul de lemn e puțin mai șubred decât îmi aminteam, dar e încă la locul lui, spânzurat deasupra apei pe patru piloni groși.
Dante se așează lângă mine, aproape lipindu-și coapsa de a mea.
Aproape.
- Nu m-am îndurat să-l stric, spune pe un ton normal. E singurul loc unde pot să mă retrag când vreau să scap de curteni.
Încerc să-mi țin privirea lipită de undele întunecate, și nu de gâtul lui grațios, pe care tigrul cu colți se mișcă la fiecare frază.
Nu avea tatuajul acela când am plecat eu. Nici cel de pe coapsă. Nu te mai uita în jos, Kiera!
Mă fascinează corpul lui pe jumătate gol, în ciuda întunericului care-l ascunde aproape complet. Sau poate tocmai din cauza întunericului...
- Așadar, două luni! revine el abrupt, întorcând ochii spre mine. Vă căsătoriți peste două luni? Curtis mi-a făcut ieri invitația oficială. Spunea că ar însemna mult pentru tine "prezența unui prieten".
Mă uit la el aiurită. Ashton nu mi-a pomenit nimic despre asta, și în mod sigur eu n-am spus niciodată că aș vrea să-l invit pe Dante. Pentru că nici nu vreau! Nu vreau să fie martor la propria mea nenorocire.
- A trebuit să refuz, din păcate. Plănuiesc să-mi petrec toamna în Kadara, cu unchiul Theo și cu Zara. Mergem la încoronarea noului rege. Nu te deranjează, nu?
- Nu, îngaim pierdută.
- I-ai cunoscut pe părinții lui Curtis?
Clatin din cap, iar neliniștea îmi formează din nou noduri dureroase în stomac. De fiecare dată când mă gândesc că voi fi nevoită să merg pe domeniile Curtis, inima îmi face un salt înspăimântat în gol.
- Nu încă, mă trezesc spunând. Ashton vrea să mergem la sfârșitul săptămânii.
Privirea lui verde zăbovește pe fața mea palidă, atât de aproape încât îmi trece un frison prin vene. Oare vrea să mă sărute?
- Ți-e frică?
Vocea lui senzuală îmi răscolește simțurile. Bine-nțeles că mi-e frică! Sunt aici în toiul nopții, ascunsă de orice ființă umană, alături de un bărbat care... de singurul bărbat care mi-a făcut vreodată sângele să clocotească în vene. Deci da, mi-e frică.
- O să te descurci excelent. Părinții lui sunt niște oameni onorabili și prietenoși, îi cunosc îndeaproape.
Roșeața îmi invadează tot corpul, și senzația de jenă parcă mă strânge în propria piele. Vorbea despre întâlnirea cu părinții lui Ashton, nu despre...
E clar că am creierul suprasolicitat. Corpul meu nu mai ține pasul cu realitatea.
- Sunt convins că te vor plăcea din prima clipă! Lordul e un om destul de aspru, da, dar știe să prețuiască o femeie. Iar doamna Curtis, femeia aia poate găsi ceva demn de iubit chiar și la un gândac de bucătărie.
Ridicolul situației face ca tocmai Dante să fie cel care încearcă să mă încurajeze pentru căsătoria cu Ashton. E incredibil cât de greșit e totul!
Îmi scapă un fel de râs sec, mai mult ca un plâns. El mă privește surprins, ridicând una din sprâncenele acelea perfecte.
- Am spus ceva amuzant?
- Dante, nu e nevoie să vorbim despre nunta mea. Sau despre vreo alta. Sau să vorbim, în general. Sau să fim aici, împreună. De fapt, sunt aproape sigură că n-ar trebui să-mi petrec noaptea în compania unui bărbat, dată fiind situația.
