Sunt ghemuită într-un cocon de căldură care miroase a săpun, a mare și a ceva bărbătesc, familiar.
O apăsare fermă îmi mângâie piciorul tot mai sus, iar plăcerea lichidă îmi urcă prin vene strângându-se delicios sub buric.
Oh, da!
Nu vreau să mă trezesc. Visul ăsta e mult, mult mai interesant decât realitatea.
Mă mișc instinctiv mai aproape de zidul de căldură, iar spatele și fesele mi se lipesc de un corp mișcător și tare.
Icnesc brusc, deschizând ochii.
Mă uit buimacă în fața mea și nu înțeleg de ce văd spatele Zarei, care e învelită până în gât cu o pătură roșie în carouri.
Apoi ceva mi se mișcă pe coapsă, atingând un loc sensibil care mă face să suspin, și o palmă aspră îmi astupă gura, înăbușind sunetul.
Zeilor mari, oare sunt beată?
Poate că da.
Dar totuși, gura care îmi susură în ureche pare destul de reală.
- Bună dimineața, inimă.
Oh!
Oh, oh, oh.
Bun venit în realitate.
Mă răsucesc sub pătură, pleznind mâna care îmi gâdilă coapsa.
- Ce crezi că faci? șoptesc încruntată, sperând că nu mi se citesc emoțiile pe față.
Dante e superb în general, dar un Dante somnoros, cu părul răvășit și cu ochii încă încețoșați e un Dante care îți taie răsuflarea.
- Nu știu, murmură confuz. Așa m-am trezit.
- Te-ai trezit cu mâna pe coapsa mea?
- Îhâm...
- Așa te trezești de obicei, cu mâinile în locuri... nepotrivite?
- Mie mi se pare un loc foarte potrivit, șoptește rânjind, și ceva alunecă din nou spre coapsa mea.
- Dante! șoptesc învăpăiată.
- Oprește-mă dacă nu-ți place! mă provoacă obraznic.
Mă foiesc înfierbântată, strângându-mi picioarele, și genunchiul îmi trece peste coapsa lui.
- Ai un pistol în buzunar? șoptesc surprinsă.
Râsul lui jos mi se împrăștie prin tot corpul, ca un afrodisiac.
- Oh!
Oh, oh, oh.
- Lasă! mă corectez repede, cu fața în flăcări. Nu trebuie să răspunzi.
- În apărarea mea, m-am trezit cu fundul tău în brațe.
- Minte! Se trezește așa tot timpul! mormăie Zara de sub pătura ei.
Dante râde când roșeața îmi cuprinde gâtul și urechile.
- Da, și ce-i? E o reacție naturală. Dacă vreți, vă pot ține un discurs întreg.
- Nu, mulțumesc! E destul de rău că ne-am dat la fund cu balonul, un discurs despre dotările fratelui meu ar fi ultima picătură.
Zara își trage pătura peste cap și se ghemuiește mai bine pe fundul nacelei.
- Faceți-mi un favor și desfășurați- vă mai încet! ne strigă înăbușit. Unii dintre noi încă sunt abstinenți.
Simt că mă înec cu propria salivă.
