- De astăzi vei rămâne după ore ca să aprofundezi Etica, domnișoară d'Amarys.
Vocea lui lady Newton taie aerul ca un cuțit, făcându- mă să mă afund mai bine în bancă, cu fața încă roșie de furie.
- Voi desemna un elev din clasele mari să te mediteze, continuă ea acru, deși mă îndoiesc că va avea vreun efect.
Continui să o privesc cu buzele strânse, refuzând cu încăpățânare să-mi plec ochii, în ciuda rușinii fierbinți și dureroase care-mi strânge grumazul.
- Încep să cred că decizia Maiestății Sale de a lărgi porțile Academiei nu a fost una prea inspirată, murmură ca pentru sine, întorcându- se la pupitru. Acum, dacă m-am făcut înțeleasă, deschideți la pagina douăzeci și șase.
Abia când foșnetul foilor a acoperit restul sunetelor, am îndrăznit să-mi frec puțin fruntea învinețită, încercând să domolesc durerea ce-mi pulsează în cap după pumnul primit.
Încep să cred și eu că ideea Reginei a fost una extrem de proastă, chiar dacă inițial m-am bucurat. Copiii ca mine n-ar trebui să învețe niciodată la un loc cu lorzii și prinții, chiar dacă avem titluri nobiliare. Până la urmă cam asta e tot ce avem- titlul, pentru că suntem aproape la fel de săraci ca oricare egarthieni de duzină.
Iar copii de lorzi și de consilieri sunt răutăcioși, încrezuți și îngrozitori, așa cum e și dobitocul acela de Ashton Curtis.
N-ar trebui să fiu aici. Locul meu nu e aici.
💥
La terminarea orelor sunt nevoită să-mi înghit amărăciunea de pe limbă și să privesc nemișcată cum colegii de clasă își adună gențile, coborând spre trăsurile cu valeți care îi așteaptă în curtea Academiei, ca pe niște prințișori.
Mai bine că n-am plecat odată cu ei.
N-aș vrea să știu ce hohote de râs ar stârni bicicleta mea șubredă cu trei roți.
Îmi deschid cartea de Etică, privind absentă textul pe care lady Newton mi-a cerut să-l copiez de douăzeci de ori pe caietul de teme.
Art. 68, Etica conflictelor sociale regale
Al. 1- Tinerii de sânge nobil nu folosesc niciodată cuvinte vulgare, expresii triviale și jargoane populare.
Al. 2- Orice conflict de natură politică sau socială între tinerii nobili se dizolvă pe cale pașnică, prin oferirea unor argumente verbale solide.
Și lista continuă până la articolul șapte, delirând în continuare.
Îmi simt pieptul gâdilat de un râs isteric, pentru că totul pare o glumă proastă, dar tocmai aud pași pe coridor, așa că îmi mușc buza de jos, luând rapid stiloul în mână.
Etica conflictelor sociale, transcriu frumos pe caiet, cu litere înflorate. Art . 68...
Ușa se deschide brusc, întrerupându-mă.
Îmi ridic privirea agitată, și încalc pe loc articolul unu, folosind un cuvânt nepotrivit. Căcat!
Nu doar că au trimis un elev mai mare, a fost musai să fie unul drăguț, ca să mă simt și mai mizerabil.
- Bună.
Băiatul cu ochi verzi ocolește băncile, așezându- se leneș în banca mea, cu un gest grațios.
