Stai departe de iubire

Înghețată flori si ciocolata

Probabil ca nu aratam chiar atat de bine cand am apărut in fata Miei si a lui David roșie la fata (cel mai probabil) si cu un zâmbet tâmp pe fata. Maratonul meu de pe scări se terminase cu o victorie la limita in fata lui Cristian, dar totusi o reușită.
Dora era in spate, vorbea cu Tudor la telefon, asa ca trebuia sa ma descurc singura.
-Bună Raluca! a spus mama lui Xim politicos.
-Buna seara, ma bucur sa va văd.
-Placerea este a mea, mai ales dupa tot ce ai făcut pentru noi.
-Nu am făcut nimic. Doar ca am fost la momentul potrivit unde a trebuit.
-Esti prea modestă. Îți rămânem datori.
-Nu trebuie, ma bucur doar ca totul este în regula.
M-a îmbrățișat cu caldura apoi a continuat:
-Fac ceva de mancare imediat. Vreți sa rămâneți la masa?
-Va mulțumesc pentru invitație, dar trebuie sa ajungem acasa, este destul de tarziu.
-Ramane pe alta data atunci.
-Sigur, am spus zâmbitoare.
Dupa inca vreo 10 minute, timp in care de alaturase si Dora conversației, ne-am scuzat si eram gata de plecare.
Ne-am îndreptat către mașina lui Cristian si m-am urcat pe locul din dreapta.
Zambea. Emana fericire si liniște, iar prin nu știu ce motiv îmi inspira si mie starea lui.
-Te deranjează daca ramanem prin centru vreo jumătate de ora? m-a întrebat prietena mea
-Sigur ca nu. Daca stiam nu-l mai deranjam pe Cristian, mergeam pe jos.
-Ok.
-Te întâlnești cu Tudor?
-Asa as vrea.
-Atunci eu ma duc sa-mi cumpar ceva de la supermarket.
-Mergi si tu?
-Nu. Ar fi ciudat
-Unde trebuie sa ajungi? a întrebat Cristian
-Pe langa Lex. Mi-a propus sa ieșim prin parc, dar nu eram sigura daca sa merg sau nu.
-Stai cat vrei. Ii tin eu companie Ralucai.
-Sigur nu trebuie sa ajungi acasa?
-Voi chiar credeți ca mama s-a apucat de gatit acum?
Am început toți sa radem. Normal ca nu, doar avea de recuperat timpul petrecut fara soțul sau.
-Daca ai treaba nu-ti pierde timpul prin oraș, am spus.
-Vrei sa scapi de mine?
-Normal ca nu.
-Atunci stam împreună cat lipsește Dora.
-Raman datoare, a spus prietena mea.
-Mai repede eu iti datorez tie un favor.
-Sa zicem ca suntem chit.
Am ajuns imediat si m-am dat jos din masina. Dora s-a evaporat repede, asa ca am ramas doar eu si Cristian.
-Hai sa mergem sa-ti cumperi ce ziceai.
-Nu am nevoie de nimic, era doar un pretext pentru Dora, sa fie sigura ca am ce face cat lipsește.
-Perfect atunci. Te scot la o plimbare.
Am început sa rad.
-Sti ce fac un baiat asa frumos ca mine si o fata perfectă ca si tine cand se plimba?
Outch. Ma vede perfectă.
-Înaintează? am raspuns inocent
-Se tin de mana.
Normal ca nu cauta vreo aprobare din partea mea, asa ca imediat si-a strecurat degetele printre ale mele. Trebuia sa fiu tâmpită sa-l refuz.
Simțeam ca iau foc. Ne mai ținusem de mana, insa in circumstanțe total diferite, si nu in prezența atâtor oameni.
-Sti, e destul de placut sa-ti petreci timpul cu fata pe care toti si-o doresc.
-Mda, asta pentru ca sunt o noutate in oras.
-Nu e asta.
-Stiu de ce. Tu esti 'regele' pe aici. Iar cand imi petrec timpul cu popularii devin si eu automat o persoana interesata.
-'Regele'? a spus amuzat
-Puțin spus. Daca ar fi sa numar toate fetele care s-au uitat după tine pana acum, clar m-as incurca.
A ridicat ușor din umeri.
-Ce vrei sa facem?
-Nu am absolut nimic în minte.
-Ma lasi sa decid eu?
-Surprinde-ma.
-As putea sa o fac in multe feluri.
Cuvinte cu dublu inteles.
-Nu-ti pun la indoiala capacitatile.
-Bine faci. Te scot la o înghețată?
-De ciocolata sa fie.
-Nu ești deloc pretențioasă.
-Se putea si mai rău.
Am intrat intr-un magazin de unde ne-am ales doua cornete colosale de înghețată. Nu mai mancasem de mult timp sortimentul respectiv, asa ca eram mai incantata ca un copil mic.
-Se pare ca pot face o fata fericita si prin alte metode decat cele cotidiene.
-Poti face orice iti propui.
-Nu chiar tot, dar ma mulțumesc cu ce am in prezent.
I-am zambit sincer.
-Hai, mi-a spus luandu-ma de mana si alergând spre o banca ce tocmai se eliberase.
Ne-am trântit pe ea exact cand ajunseseră alte doua fete, care erau oarecum şocate de gestul nostru.
-Prea incet fetelor, a spus Xim amuzat.
Era evident ca individele se udasera rau de tot când baiatul superb a vorbit cu ele, asa ca au început să chicoteasca in cel mai enervant mod posibil.
-Penibil, am spus sfidator, in timp ce mancam din înghețată si il tineam pe Cristian de mana.
Normal ca nu m-au putut contrazice, ci doar s-au uitat urat si si-au vazut de drum.
-Saracele.
-Dacă as fi in locul tau si as avea fane ca ele, pe bune ca m-as refugia in munți.
-Ai pierde distracția, a răspuns râzând.
-As trai doar cu propria mea prostie, nu si cu a altora.
-Doar cu ajutorul fetelor ca ele iti poti da seama cu adevărat cand întâlnești pe cineva cu mult superior lor.
Eram sigura ca la un moment dat va da peste o fata care sa il merite cu adevărat.
-Ai terminat programul la care lucrai?
-Da, intr-un final am reusit. Maine dimineață il predau.
-Bravo. Chiar apreciez oamenii care muncesc sa facă bani si nu așteaptă sa le pice din cer.
-Pot spune ca fac ce imi place ceea ce fac. Macar una dintre pasiuni sa o urmez.
-Care ar fi cealaltă?
-Dreptul. Mereu mi-am dorit sa fiu procuror, însă se cam bate cap in cap cu it-ul. Dar totusi mi-ar plăcea sa incep o a doua facultate.
-Eu zic ca ai putea. Urmează-ti visele. Daca tu crezi ca le poti face pe ambele, nu conteaza ce crede restul lumii.
-Ești prima persoana din afara familiei care imi spune asta. Celor care le-am mărturisit chestia asta au zis ca nu pot face 2 facultăți simultan nici daca ma chinui.
-Fiecare are opinia lui.
-Normal.
Am continuat sa mancam intr-o liniște confortabila, chiar daca simțeam privirile invidioase ațintite asupra noastră.
-Mai ai frați sau surori?
-Nu, am raspuns cu regret. Banuiesc ca nici tu.
-Mda...sunt singur la parinti. Ti-ar fi plăcut sa mai ai pe cineva dupa tonul tău.
-Da. Pana acum cateva luni ti-as fi spus ca nu, insa mi-am dat seama ca nu as fi foat singura pe pământ daca aveam un frate sau o sora.
-Întâmplări naspa?
-Da. Chiar dacă Dora este exact ca si sora mea, uneori distanta nu ne ajuta. Una e sa stai cu ea in casa, si alta sa fim despărțite de cateva ore.
-Imi pare rau ca ai fost dezamăgită.
-Si mie, dar am trecut peste.
Am ridicat din umeri, semn ca nu vreau sa.i dau detalii.
-Ne mai plimbam?
-Da, poate asa nu se mai holbează lumea la noi ca la prototipuri.
-Nu scapi, crede-ma.
-Bei o cafea?
-As vrea una, dar parcă nu m-as opri la vreo cafenea.
-Perfect. Bem de la tonomat.
-Sti ce ma mira? In ciuda statutului tau nu esti plin de mofturi.
-Am si momente cand nimic nu imi convine, in rest ma port normal.
Am ajuns la capătul strazii si am mers spre dreapta pana am vazut tonomatul de care imi spunea.
Erau cateva persoane in jurul lui, si se putea vedea de la distanta ca erau din 'elita' orașului.
Ne apropiam din ce in ce mai mult, iar vocile incetau pe rand. Cand am ajuns era extrem de liniște. Nimeni nu mai spunea nimic, iar toate privirile erau ațintite asupra noastra.
-Mai nou le dai cate o cafea inainte sa le-o tragi? a comentat o voce ironica
-Se pare ca tu tot nu ai invatat sa iti inchizi gura atunci cand trebuie.
-Greșesc cu ceva?
-Ai grija Marius.
Auzisem de acest individ. Avusesem o tentativă de a dansa cu el in seara cand am mers la club.
-Imi pare bine sa te revad, Raluca.
Daca inainte Cristian era usor enervat de acel individ, in momentul în care mi s-a adresat a luat foc de-a dreptul. Nu voiam sa-l las sa le dea satisfacție, asa ca l-am luat repede de mana pe Xim si am bagat niste bani in aparat.
-Nu știu de ce iti pare atat de bine, mai ales ca nu ne cunoaștem, am raspuns.
-Ne știm de la club.
-Nu te-am reținut.
Am luat prima cafea si o așteptam pe a doua. Inca un minut. Trebuia sa-l temperez pe Cristian inca putin.
-Pacat, de obicei toate se întorc la mine.
-Vorbeam de reținut nu de întors la o persoana, deci ce ai spus e putin pe langa.
-Nu ești doar frumoasa, ești si isteață.
Am luat a doua cafea si I-am intins-o lui Xim, ignorând total vorbele care mi se adresau. Lucrurile deveneau din ce in ce mai tensionate.
-Iti recomand sa mai insiști pe inteligență, a răspuns Cristian acid.
-Iar eu tie sa nu îți mai lasi iubitele singure.
Picatura care a umplut paharul. Ma strangea atat de tare de mana incat mai avea puțin pana sa-mi zdrobească vreo articulație. Nu puteam sa-l las sa se bata, asa ca am făcut primul lucru care mi-a trecut prin cap.
M-am ridicat ușor pe vârfuri si am presarat un sarut usor pe colțul buzelor sale.
Probabil ca a fost luat total prin surprindere, asa ca o secunda de neatenție a fost destul cat sa-l trag repede de acolo. Nu am ezitat absolut deloc, si am plecat fara alte cuvinte.
Stransoarea sa a devenit plăcută din nou, insa mana ma durea in continuare.
Am mers printr-o zona pe care o cunoșteam vag, pana am vazut o fântână veche. I-am dat drumul mainii lui Cristian, am lasat cafeaua si m-am cățărat pe ea.
Mana înca imi pulsa usor, si nu m-am putut abtine sa nu mi-o masez cu cealaltă.
-Imi pare rau.
-Stai liniștit. Cat timp am evitat o posibila încăierare e totul bine.
-Nu e bine. Puteam sa te rănesc chair mai rau.
Mi-a luat ușor mana intre ale lui si a început sa o maseze încet, ca si cum încerca sa reașeze oasele.
-Sunt bine Cristian. Nu sunt de sticla. Nu ma doare nimic.
-Sunt un imbecil. Iar daca nu te durea nu o strangeai la piept.
Se vedea ca sufera. Si chiar destul de mult.
-Termina, am spus încercând sa-l fac sa nu se mai simta vinovat. Am luat paharul de cafea cu mana care inca imi pulsa si am baut puțin. Nu il minteam cand I-am spus ca nu ma doare atat de rau, insa trebuia sa-i demonstrez cumva.
Lumina de la un bec din spatele meu ii lumina încet fata, accentuându-i trasaturile frumoase. Se vedea o ușoară urma de gloss la colțul buzelor sale. Am zâmbit.
-Vino putin mai aproape, te rog.
Se citea o usoara urma de curiozitate pe chipul sau, dar imediat a facut un pas spre mine.
Cu varful degetului aratator am indepartat ușor luciul, atingându-i o suprafață mai mare din buze decat ar fi fost cazul.
Inima imi batea din ce in ce mai puternic, iar cand privirile ni s-au intalnit am simțit ca radiez căldură prin toti porii.
-La dracu' cu moralitatea, a spus apăsându-si buzele de ale mele.
Ma saruta bland, incet si tandru, si nu mult mi-a trebuit sa-i raspund.
Simțeam ca ma pierd sub greutatea sarutului care se întețea din ce in ce mai tare. Si-a pus o mana pe talia mea, si nu am mai rezistat, mi-am desfăcut picioarele permițându-i sa ma acapareze cu totul.
Limbile noastre se atingeau frenetic.
Respiram greu si oarecum sacadat, iar cand mi-a cuprins buza de jos incet cu dintii am simțit ca ma topesc. Tragea chinuitor de ea provocându-mi cele mai intense senzații traite vreodată.
Nu am mai rezistat si m-am tras puțin înapoi. Zambeam ca o prosta, una care nu putea sa respire chiar.
-Uau, a spus la randul sau năucit.
Începusem sa ma obișnuiesc iar cu aerul, si treptat respiratia mi-a revenit la normal. Am dat restul paharului pe gat, iar Cristian mi.a urmat exemplul. Eram amandoi destul de marcați de moment. Chiar dacă eram sigura ca el avusese multe momente de acest gen, pentru mine fusese primul de-o asa intensitate.
-Te mai doare mana?
-Nu, am spus fara sa ma gândesc. Nu eram prea sigura deoarece simțurile mele erau paralizate.
-Imi pare rău. Promit ca e prima și ultima dată când te ranesc.
-Am trecut peste, Cristian. Hai sa mergem.
M-a luat din nou de mana, făcându-ma sa ma simt oarecum protejată.
Preferam sa ignor sarutul nostru macar pentru puțin timp, deoarece sa începem sa vorbim despre el ar fi fost si mai greu de suportat. Am mers in tăcere o porțiune de drum, pana cand ne-am oprit la un magazin.
-Ti-e sete?
-Nu, vreau sa-ti cumpăr ceva.
-Am tot ce imi trebuie, serios.
-E ceva mai diverit.
I-a cerut vânzătoarei un fel de ciocolata de casa, pe care ne-a adus-o se undeva din spate. Dupa ce I-a mulțumit politicos mi-a intins un baton si a spus:
-Nu o sa găsești așa ceva nicaieri.
-Ciocolata de casa?
-Da, dar e o rețetă speciala. Mulți au incercat sa o copieze dar nimanui nu I-a iesit atat de buna.
Am desfăcut ambalajul si am luat o mușcătura. Un amalgam de arome a pus stăpânire pe pupilele mele gustative si nu intelegeam Cum sa combini atâtea intr-o singura bucata? Rom , stafide, ciocolata neagra, vanilie, fistic, praline, nuca, miere.
-Doamne Cristian! E printre cele mai bune lucruri pe care le-am mancat vreodată!
-Mă bucur ca Îți place. Mai luam daca vrei.
-Maine.
Am simțit ca telefonul incepe sa vibreze, asa ca l-am scos din buzunar si am vazut un mesaj de la Dora. Era gata sa mergem acasă.
-In 10 minute maxim trebuie sa fim la mașină.
-E gata Dora?
-Da, aproape.
Am mers incet prin centru, in liniște, fiecare pierdut in propriile gânduri. Inca ne ținem de mana,atrăgând o mulțime de priviri asupra noastră. Singura persoana pe care am remarcat-o in mulțime a fost o fata care avea in brațe un buchet superb de flori. Chiar dacă preferam sa le privesc intr-o gradina, nu eram indifetenta la modul armonios in care era realizat aranjamentul.
-Mai facem o oprire, a spus Xim.
-Ok. Mai ai ceva de luat?
-Da
Mergeam relativ incet spre mașină, si chiar nu imi dadeam seama ce avea de făcut. Parea concentrat si oarecum nesigur, insa continua sa emane buna-dispizitie.
Ne-am oprit in dreptul unei florarii si am intrat. Ma bucuram foarte tare ca s-a gandit sa-i duca un buchet mamei sale.
-Ma ajuți cu ceva? a întrebat
-Normal.
-Vreau sa aleg niște flori pentru o persoana speciala. Ție ce ti-ar placea sa primești?
-Ceva numai cu trandafiri, o singura culoare, eventual mai deosebita sau ceva cu mai multe tipuri de flori foarte colorate.
-25 de trandafiri suna bine?
-Destul de muți.
-Ti-am zis ca e o persoana specială.
-Ok, ia buchetul si te astept afară. E groaznic de cald aici, zici ca suntem intr-o sera.
Mi-am dat seama ca nu lua flori pentru Mia. Sigur pentru vreo fata. Una cu care cel mai probabil si-o tragea si pe care o enervase, si avea nevoie de flori ca sa o faca iar cu ea.
Sigur era destul de buna daca merita 25 de trandafiri.
Se sarutase cu mine, si ii ducea flori alteia. Eu mergeam acasa sa rememorez tot ce se întâmplase între noi, iar el avea program de futut.
Am nevoie de o țigară.
M-am dus la cel mai apropiat magazin si mi-am cumpărat un pachet si o brichetă. Chiar dacă stiam ca nu este deloc frumos sa fumezi pe strada, mi-am ignorat conștiința si am aprins o țigară. Dupa cateva fumuri ma mai calmasem, ba mai mult ma obisnuisen cu situația.
Cristian era un băiat deștept care stia ce face. Putea avea pe oricine, asa ca nu avea nevoie de mine.
Fusesem extrem de idioata. Aproape îi cedasem. Eram cat pe ce sa ma alatur proastelor pe care le-a lasat cand s-a plictisit.
Am stins prima țigară si inca nu ma liniștisem.
DE CE MA SĂRUTASE?
Mai aprind una si trag cu patos, lasand fumul sa-mi invadeze mintea.
Totul este bine. Eu imi urmez planurile iar el le ale lui. Gata. Mi-am plans de mila suficient.
Chiar cand terminasem de fumat a iesit din florărie cu un bughet superb in mana. Trandafiri albastii, montați intr-o cutiuță dreptunghiulara. Erau extrem de frumoși, de un albastru deschis, exact ca un cer senin intr-o zi de vara.
-De ce ai fumat?
-Simțeam nevoia.
-Ești suparata?
-Nu, am răspuns parțial adevărat. Daca ai terminat putem merge acasa.
-Haide.
De data asta nu m-a mai luat de mana. Poate ca florile erau de vina, insa gestul m-a făcut sa cred ca într-adevăr s-a plictisit de mine.
Mi-a vibrat iar telefonul, anunțând un alt mesaj de la Dora. Minunat. O aducea Tudor pana acasă si urma sa ne întâlnim in fata blocului.
-Mersi ca ai stat cu mine in seara asta, am spus sincera.
-Iar vrei sa scapi de mine.
-Pe Dora o aduce Tudor pana la bloc, iar eu pot merge pe jos.
-Nu, te duc eu. E noapte si nu e chiar inspirat sa ramai singura printre blocuri.
Am mers in liniște pana la mașină, si a pus florile pe canapeaua din spate.
-Nu înțeleg de ce ai fumat, a spus serios.
-Nu trebuie sa am un motiv.
-De obicei nu, insa la tine e alta poveste. Tu fumezi sa te liniștești.
-Nu mereu.
-Sa zicem ca ai argumente bune, dar tot nu te cred.
Nu I-am răspuns, ci doar am continuat sa ma uit pe fereastra. Cum orașul e destul de mic, in cateva secunde ajungem la blocul Dorei. Cristian era gânditor si oarecum neliniștit.
A oprit masina si m-am dat jos.
-Mersi ca m-ai adus.
-A fost placerea mea.
Am vazut-o pe Dora stand cu Tudor pe treptele de la intrare. Radea la ceva spus de el. Era clar ca il placea.
-Raluca?
-Da, Cristian.
-Stai o secunda.
A deschis usa din spate si a luat florile. Eram confuză.
-Sunt pentru tine.
-Ăăă...
-Stiam ca probabil te-ai fi simțit naspa sa ti le ofer de fata cu o gramada de persoane.
-Cristian...
-Meriți mai mult de atat. Iar fetele ca tine ar trebui sa primeasca flori zilnic.
-Nu trebuia sa-ti cheltuiești banii pe ele.
-Este un gest mult prea mărunt comparativ cu câte ai făcut pentru mine si familia mea.
S-a apropiat mai mult de mine si mi-a intins aranjamentul. Ramasesem fără cuvinte.
-Mulțumesc mult Cristian, chiar apreciez.
M-a luat in brațe si imediat am lasat parfumul sau unic sa ma cuprindă. Eram fericita si protejata.
-Data viitoare cand fumezi din cauza a ceva legat de mine, te rog sa ma întrebi inainte de a aprinde țigara, bine?
De unde isi daduse seama?
-Dar nu...
-Crede-ma ca stiu, a spus zâmbind.
S-a apripiat din ce in ce mai mult de mine si mi-a presărat un sarut ușor pe buze. Picioarele mele erau un fel de gelatina, gata sa cedeze oricând.
-Noapte buna, frumoaso.
-Noapte buna, Cristian.
I-a făcut cu ochiul Dorei, a urcat in masina si a plecat imediat.
Eram șocată.
-Avem de vorbit, a spus prietena mea.
-Chiar ca.
Probabil ca I-a spus noapte buna lui Tudor si m-a urmat pe scari.
Nu prea mai puteam sa gândesc bine.
-Te-a sarutat.
-Asta nu a fost um sărut pe bune, cum a fost celălalt.
-POFTIM?!
-Se pare ca avem ce vorbi in seara asta.
Am început amândouă sa radem.
Eram conștientă ca trebuie să-i povestesc de la început.
Îngheață.
Ciocolată.
Flori.
Pasiune.
Oare mă indragosteam de el?

Heeii! Sper sa va placa noul capitol. Cum credeți ca se va întâmpla între cei doi?
Am nevoie de niște păreri. Va iubesc♥