Stai departe de iubire

Posesie

Sti ce e cel mai rau?
Modul in care te privește lumea. Mila din glasul celor de langa tine. Mila din voce. Mila pe ansamblu.
Urăsc asta. Ma macină pe dinăuntru.
Sa vad cum sunt încurajată de fațada, iar de fapt sunt intr-un procent considerabil compătimită. Priviri încărcate de melancolie care sa ma sfredeleasca pana in adâncul sufletului. Oameni josnici care sa isi dea cu parerea asupra vietii si a situatiei tale, cel mai adesea in necunostiinta de cauza. Nu aveam nevoie de asa ceva. Stiam sigur ca as fi reactionat extrem de urat. Numai ca nimeni nu știa ce era sa mi se intample pe terasa. Si nici nu era ceva ce de putea afla.
Puteam garanta ca Gabi si Xim aveau sa închidă pentru totdeauna orice gura curioasa.

Stateam in poala lui Cristian, care se juca absent cu parul meu. Imi mângâia chipul si imi atingea fugar buzele. Eram gata sa ma pierd in ochii lui.
Verde verde verde. Însă in acel moment aveau o nuanță deosebita. Sau cel putin asa sesizam eu.
Aduceau cu verdele pădurilor primăvara si cu mușchiul crescut pe copaci. Erau mult mai închiși decat de obicei. Mai aprigi.
-Cristian, am spus blând.
-Da.
Am pus mana peste a lui si l-am mângâiat usor. Ne-am intersectat privirile si mi-a zâmbit dulce.
-Nu mai fi atat de tensionat. Sunt bine, nu am pățit nimic.
-Dar nici mult nu mai aveai.
-Sti ce e ciudat? Ca nu am simtit teama nici macar o clipa. Probabil ca adrenalina si-a facut foarte bine treaba.
-Nu sunt o persoana prea credincioasa. Insa i-am mulțumit Celui de sus ca nu ai pățit ceva mai rau. Mă bucur ca nu ti-a fost frică. Nu mi-as dori sa pleci cu nicio amintire urata de aici.
A presărat un pupic pe fruntea mea, trăindu-mi parca orice conexiune cu mediul înconjurator. Uitasem cum sa respir. Cum sa trag aer. Stăteam si ma holbam la băiatul care mă proteja.
Zâmbeam excesiv, dar din tot sufletul. Atinsese o coarda sensibilă. Câteva cuvinte mă topiseră. Deși încercam să nu ii interpretez greșit spusele, in mintea mea se dadea o adevarata luptă. Nu puteam găsi cu exactitate mesajul aflat in spatele cuvintelor sale. Dacă mai analizam mult,creierulmeu s-ar fi încins. 
-Este cel mai frumos lucru pe care l-ai spus pana acum. Nu am pățit nimic, ati ajuns la timp.
-Sti? A fost doar o pura întâmplare. Mergeam sa vad unde esti cand l-am zărit pe Gabi si am discutat putin cu el. Am auzit un țipat usor, in toată gălăgia din local si am zis sa verificam. Cand ne-am apropiat de usa angajaților ti-am auzit vocea. Pentru o secunda am înghețat. Nu puteam primite sa ti se intample ceva. Esti a mea si am responsabilitatea sa te țin în siguranta.
Si-a lipit buzele de ale mele, stârnind focul ce mocnea in adâncul meu. Mă simteam asemenea unei torțe.
Eram a lui. Cel putin pentru moment.

Ne aflam încă la Gabe's, in spațiul personal al deținătorului, care vorbise la telefon încă de cand pasisem in încăpere. Nu ma deranja. Auzeam cum da ordine si cum il expedia pe Marius acasă. Bănuiam ca gorilele care făceau pe bodyguarzii il vor livra pachet in fața reședinței.
Era vizibil modul in care Gabi isi înfrâna dorința de a-l tranșa pe gunoiul care încercase sa-mi intre sub rochie. Folosea multe expresii deocheate si înjura pe oricine nu îi îndeplinea poruncile.
-Mă duc sus să vad cum ma pot face utila.
-Nici prin cap să nu iti treacă. M-ai ajutat destul. Ai stat niste ore bune in picioare si meriți sa te relaxezi, mi-a raspuns aprig Gabi.
-Vreau sa o ajut pe Dora? am rostit confuza.
-A plecat de vreo jumatate de ora cu Tudor. Amândouă ati facut mult mai mult decat era cazul. Daca vrei sa mai stai pe aici esti bine venită. Eu sau Cristian o sa fim mereu prin preajma. Dar daca nu, ne vedem de dimineata sa ne luam la revedere. Nu te las sa pleci fara sa iti dau ceva.
-Bine atunci. Ne vedem pe la 9?
-E perfect.
L-am îmbrățișat strans, mulțumindu-i încă o data pentru intervenție.

Cristian mă ținea strans de mana, indrumandu-mă printre oamenii beți din local. Absolut fiecare persoana avea cate o bere sau un pahar de băutura atașate de membrul superior, sorbind ritmic din ele, accentuandu-le clatinarea pe propriile picioare.
Ocoleam cu îndemânare pe toti cei care imi ieșeau in cale, pana cand am reușit sa ies din pub. Am fost trasa imediat in brațele băiatului care mă urmase îndeaproape prin mulțime.
-Vrei sa te duc a acasă?
Vocea lui cristalina răsuna melodios in parcarea goală, spărgând liniștea nopții de vară.
-Nu.
-Atunci hai sa ne plimbam.
Mergeam incet de-a lungul străzilor tăcute, singurul zgomot fiind facut de sandalele mele cu toc. Mă simțeam extrem de bine in compania lui.
-Ai facut senzație in seara asta. Toată lumea era cu ochii pe tine. Bine, adevarul e ca au ce sa vadă, a spus in timp ce isi strecura o mana dupa soldurile mele.
-Exagerezi, Cristian. In cel mai rau caz se holbau la rochie.
-Nici pe departe. Oricum, are o culoare interesantă.
-O ador.
Nu ne îndreptam spre un loc anume si ne mulțumeam sa trecem pe langa mașini, case si oameni,  toate pierzandu-si conturul. Eram doar noi doi împotriva lumii. Si asta mă speria teribil.
-Cristian.
-Da.
-Hai să vorbim sincer.
-Nu facem asta mereu?
-Ba da. Insa acum e ceva mai mult. Ce suntem noi, Cristian?
-Nu stiu.
-Crezi ca o sa ne mai vedem?
-Da.
-Cristian, nu am de gand să alerg dupa iluzii.
Repetam obsesiv numele său. Ajunsesem sa mi se încălzească sufletul la fiecare rostire.
-Nici nu trebuie sa o faci. Uite, nu iti pot oferi ceea ce probabil ai nevoie, sau posibil o relație ca a prietenelor tale. Nu sunt asa. Esti o tipa deosebita si meriți mai mult de atat. Eu iti pot oferi pasiune si clipe minunate. Iubire trupească si aventura. Nu dragoste nemuritoare sau cacaturi de genul.
-Deja stiu toate astea. Stiu cine esti si ce poti oferii. De aceea am si spus sa clarificam lucrurile. Pentru ca nu am de gand să sufar dupa tine sau sa te astept ca in filmele alea proaste. Dacă o sa ne mai întâlnim la o cafea dupa plecarea mea va fi Ok si o sa fim prieteni.
Specificase precis că nu isi dorește decat sex. Nu mă șocaseră in niciun fel spusele lui. Era pur si simplu adevarul de care eram constienta inainte sa deschid discuția.
-Vreau sa te mai vad pentru ca esti o companie placuta. Dar faza cu iubitul nu o pot face.
-Bun. Asta e tot ce voiam să stiu. Nu am nevoie de un iubit anul asta. O sa am mult prea multe pe cap ca să imi fac griji si pentru el. Asa ca am rezolvat problema. Nimeni nu suferă dupa nimeni.
-Esti prima fata care imi spune, deși putin voalat, ca nu dorește sa-si petreacă viata cu mine, a spus pe un ton ironic. Încep sa imi fac probleme.
-Neah. Cred ca-mi poti enumera pe putin 20 care sunt gata in clipa asta sa se futa cu tine. Eventual sa mai si creadă dupa aceea ca urmeaza sa le atarni pe deget un inel obscen de scump.
-Mă flatezi.
-E adevarul.
-Sunt un amant perfect, Raluca. Nu ma complic. Mă fut cand si cu cine am chef. Te pot face să simți niste lucruri extrem de intense. Te voi face sa-mi strigi numele si sa te arcuiești sub mine de placere. Pot oferi mai multa placere decat iti închipui. Si să primesc la fel de multa inapoi.
Se uitase fix in ochii mei, făcându-mi parcă o promisiune. Am simtit cum sunt cuprinsă de un fior, în timp ce eram sfredelita de privirea sa. Stiam că spunea adevarul. Dar pe mine nu mă va avea.
Era foarte sigur ca isi va atinge acele cuvinte, făcându-mă sa cred ca încrederea sa in propriile forte era cu mult mai mare decat intuisem.
-Sunt sigură. Nu iti pot subestima talentele.
-Mi-ar placea sa te simt.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Doar pentru ca am vorbit despre sex, nu înseamna ca trebuie sa te aprinzi.
A început să râdă copios, datorita unui motiv știut doar de el.
-Esti pur si simplu magnifica.
Am trecut peste remarca lui cu un simplu zâmbet atotștiutor si ne-am continuat drumul. Si-a scos lent o țigară din pachet si mi-a întins si mie una, pe care am refuzat-o politicos. Nu-mi daduse drumul mainii nici macar un moment, dovedind o dexteritate teribila in manuirea tigarii.
Imi placea de el? Categoric. Numai cineva care știa extrem de bine sa minta ar fi putut ascunde acest lucru.
Imi placea compania lui? Categoric.
Doream sa-l revăd? Cu siguranta.
Insa nu ma puteam implica intr-o relație cu el, la fel cum si băiatul incredibil nu putea fi cu mine. Nu eram pregătită pentru o relație. Nici Cristian nu era.
Am trecut prin centrul orasului si am vazut tablita care afisa ora. Putin peste doisprezece. Nu puteam sa ajungem acasă de dimineata, asa ca nu mai aveam de petrecut decat câteva ore alaturi de el. Mă obișnuisem cu prezenta lui si eram puteam sa garantez ca ii voi simți lipsa.
-Hai sa luam ciocolată. Vrei?
-Cumva din aceea de care am mai mancat cu tine?
-Da.
-Atunci vreau.
-Asta este printre singurele dați in care ai acceptat ceva din start.
-Nu te obișnui. Dar cum e vorba de ceva dulce, nu pot refuza. E imposibil.
-Refuzi o tona de chestii misto, dar nu si ciocolata. Zici nu unei partide bune cu mine, dar te entuziasmezi cu gandul la batoanele acelea.
-Niciun om întreg la minte nu ar putea sa spună nu. Sunt divine. Cine are nevoie de orgasm cand mănâncă rai?
Mi-a zâmbit sceptic, trăgând un ultim fum din țigară.
-As prefera sa am orgasm oricând am chef, iar din cand in cand ciocolata.
Am apăsat clanța micului magazin si un clopoțel suspendat deasupra ușii a trezit la viața atmosfera din încăpere. Deși era o ora destul de înaintata, aceiași vânzătoare ca data trecuta ne astepta zâmbitoare. Cristian a comandat cate doua batoane de ciocolata, care ne-au fost aduse alaturi de o tableta frumos ambalata, din partea casei.
I-am mulțumit doamnei si am plecat dupa schimbul de amabilități dintre ea si partenerul meu. Chiar era ciudat sa ma gandesc la el in acel mod.
M-a luat de mână si mi-a întins ciocolata, primind in schimb un zâmbet din toată inima.
-Dacă stiam ca te vor face atat de fericită, te aduceam aici mereu.
-Mi-a fost bine tot timpul. Am petrecut clipe pe care nu le voi uita niciodata.
-Sper ca am avut si eu o contribuție.
-Sunt nevoită să îți recunosc meritele.
A facut un pas în fața mea, obligându-mă să mă opresc. Căutam in ochii săi un raspuns pentru gestul făcut, însă am primit doar un zâmbet larg.
Aproape imediat si-a lipit buzele de ale mele, trezind din nou acel fior. Mainile sale erau peste tot, trăgându-mă usor de par, atingandu-mi abdomenul, soldurile, gâtul si pielea feței. Era aproape imposibil sa disting de unde veneau toate acele senzații superbe, asa ca am lăsat analizatul de-o parte si am ales trăirea intensa a momentului.
Limba sa se împletea perfect cu a mea, făcându-mă să îmi doresc mai mult. Mult mai mult. Pe el.
Eram prizonieră in jocul sau, cel al păcatului de a-mi lasa imaginația să cutreiere printre senzații interzise. Acceptam cu brațele deschise acel drum. Pentru ca atunci cand eu si Cristian aveam un moment intim, tot ce era în jurul nostru își pierdea contururile. Contam doar eu si cu el, care trăiam la intensitate maximă.
Deveneam hipersensibilă în compania lui. Spațiul dintre trupurile nostre era infim si puteam sa-i simt muschii puternici care se unduiri sub atingerile mele.
Mă ținea strans în brațe si exploram împreuna tot ce ne putea oferi un sărut. Probabil că, dacă toti oamenii simțeau senzațiile pe care le descoperisem alaturi de băiatul superb, nimeni nu ar mai fi fost nefericit. Niciodată.
Am fost întrerupți de melodia extem de enervanta a telefonului său. Mi-am dat ochii peste cap, deși, in sinea mea, am zâmbit. Cel care sunase chiar își găsise momentul oportun. Încă putin si nu mai rezistam în brațele lui Cristian. Mă topisem cu totul, transformându-mă în gelatina.
Xim a raspuns acid, dăndu-i de înțeles celui care sunase de întreruperea pe care o crease. Nu am fost atenta la discuția lor telefonică pana cand  fost atinsa ușor pe braț.
-Vrei să mergem la o cursă?
-Da, am raspuns instant.
Zâmbetul său a eclipsat lumina becurilor stradale, dar cel mai șocant lucru a fost răspunsul pe care i l-a oferit receptorului sau.
"Dacă iubita mea a fost de acord să participam din nou, chiar nu ma pot opune sa-ti mai luam niste bani".
Restul discuției a trecut ca prin ceață si m-am trezit abia cand Cristian m-a luat de mana.
-Esti sigura ca mai vrei la o cursă?
-Normal. Mi-au placut experiențele precedente. Ce va fi de data asta?
-Cursă de mașini. Se zice ca au venit niste tipi străini si toată lumea vrea sa isi păstreze reputația intacta.
-Inclusiv tu.
-Sunt un tip mândru, nu pot nega.
-Mă bucur că esti conștient de atuurile tale.
Mi-a zâmbit superior si a ridicat batonul de ciocolată în aer. I-am urmat gestul, așteptând să văd ce îi mai dăduse prin cap.
-Pentru seara asta, pentru cursa pe care o vom câștiga si, nu în ultimul rând, pentru aventurile care vor urma.
Am ciocnit batonul de al său, apoi am luat o mușcătură zdravănă. Minunat. Trăiam clipa. Îl aveam pe Cristian alaturi si mâncam ciocolata.
Mai bine de atat nu putea să fie.

Stateam sprijinită de masina, asteptandu-l pe Cristian sa se întoarcă. Plecase cu ceva timp in urmă, asaltat de privirile celor curioși. Toată lumea de acolo se comporta straniu.
Sesizasem careva mașini necunoscute pe langa care se perindau niste individe mai mult dezbrăcate. Acolo ar fi trebuit sa se îndrepte privirile mulțimii. Nu spre mine.
Chiar dacă nu era prima data cand imi faceam apariția la o cursa, mă simteam studiată mai mult ca niciodata. Răutățile care mă vizaseră pana atunci se transformaseră in admiratie. Nu înțelegeam de ce. Ba mai mult, unele persoane imi si zâmbeau.
Habar nu aveam cum se întâmplase așa ceva. Sau dacă era o chestie reala, nu rodul imaginației mele mult prea bogate.
L-am zărit pe Cristian cum isi făcea loc prin mulțime. Arata superb ca de fiecare data. Fetele îi zâmbeau si îi creau un culoar de acces, iar baietii îl salutau discret. Toti îl venerau.
-Mai ști cand ți-am spus atunci că esti zeul orașului?
A zâmbit amuzat, împletindu-și degetele printre ale mele.
-Sigur ca da.
-Ei bine, am avut dreptate. Unii mai au puțin si se închină în fața ta. Esti ca o icoană.
-Cred ca e parțial adevarat. Însă pierzi imaginea finală.
M-a îndemnat sa privesc spre mulțime si am sesizat din nou valul acela ciudat de senzații.
-Pe mine mă privesc ca pe un sfânt. Deși seman mai mult cu un demon. Dar la tine se uita ca la Dumnezeu. Si pe buna dreptate, ai niste calități pentru care majoritatea celor de aici ar da orice să le aibă.
Mă lăsase fara cuvinte.
-Nu e chiar așa.
-Ba da. Cei mai mulți se întreaba cum de încă esti pe lângă mine, dat eu nu-mi închipui cum încă mă suporti.
Am început să râd.
-Nu esti chiar insuportabil. Se poate si mai rău.
-As fi putit sa ma schimb atunci cand am avut ocazia, însă nu am facut-o. Să fiu mai bun si bla-blauri de genul. Sunt conștient că am multe defecte care sunt compensate de si mai multe calități.
-Printre care si modestia. Ai făcut bine. Sinceră să fiu nu mi te-as închipui altfel decât acum. E farmecul tău. Vi la pachet cu toate lucrurile rele sau bune.
-Mă simt măgulit.
M-a tras în brațele sale si si-a lipit buzele de ale mele printr-un gest carnal. Își ascundea bine cuvintele printre mișcările pe care le făcea. Îmi împraștia pasiune pură in fiecare arteră, venă sau capilar.
Mă atingea de parcă eram o statuie din porțelan, atent să nu frângă nici măcar un detaliu. Mă prețuia prin fiecare mângâiere, înnebunindu-mă.
Știam mult prea bine că băiatul superb era un zeu al pasiunii, care putea să influențeze orice decizie a celor de langa el. Se folosea de talentele sale pentru a demonstra lucruri si pentru a se impune în viața cuiva. Oferea prin trupul său divin placere dusă la extrem, fără a-și pune inima la bătaie. Ăsta era el.
Un insensibil după cum l-ar fi descris multi.
Dar eu preferam să cred doar că își conservă afecțiunea pentru a putea da totul pentru persoana potrivită.
M-a mângâiat blând pe păr, oferindu-mi cel mai frumos zâmbet pe care îl văzusem vreodată.
-Dacă nu ne urcam acum în mașină, o să pierdem startul.
-Atunci ce mai aștepți? l-am întrebat în timp ce mă strecuram către locul pasagerului, atingându-i în treacăt abdomenul.
-Îți place să te joci.
-Desigur. Cui nu îi place?
A oftat lung si s-a urcat în mașină.
-Pune-ți centrura. Începe distracția.
Am făcut ce mi-a spus fără a obiecta, apoi m-am întins si am presărat un pupic ușor pe obrazul său neras.
-Pentru ce a fost?
-Esti un învingător, am spus degajat. Să-i facem praf.
Mi-a zâmbit si a pornit motorul.