Stai departe de iubire

Inedit

L-am privit fix pe băiatul de langa mine. Ceva ma intriga. Habar nu aveam ce. Atitudinea poate?
Părea atat de sigur pe el încât era de-a dreptul imposibil sa câștigi o confruntare in fața lui.
M-am uitat spre prietena mea pentru câteva secunde. Părea amuzata si chiar mi-a facut cu ochiul.
Aveam liber sa fac tot ce-mi trecea prin minte.
-Pentru ce bem?am spus ridicând paharul
-Pentru distracție.
Am ridicat toti paharele, am ciocnit si am dat pe gât lichidul.
Tequila.
Începuse sa imi ardă putin gâtul, asa ca am stat o secunda pentru a-mi reveni.
-Sti care este cel mai ciudat lucru? l-am întrebat amuzata
-Sunt destul chestii pe care le-as cataloga in categoria asta. Însă nu ma pot decide care ar fi primul.
-Sa oferi băuturi unor persoane pe care nu le cunoști.
-Neah. Eu as zice ca tipa de acolo.
Mi-a indicat direcția si nu mare mi-a fost minunea cand am zărit o individa probabil beata. Partea ciudata, asupra căreia nu ma puteam decide in totalitate, era ocupația ei. Stătea sprijinita de un perete, încercand sa danseze si sa vomite in acelasi timp.
Grețos.
-Am câștigat.
A zâmbit mândru. Era clar ca egoul lui depășea limita maxima admisă.
-Nu chiar. E vorba despre perspectiva. Eu am o opinie, iar tu alta. Si asta e Ok. Ar fi fost nașpa sa gândim la fel.
Dora a dispărut, mormăind o scuza pe care nu am putut sa o inteleg. Se părea ca eram doar eu si necunoscutul.
Nu aveam de gand sa-mi petrec seara in fata unui bar, turnând in mine băutura.
-Dansezi? m-a întrebat parca citindu-mi gândurile.
-Sigur ca da.
Ne-am strecurat spre locul in care erau mai multe persoane care se mișcau pe ritmul muzicii.
Petrecerea abia începuse însă erau destui care deja nu se mai puteau tine pe picioare. Speram doar sa aibă decenta de a nu da la boboci pe gazonul din față.
Am inceput si noi sa dansam, adaptându-ne unul la mișcările celuilalt. Surprinzător sau nu, era fenomenal. Nu depunea niciun fel de efort.
Si-a pus mainile pe talia mea si m-a tras mai aproape de el.
-Tot nu imi pot explica de ce o fata ca tine a venit in seara asta doar cu prietena ei, mi-a șoptit la ureche.
-Cum asta a fost o modalitate subtila de a afla daca am iubit, iti voi ușura treaba si iti voi răspunde direct. Sunt singură.
A zâmbit. Replica mea il luase pe nepregătite.
-Esti foarte sinceră.
-Da. Nu imi place sa ma complic.
-Nici mie. Dar parca nici bădăran nu imi doream sa fiu.
Am facut o pirueta deoarece se terminase melodia, apoi am fost cuprinsă de brațele sale.
-Nu mi-ai spus numele tau, a rostit seducător.
Nu aveam de gand sa ma prezint. Macar pentru o seara voiam sa simt cum e sa fiu doar un alt chip in mulțime. O amintire frumoasă.
-Stiu.
A zâmbit. Se putea citea pe chipul sau ca era intrigat de afirmația mea.
-Păstram misterul?
-De preferat, da.
-Niciodata nu am primit acest răspuns.
-Se pare ca orice are un inceput.
-Asa este. Vrei sa jucam un joc?
-Normal.
M-a luat de mana si m-a condus spre terasa barului. Ne-am asezat pe o canapea liberă, putin mai izolata de restul spațiului.
Erau destule persoane care fumau asa ca era timpul sa-mi satisfac nevoia de nicotina.
Mi-am scos pachetul si bricheta, lăsându-l putin șocat.
-Deja stiu ca nu am chiar un mod normal de a-mi tine țigările. Ar fi bine sa faci abstracție de el.
-Sa-mi fac probleme pentru ce ai mai putea scoate de acolo?
Am aruncat o privire in decolteu, apoi i-am raspuns:
-O persoana înțeleapta asa ar face.
-Atunci prefer sa ma încadrez in cealaltă categorie.
-Ziceai ceva de un joc.
Mi-am aprins o tigara si am tras puternic din ea. Se părea ca împărțim acest viciu, deoarece si el făcea acelasi lucru.
-Sigur ca da. E un fel de a ne cunoaște mai bine. Esti pudica?
Am inceput sa rad, aproape înecându-mă.
-Cea mai.
-Atunci ne vom distra. Tot ce trebuie sa faci e sa ma intrebi ceva iar eu iti voi răspunde. Daca nu-mi place întrebarea o pot refuza. Însă nu oricum. Trebuie sa te pup. Pe buze.
-Si eu ce câștig? am spus inocenta.
-Placere.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Si probabil ca regulile se aplica in cazul amândurora, deci va fi ceva returnabil.
-Normal.
-Am o condiție. Jucam pana la 10 întrebări.
-Ok. Încep primul sau te las pe tine?
-Incrpe tu, am spus provocator.
Am sesizat sclipirea din ochii săi, semn vizibil al aprecierii pentru remarcarea tentei mai putin ortodoxe a limbajului sau.
-De ce fără nume?
Întrebarea sa a spart gheata, însă nu m-a surprins.
-Imi place anonimatul. Esti localnic?
-Nu. Câți ani ai?
-18. Tu?
Deși era doar o tentativa de întrebare, eram destul de curioasa in legătura cu vârsta sa.
-21. De unde esti?
Pas.
M-am apropiat de el, așezându-mi o mana pe chipul sau. Barba sa de câteva zile imi gâdila podul palmei. Era o senzație placuta.
Mi-am lipit buzele de ale sale fără nicio jena. Din pacate trebuia sa ma desprind mai repede decat mi-as fi dorit. Si judecând dupa zâmbetul sau, imi împărtășea opinia.
-Ce te aduce prin zona?
Pas si din partea lui.
Începuse sa imi bată inima din ce in ce mai tare. Adrenalina începuse sa isi facă resimțită prezenta, trezindu-ma la viata.
O alta zdrobire a buzelor noastre.
-Cat mai stai pe aici?
-2 zile.
Răspunsul meu nu il satisfăcea, dovada clară ca nu il anticipase.
-Ai venit singur aici? am întrebat
-Da. De ce folosești sutienul pe post de buzunar?
-E mai comod. Nu mai imi trebuie geanta. Sti ce naspa e aa fi fata din punctul asta de vedere?
Cacat. Tocmai ii răspunsesem cu o alta întrebare. Si normal ca a profitat de asta si m-a sărutat iar.
-Iti place sa faci lucruri nebunești?
-Da. Chiar si micuțul nostru joc poate fi încadrat aici. Ai iubita?
-Nu. Ce pasiuni ai?
-Viteza, anatomia, mașinile, motocicletele si fotografia. Ce iti place sa faci cel mai mult?
-Orice implica contact fizic. Bucureșteanca?
Mi-am lipit din nou buzele de ale sale.
-Ai venit la un prieten?
-Nu. Tipa cu care erai este sora ta?
-Nu avem o legătura de sânge, însă cam asta înseamnă ea pentru mine. De ce nu te însoțeste nimeni?
Alt sărut. Pe masura ce înaintam cu întrebările, atat eu cat si el tindeam sa prelungim momentul.
Buzele sale erau fenomenale. Oricine ar fi aspirat la ele. Iar in acel moment eu eram cea care se bucura de prezenta lui.
-Ce vrei sa faci mai departe?
-Sa fiu doctor. La ce facultate esti?
Pas din nou.
Am anticipat contactul si am închis ochii. Simteam furnicături pe tot corpul. O singura atingere nu mai imi era de ajuns.
Parca citindu-mi gândurile, a ales sa adâncească sărutul. M-am lăsat dominata de instinct si i-am urmat exemplul.
Limbile nostre se mișcau frenetic una in jurul celeilalte, si fără sa stiu cum, am ajuns sa stau in poala sa. Nu ca m-ar fi deranjat.
Nu-mi mai pasa de absolut nimic. Trăiam momentul si eram fericita. Pierdeam contactul cu realitatea si ma lăsam in voia micii nostre bule care ne izola de orice.
Mana sa se plimba incet pe spatele meu, lăsând parca dâre de foc in urma.
Era un baiat frumos, inteligent si cu simtul umorului. Totuși, era o enigma pentru mine, cum probabil eram si eu in viziunea sa.
-Daca va mai sărutați mult in acest mod, probabil ca veți crea o orgie, a spus o voce din apropierea noastră.
M-am desprins din sărut, usor confuza si m-am uitat împrejur. Mai multe persoane fuseseră martore la micul nostru spectacol. Cele mai multe fluierau sugestiv si strigau cuvinte de încurajare.
Fiind încă in brațele băiatului superb, am inceput sa rad. Am presărat un pupic pe obrazul sau si mi-am reluat locul.
-Am dat spectacol, a spus vesel.
-Era de asteptat. Doar este vorba de noi.
-Trebuie sa o găsesc pe prietena mea. Nu vreau sa o las singura. Ma întorc.
-Stiu ca ar trebui sa păstram misterul, dar ai putea sa imi lași un număr de telefon?
-Sigur ca da.
Mi-a înmânat aparatul si am tastat in graba cifrele.
-Ne vedem pe aici.
M-a sărutat direct, apoi s-a ridicat si a pășit spre parcare. Ma lăsase fără aer.