Stai departe de iubire

Lasă timpul să treacă

M-am trezit cu o durere incredibilă a mușchilor. Abia mă puteam deplasa și părea că fiecare las pe care îl făceam era o adevărată încântate pentru Cristian.
-Nu mai râde.
-Nu râd. Nici pe departe. Sunt doar mândru de mine.
Am ridicat o sprânceană pentru a-l determina să înceteze. Doar că gestul i-a umflat si mai tare egoul.
Mi-am turnat o cană gigantică de cafea si m-am îngropat în unul dintre fotoliile din camera sa. Purtam doar hanoracul împrumutat si nimic altceva, lăsandu-mi aproape descoperite picioarele.
Și-a trecut privirea peste tot ce aveam la vedere, poposind in cele din urmă asupra ochilor mei.
-Cât de obosită ești?
-Nu suficient, am răspuns mărind din ce în ce spațiul dintre genunchi.
-Atunci trebuie să facem ceva în această privință.

Nu am reușit să plec până pe seară. Am vizitat fiecare cameră a casei, inaugurându-le aproape pe fiecare. Îmi plăcea că sexul ne făcea mai deschiși unul cu celălalt. Astfel am ajuns la un consens: de fiecare dată cand simteam nevoia, indiferent de moment, îi scriam sau telefonam celuilalt.
Avea să fie interesant. Foarte interesant.

Am petrecut atat ajunul, cat și Crăciunul acasă. Înconjurată de familie și împarțind cadouri. Îl sunasem pe Cristian în dimineața de 24. Stiam că părinții lui nu veniseră în țară și practic nu avea niciun plan, asa că nu a avut cum să refuze propunerea de a veni la noi.
Le spusesem părinților că suntem prieteni foarte buni, iar într-un fel chiar eram. Știau destul de multe despre el, deoarece le vorbisem in repetate rânduri de persoana lui. Evitasem să deschid vorba despre 'accesele de prietenie' pe care le avusesem împreună pe diverse suprafețe și date fiind apelurile telefonice dintre noi, nu existau suspiciuni.
A ajuns în dupa-amiaza ajunului însoțit de pungi de cadouri si un coș gigantic. Imi spusese că nu poate ajunge mai repede, deoarece trebuie să rezolve niste detalii legate de casă. Dar se pare că făcuse mai mult de atat.
-Ți-am spus că era suficientă simpla ta prezență. De ce te-ai mai deranjat atat?
-Nu puteam să apar cu mâna în fund.
M-a sărutat pe ambii obraji, trecându-si usor buzele peste ale mele atunci cand s-a îndepărtat. Mi-am dat ochii peste cap si l-am ajutat cu coșul.
Mama si tata l-au primit exemplar. Ca pe un fiu rătăcitor care se întorsese acasă de sărbători. Îi apreciau munca si faptul că a dobândit pe cont propriu tot ce si-a dorit. Cristian adusese o gramada de delicatese pentru toti membrii familiei. Vin, șampanie, diferite sortimente de ciocolata, brânzeturi fine, cozonac și multă voie bună.
-La noi în familie, de Craciun, toată lumea se adună la bunici. Iar la noi asta se obișnuiește să se aducă. Rar se fac cadouri. Ne adunam destul de rar toți si ăsta e cel mai mare cadou.
-Cum de nu te-ai duc acasă? l-a întrebat mama
-Majoritatea unchilor si a mănușilor mele nu pot ajunge anul acesta. Astfel, am hotărât cu totii să ajungem de revelion.
-Frumos. Cand pleci?
-Poimâine seară.
-De ce nu rămâi la noi până atunci? Și te duce Raluca la aeroport.
-Am de pus niste detalii la punct înainte să plec. Plus că trebuie să trec pe acasă, a răspuns zâmbind.
Și asa a început o discuție despre case. Sisteme de iluminat si încălzire, alarme si alte lucruri tehnice. Mă bucuram că tata si Cristian se înțeleg. Am zâmbit si am plecat să o ajut pe mama la bucatarie.

-Mă pot face util?
Cristian a intrat țanțoș în încăperea nu atat de bine luminată, făcându-mă aproape să scap paharele vechi pe care le țineam în mână.
-Doar dacă nu mă mai sperii.
-Nu m-ai auzit venind?
-Dacă se întâmpla asta, n-as mai fi fost pe cale sa strâng cioburi de peste tot.
Se uita la mine cu dorință, aruncând văpai verzi în toată încăperea.
Căcat.
-Cristian...
-Da...
Apropiindu-se din ce în ce mai mult, mi-a luat paharele din mână și le-a aranjat pe podea.
-Am nevoie de tine, a spus hotărât. Acum.
-Ști că nu prea am cum sa fiu silențioasă.
-O să minimalizăm sunetele. Mă ocup eu de asta.
Mi-a cuprins unul dintre sâni în mână și am simțit un fior cum mă străbate din cap până în picioare. Corp trădător.
M-a sărutat încet, cu pasiune, coborând șirul săruturilor umede pe gat, claviculă, apoi a îndepărtat cu dexteritate maioul, facilitându-și accesul. A început să-mi sugă ușor sfârcul drept, ațâțându-l cu degetele pe cel stâng. Respira greu, revărsându-și toată dorința asupra lucrurilor pe care mi le făcea. S-a tras un pas înapoi, admirându-și opera. Era mulțumit după scânteia amuzată din privirea sa. Mă privea cu adorație, fapt care m-a determinat să vreau să-i ofer la rândul meu plăcere.
-Cristian.
Mi-am poziționat mâna în dreptul inimii sale, apoi am coborât lent pe linia sculptată dintre muschii săi abdominali. I-am desfăcut nasturele blugilor, apoi m-am ocupat de șliț. Odată îndeplinită cea mai grea misiune, i-am lăsat pantalonii să-i alunece pe șoldurile puternice, eliberându-i bărbăția.
L-am strans usor și m-am lăsat în genunchi în fața sa. Buzele îi erau usor deschise și milioane de gândiri îi brăzdau chipul angelic.
-Vreau să-ți ofer aceiași plăcere pe care la rândul tau mă faci să o simt. Arată-mi cum.
A expirat greu și m-a privit în ochi.
-Mă omori.
-N-am făcut nimic. Încă.
-Exiști și îți fluturi corpul incredibil prin fața mea.
Mi-am plimbat palma pe lungimea membrului său, păstrând contactul vizual.
-Nu m-as plânge în locul tău.
Eram putin încurcată, chiar dacă mișcarile mele păreau suficiente pentru el. Voiam să fac mai mult. Să-i ofer mai mult. Nu am stat prea mult pe gânduri, ci am început să înconjor capul rozaliu cu limba. Am înaintat cat de mult am putut, dorindu-mi să pot acapara cat mai mult posibil, până cand l-am simtit în ultima parte a gurii. M-am retras încet, evitând să mă înec.
-Dumnezeule...Ia-o în mână, iubito.
Și așa am făcut, ascultându-i fiecare sugestie. Momentul eliberării sale a fost glorios, lăsându-mă cu un gust nou și ciudat. Am înghițit tot ce mi-a dat, ridicându-mă în picioare.
-E ceva ce nu faci bine?
-Da. Nu pot căra pahare cand îmi tremură genunchii, așa ca fi util.
A zâmbit topindu-mi inima și s-a aplecat după pahare.