Stai departe de iubire

Confesiuni

M-am trezit bine-dispusa, si aveam chef să merg la sala. Radiam incredere și fericire. Chiloții lui Cristian sigur faceau minuni. Era aproape 9, asa ca m-am dat jos din pat si am făcut o grămadă de cafea.
Apoi l-am sunat pe băiatul care imi invadase toate visele.
-Bună dimineața, Raluca!
-'Neata!
-De ce te-ai trezit așa devreme?
-Nu știu, dar am dormit suficient. Tu ce faci?
-Lucrez la un program. Vreau sa-l termin pana la pranz.
-Te las sa-l termini atunci. Te sunasem sa-ti spun ca as vrea sa mergem la sala, dar nu e nici o problema sa ma duc singura.
-Merg cu tine.
-Nu, ma descurc. Nu vreau sa te intrerup de la ceea ce faci, si ma poate ajuta Dragoş.
-Dar...
-O sa am grija sa ma inveti in alta zi ceva, astfel te vei revanșa.
-Esti minunata.
-Te las sa lucrezi. Mai vorbim.
-Eu si lenjeria ta te pupam.
Nu credeam ca tocmai spusese asta. Dupa doua secunde de uimire am spus:
-Eu si chiloții tai, pe care inca ii port, te lasam sa continui ce faci.
Apoi am inchis.
Nu eram sigura ca îi spusesem asa ceva.
Toata situația mă depășea. Iar Cristian pe ansamblu era prea mult pentru mine.
M-am imbracat sport, luând si niste haine de schimb, apoi am plecat la sala. Am lasat-o pe Dora dormind, si I-am scris unde ma găsește pe un post-it.
Drumul spre sala l-am parcurs extrem de repede, iar gândurile legate de Xim nu-mi dadeau pace. Cand am ajuns m-am ciocnit efectiv de Dragoş, care mă astepta.
-Se pare ca ai uitat ce înseamnă sa ocolești, a spus amuzat.
-Nici tu nu stai prea bine la capitolul 'evitarea unei ciocniri'.
Am început amandoi sa radem si am batut palma.
-Cand esti gata ne vedem in fata birourilor. Azi facem tot împreună antrenamentul.
-Sigur. Ne vedem intr-un minut.
Mi-am lastat geanta apou am iesit imediat din vestiar. Am mers spre locul stabilit, unde Dragoş statea de vorba cu o fata. Din cate îmi puteam da seama, aveau ceva sentimente unul pentru celălalt.
Fata avea parul lung si blond, si cel mai probabil lucra tot la sala.
Cand antrenorul meu s-a uitat spre locul in care eram, I-am facut semn ca ma găsește langa sacii de box, si l-am rugat sa nu se grăbească.
Mi-a mulțumit printr-un zambet si mi-am vazut de drum.
Terminasem incalzirea când Dragoş a apărut iar, si a început sa-mi areate câteva mișcări noi.
-Eu zic sa renunți la chestia pentru care te antrenezi. După progresele considerabile pe care tu le faci, imi dau seama ca nu exersezi autoapărarea, a spus el.
Am dat din uneri, I-am facut cu ochiul si m-am îndreptat spre vestiar.
M-am schimbat intr-o rochie scurta si vaporoasa, si eram gata sa ies.
Tocmai imi pusesem căștile in urechi cand doua brațe mari m-au luat efectiv pe sus. Nu m-am panicat, ci din contra I-am aplicat agresorului un picior in punctul sensibil, apoi m-am intors spre el.
-Esti nebun? am stigat la el
-Imi pare rau ca te-am speriat, a spus, ținându-se de punctul pe care il nimerisem eu mai devreme.
-Puteam sa te ranesc mai rau Gabi. Data viitoare asigura-te ca nu ma mai iei prin surprindere. Sper ca nu te doare chiar tare.
-Stai liniștită, am incasat alte lovituri si mai puternice. Totuși trebuie sa recunosc că dai destul de bine.
-Mulțumesc. Ce mai faci?
-Prin zona. Încerc sa ma fersec de pericole.
-Pari genul care se avântă in lucruri periculoase, nu care le ocolește.
-Așa este. Hai sa bem o cafea. Ce zici?
M-am uitat la ceas, si văzând că mai era o ora pana la 12, am spus:
-Mergem, dar nu pot sta mai mult de 12.
S-a urcat pe motocicleta, iar eu I-am urmat gestul.
-Te duc unde au cea mai buna cafea din oras, dupa parerea mea, mi-a spus întinzându-mi casca lui.
-Pune-ti casca si tine-te bine.
Am facut ceea ce mi-a spus, si apoi a pornit. Mergea fara absolut nici o restricție, desi a trecut pe roșu chiar un fața unei masini de politie. Dupa câteva strazi a parcat in fața unei case drăguțe, ce parea transformată in cafenea.
-Cum se numește? am întrebat
-Nu m-am gândit definitiv, insa cred ca 'Gabe's' i se potrivește cel mai bine.
-Deci e a ta.
-Da, de mult vreau un loc de genul. Peste doua săptămâni vreau sa deschid.
-Foarte tare ideea. Felicitări.
-Mulțumesc. Hai înăuntru, il am pe viitorul barman in probe, si vreau sa fie perfect tot ce face. Vreau sa-ti dai si tu cu parerea.
Am intrat in spatiul mare, ce avea o terasa superba in spate. Localul era aproximativ aranjat, fiind ramase doar cateva detalii legate de design de retușat.
-E foarte frumos, cred ca va fi noua atracție a orașului, am spus.
-Hai sa bem o cafea acum. Alege câteva chestii pe care le comanzi tu de obicei, pentru ca meniurile nu sunt inca gata.
M-a atins ușor pe sold, stapan pe mișcările sale, îndrumându-ma spre bar.
Am comandat un green apple, o cafea in 4 culori si un frappee.
-Ai gusturi bune, mi-a spus.
-Sunt băuturile mele preferate.
-Sper ca nu-ti va înșela asteptarile.
-Pot sa-ti dau un sfat?
-Sigur.
-Încearcă sa ai o gama larga de băuturi, si sa faci si ceva de mancare. Sandvișuri, clatite, omleta. Si cumpăra niste console de jocuri. Langa ai un liceu, si ști destul de bine ca se cauta locuri de stat atunci când se chiulește.
-Nu ma gândisem la asta. Maine comand console, si caut un bucătar.
Intre timp barmanul mi-a adus bauturile, Gabi așteptând sa gust din fiecare, apoi i-am dat si lui.
-Sunt foarte bune. Toate. O sa atragă destule persoane.
-Sincer sper doar să te atragă pe tine, a spus senzual.
-Nu ti-ai dori pe cineva ca mine.
-La dracu' ca nu. Esti perfecta. Inteligenta si frumoasa.
Am lasat cafeaua pe masa deoarece nu prea eram in stare sa nu o scap.
-Ba nu.
-Sa nu ne contrazicem pe acest subiect.
-Sunt doar o persoana noua in oraș, nimic mai mult. Duminica viitoare plec, si voi ramane doar o amintire.
-Baga-mi-as! Duminica vine fratele meu.
Am început sa rad, deoarece parea chiar încurcat de acest eveniment.
-Si ce e rau in asta?
-Am...ăăă...treaba. Ai putea sa ma ajuti cu ceva? Stiu ca ne cunoaștem de puțin timp insa nu as putea apela la altcineva.
-Daca implica lucruri ilegale, nu te mai obosi.
-Sa stai cu Andrei vreo 2 ore, pana termin eu.
-De ce eu?
-Pentru ca ești singura care i-ar putea tine piept. As putea angaja pe cineva, insa ar pleca dupa prima jumătate de ora.
-E asa rau?
-Da. E extrem de deștept, ironic si enervant.
-Cati ani are?
-28. E doctor. Ai ce vorbi cu el.
Am ridicat o sprânceană, iar el a continuat.
-Iti raman dator.
-Perfect. Stiu si ce as vrea sa faci.
-Ceva pervers din care sa capatam amandoi foarte multa placere?
-Daca simți o placere deosebită sa găsești pe cineva, atunci e perfect.
Deja eram mai aproape de scopul meu.
-Iti găsesc. Dar promite-mi ca nu faci nimic sa te rănească.
-Promit.
Intr-un fel știam ca voi iesi basma curată din micul meu plan.
Am terminat băuturile împreună apoi am acceptat sa ma duca la apartament. Drumul cu motocicleta a trecut imediat, iar atunci cand a parcat in fața blocului am coborat amandoi apoi m-a îmbrățișat.
-Mai vorbim pana duminica. As vrea sa iti arat meniurile.
-Sigur, ma suni.
S-a apropiat prea brusc de mine, si mi-a presărat un sarut pe coltul buzelor. Apoi s-a urcat pe motor.
Probabil ca stanele de piatra se mișcau mai mult ca mine in momentul acela. Nu puteam face niciun gest așa ca am stat ca o idioată până a plecat.
Am urcat in grabă scarile blocului si am intrat incet in apartament.
-Gata mișcarea?
-Da, de pe la 11. M-am întâlnit cu Gabi si am fost la viitorul lui local, am baut o cafea.
-Vreau detalii, a spus prietena mea entuziasmată.
I-am spus tot ce am făcut, apoi am intrat la duș, ea stand cu mine in baie.
-Ști ceva de Xim? L-am sunat mai devreme, crezând ca erai cu el, insa nu a răspuns la telefon.
-Lucrează la un program, am răspuns de sub duș.
-Nu e asta. Întotdeauna dai de el cumva cand îl cauți. Sigur are ceva, deoarece sunt sigură ca nu vrea sa fie gasit.
-O sa te sune mai târziu.
Am vorbit banalități si despre cateva lucruri pe care trebuia să le facem pana la sfârșitul anului.
Cand am ieșit m-am imbracat lejer, cu o pereche de pantaloni mult prea scurți si confortabili și un tricou mai vechi.
I-am sunat pe mama si tata apoi m-am apucat de teste la biologie. Vreo doua ore mi-am bătut capul cu niște întrebări foarte complicate apoi m-am dus sa ma uit la un film cu Dora.
-Vreau o comedie, a spus prietena mea.
Ne asezasem comod pe canapea, cand a sunat interfonul. M-am ridicat si am raspuns.
-Da.
-Raluca, hai pana jos. Vreau să vorbim.
-Cristian?
-Te aștept.
Apoi a închis.
-Doraaaa!!!
-Da! Cine era?
-Xim.
S-a ridicat imediat si a venit spre mine.
-E bine?
-Nu stiu, mi-a spus sa cobor, am răspuns in timp ce ma încălțam.
Am avut inspirația de a-mi lua telefonul și niște bani in goana mea spre el.
-Grăbește-te. Sigur are ceva.
Aproape ca mi-a dat vânt pe scări, însă nu mai conta. Am coborât instant, si imediat am văzut un Mercedes negru.
-Cristian?
-Sunt aici.
-Aici unde?
-In spatele masinii.
M-am îndreptat in direcția respectiva, si l-am vazut stand pe un bolovan de langa, cu spatele la mine. Parea trist.
-Esti rănit?
-Nu fizic. Ma doare inima.
Si-a inecat amarul in sticla aproape goala de whisky pe care o ținea în poală. Nu ma așteptam sa fie așa de rau.
Si mai grav era ca venise cu mașina pana la mine, beat.
Am ocolit si am ajuns in fața lui, si m-am așezat pe ciment. Am vrut sa iau sticla însă nu m-a lasat.
-Ești cea mai frumoasă fată. Ea nu ti-ar fi ajuns nici la degetul mic, a spus mângâindu-mi unul dintre obraji.
-Vreau sa-mi spui de ce bei.
-Sa nu mai simt. Dar e mai rău.
Vorbea cu un accent ciudat, si continua sa se agate de cuvintele mele ca de un medicament.
-Hai sa urcăm, i-am propus, însă imediat s-a ridicat, a dat shot cu restul de sticlă a aruncat-o cu putere departe, spărgând-o in milioane de bucăți.
-Nu. Vreau sa te duc undeva.
-Nu fi copil. Putem să mergem și mâine.
A vrut sa se urce la volan dar imediat i-am facut semn sa se dea jos.
-Nu conduci in starea asta. Iar eu nu ma urc cu tine in mașină băut.
-Si cum ajungem acolo?
Gândește Raluca, gândește!
-Putem merge pe jos. Nu e un oraș mare.
-Dar dureaza mai mult, a spus ca un copil nevinovat.
Nu am cedat.
-Da-mi cheile de la bijuteria asta, si telefonul tau.
-Nu mai am telefon. L-am spart.
-Ok, am spus mergand spre el si luându-l de mana. Cheile.
Nu a protestat, ci doar mi le-a întins.
-Poți merge pe jos?
-Da. Nu-mi da drumul la mana. E atât de bine...
Ne-am îndreaptat incet spre pădure, părând mult mai calm.
-De ce esti...trist, am spus căutând un cuvânt mai frumos pentru descrierea situației.
-Din cauza părinților mei. Apoi a ta.
-Te-am supărat?
-Da. Ai plecat cu el.
-Cu Gabi?
A aprobat dand din cap.
-Ce a atat de grav?
-Nu pot sa te stiu in siguranță cand esti pe langa el. De fapt nici nu ești. Face trafic de droguri, arme, țigări, și cam tot ce se poate vinde.
-Bine că nu are prostituate.
-Astea îi lipsesc, a spus râzând.
-Unde mergem?
-La iaz. Aproape am ajuns.
Am parcurs restul de drum in liniște, lăsându-l sa-si facă ordine în gânduri. Locul era foarte frumos, ferit de partea in care se duceau majoritatea localnicilor, iar ochiul de apa trona in mijlocul peisajului mirific.
M-am așezat pe iarba, iar Cristian langa mine.
-Nu stau comod, a spus, așezându-se culcat, sprijinindu-si capul pe picioarele mele.
-Mai bine?
-Da.
Nu mi-a dat nici o clipa drumul la mana, ci a continuat sa traseze diverse forme pe dosul palmei mele.
-Te-ai certat cu părinții tăi?
-Intr-un fel da. Tot nu pot crede ca tata a putut face un lucru atat de oribil.
Nu am pus nicio întrebare, ci l-am lasat sa vorbească in continuare.
-Ști, mama si s-au cunoscut la fel ca prin telenovelele alea siropoase si incurcate. El nu e român. E din Canada. Iar in tinerețile lui le-a dat mari batai de cap bunicilor mei. Era mai rau ca mine, fără nici o exagerare. A fost arestat pentru cate ceva in fiecare luna.
S-a oprit pentru moment, si parea mult mai trist ca inainte. Mi se rupea inima. Am început să mă joc in părul lui involuntar, iar el a continuat:
-S-a cunoscut cu mama in Italia. Ea era manechin pe vremea aia, iar el fusese târât de părinți la prezentarea respectivă. S-a îndrăgostit iremediabil, si a venit cu ea in România. De atunci s-a calmat si si-a inceput încet-încet propriile afaceri.
-Ce poveste frumoasa, a renunțat la viața lui distructivă pentru fata iubită.
-Din păcate pentru el, nu își da seama ca a distrus-o pe mama.
-Ce a făcut?
-S-a culcat cu o altă femeie.
-Imi pare rău, am spus deoarece nu știam ce altceva as putea adăuga.
-Si mie. De aia era mama atat de supărată aseară. Dupa ce ați plecat voi am vorbit cu ea, si mi-a spus ca e doar obosită, si ca tata a fost chemat la serviciu de urgență. Nu am crezut-o. Iar de dimineață, imediat după ce ai sunat a apărut el, foarte obosit. Nu am observat nimic neobișnuit, pana nu a început sa-si descheie camasa in timp ce mergea spre baia de la parter. Era plin de ruj. Mama a coborât repede cand a auzit usa, iar primul lucru văzut a fost rujul.
S-a oprit puțin apoi si-a reluat povestirea.
-S-au certat foarte urat. Mama si-a făcut bagajul, si a plecat. Înainte sa iasa pe ușa mi-a spus sa nu fiu ca tata. Sa-mi bat joc de femei. Sa le-o trag si apoi să le las. Mi-a spus ca nu voi fi niciodată fericit așa. Apoi am plecat de acasă si am băut ca porcul.
-Data fiind situata actuala, te înțeleg. Dar promite-mi ca nu o sa te mai urci in halul ala la volan niciodată.
-Promit. Am noroc ca tu ești acum, aici, cu mine
-De ce?
-Ști care a fost cel mai șocant lucru cand m-am urcat in mașină?
Am dat din cap, iar el s-a oprit din făcutul modelelor pe mana mea.
-Nu mi-am alinat durerea in patul cine stie carei curve. M-am gandit doar la tine. Si ca tu nu ti-ai fi dorit sa fac asta.
Nu mai puteam respira. Făcuse prea multe destăinuiri sub efectul alcoolului, și încă continua.
-Pentru ca tu ești infinit mai buna decat Alina. Sunt sigur ca tu nu mi-ai face același lucru ca ea.
Am trecut peste cuvintele frumoase pe care le spunea la adresa mea, si l-am întrebat:
-Alina e fosta ta prietena?
-Da.
-Ce ti-a făcut.
-Era cu mine si se culca cu tot orașul. A început prin a mă înșela cu Marius, apoi cu mulți alții, ca intr-un final sa o prind cu cu el.
-Nu meritai așa ceva. Ai un suflet bun.
-Mai grav e ca toata lumea imi spunea, iar eu nu credeam, ba mai mult aveam de gând să o cer de soție. Am iubit-o mult. Însă m-a distrus cand am aflat într-un final adevărul.
-Mai ai sentimente pentru ea?
-Doar de desgust.
Am fost ușurată. Nu puteam sa suport ideea ca el inca o mai iubea. De ce? Nu stiam.
-Cu tatal tău ai vorbit inainte sa pleci? am spus schimbând subiectul.
-Nu, ma suna in disperare, asa ca mi-am spart telefonul.
-Vrei sa ne mai plimbam?
-Da, a raspuns ridicandu-se incet.
I-am dat drumul la mana, apoi i-am urmat miscarea. Mergeam inapoi spre oraș, amândoi gândindu-ne la cele întâmplate. Linistea așternută între noi era una confirtabila. Ne-am oprit la um magazin de unde am luat apa cafea si înghețată.
In ciuda protestelor sale a baut toata sticla de apa, apoi s-a ușurat intr-un tufiș.
Am avut nevoie de tot autocontrolul meu sa nu ma uit in acea direcție.
-Te duci acasă in noaptea asta? am întrebat
-Nu.
-Atunci unde? Vrei sa dormi la Dora?
-Am un apartament in centru. Merg acolo.
-Merg cu tine pana acolo. Nu te las singur.
A zâmbit cald, iar eu eram sigura ca ma înroșisem foarte rău.
Restul drumului a trecut rapid, si am ajuns imediat in centru. Am urcat împreună in blocul respectiv.
-Scoate cheia. E pe breloc langa cea de la mașină.
Am făcut cum mi-a spus apoi am scos-o de tot de pe inel.
-Cristian. Nu cred ca e bine sa ramn cu tine acum.
-De ce?
-Stim amândoi de ce. Cheia de la masina ta e la mine. Nu vreau sa-ti vina vreo idee si sa pleci pe undeva cu ea.
-Dar...
Nu l-am lasat sa continue, ci am spus:
-Vreau sa faci un duș si sa te culci. Nu ma pune sa raman aici un noaptea asta. Ar fi prea mult, atat pentru tine cat si pentru mine.
-Ai dreptate. Ai grija cum ajungi acasa.
-Nu-ti face probleme. Ai mancare pentru maine dimineață, sau daca ti se face cumva foame?
-Da, ma descurc.
-Ok atunci, pot pleca liniștită. Vin maine dimineață sa vad cum ești.
A dat afirmativ din cap, apoi am iesit. Am coborât in grabă, parcurgând drumul pana acasa alergând.
Era destul de tarziu cand am ajuns, pe intuneric.
I-am povestit Dorei peripețiile mele in timp ce faceam un duș, apoi m-am culcat.
Am adormit greu, realizand ca Xim începea sa-mi intre pe sub piele. Nu era bine. Eram sigura ca ma va răni intr-un fel sau altul.
Speram sa fie bine. Speram sa doarmă. Ideea de a veni acasa nu mi se mai parea atat de buna. Daca avea nevoie de mine?
Intr-un final am adormit, chinuită de propria decizie.