Stai departe de iubire

Acceptare

Am devenit parcă lipiți din secunda în care a intrat pe ușa salonului. Nu mă scapa din ochi. Aproape că nici nu îi părăseam aria vizuală. Și era abia 9 dimineața.
După o lungă discuție cu doctorul de gardă, a fost de acord să mă lase să plec, în ciuda protestelor lui Cristian. Totuși, până la urmă, toti cei prezenți la discuție au fost de acord că puteam urma tratamentul și acasă. La ora 8 toată familia mea extinsă era prezentă în salon. Aduseseră suficientă mâncare cat să luam micul dejun cu toate saloanele vecine, așa că am picat de comun acord să nu desfacem toate pungile, ci să le dăm asistentelor pentru a le duce celor care nu avuseseră vizitatori de dimineață, sau bătrânilor. Astfel că toată lumea a ieșit în avantaj.
Nimeni nu m-a susținut însă cu o posibilă trecere pe la birou, așa că m-am așezat resemnată în scaunul de piele al mașinii în care fusesem de mii de ori. Făcusem dragoste pe scaunele alea și pe bancheta din spate, mă lăsasem posedată și preluasem controlul de-o potrivă. Amintiri. Lucruri care nu se vor mai repeta niciodată.
Cristian mă ducea acasă la părinții mei și încerca în egală măsură să alimenteze o conversație în ciuda faptului că eu nu îl ajutam prea mult. Nu asteptam chiar cu nerăbdare să le spun alor mei ce făcusem în ultimele zile, deoarece nu voiam să-și facă griji pentru mine.
-Cartofi prăjiți? Înghețată? Plăcintă?
-Mi-ai enumerat atâtea alimente de cand am plecat din fața spitalului încât le-am pierdut șirul.
-Ți-e foame?
-Nu. Vreau doar să ajung acasă.
Mă privea resemnat, ci totuși nu se dădea bătut.
-Știu. Dar până atunci vreau să fii în regulă. Hrănită și fericită.
-O să fiu bine. Mereu găsesc o cale.
Îmi mângâiam mecanic abdomenul, gândindu-mă la toate lucrurile pe care le mai aveam de făcut până să se nască bebelușul. La toate proiectele care trebuiau finalizate. La lucrurile pe care era absolut necesar să le fac.
-Nu te mai preocupa. Totul va fi bine.
-Probabil. Dar până atunci trebuie să găsesc o cale astfel încât totul să se aranjeze.
-Mai pasează-mi mie din responsabilități.
I-am privit contururile sculptate ale feței, rugându-mă ca băiatul meu să-i semene la înfățișare. Chiar și după atâta timp de cand ne cunosteam, încă mă minunam de unghiurile armonioase din care era construit. Știam că nu avea nici suflet rău, dar preferam să mă opresc cu analiza în acel punct.
-Apreciez. Sincer. Numai că e bătălia mea și unele lucruri nu le pot rezolva decat singură.
-Am de gând să mă asigur că nu vei fi singură niciodată.
Nu l-am contrazis și nici nu l-am aprobat. Am continuat să-mi schițez în memorie o agendă pentru a puncta tot ce intenționăm să fac iar restul drumului l-am parcurs aproape în liniște.
Deși a insistat să rămână cu mine până cand aveau să sosească părinții mei, l-am refuzat din nou, invocând o oboseală subită. Din nou, a facut metaforic un pas în spate acordându-mi timpul de care aveam nevoie. Și un sărut pe buze înainte să se urce din nou în mașină.

-Niciodată nu te-am întrebat pentru că știu oarecum răspunsul. Dar am totuși nevoie de o confirmare. Cristian e tatăl copilului?
Stateam cu mama și tata în bucatarie, savurând o ceașca de ceai după ce le povestisem de accident. Tata promisese că va prelua el sarcina mașinii, deși ceva imi spunea că baietii se ocupau deja de acel aspect.
-Da, am răspuns fără ocolișuri.
-El știe?
-Nu. Așa e mult mai bine pentru toată lumea. Inclusiv pentru el. Totuși e suficient de inteligent cât să-și dea seama că ceva e putred la mijloc.
-Tu decizi. Dar te iubește.
-În felul lui, ține la mine. Dar nu suficient cât să vreau să mă leg de el pe viață.
-Prea târziu. Indiferent dacă știe sau nu, copilul va fi cel care o să vă unească permanent.
-M-a cerut în căsătorie.
-Știu, a raspuns tata.
-Cum adică?
-A fost pe aici în urmă cu vreo câteva zile și ne-a spus că are de gand să te ceară. Ne-a cam cerut permisiunea, dar amândoi i-am spus că e numai si numai alegerea ta. Mă așteptam și să îl refuzi.
Am oftat și m-am cufundat mai mult în scaun.
-Mă întreb oare cand o să renunțe.
-Niciodată. E mai hotărât ca oricand să te păstreze în viața lui.
-De asta îmi e și frică.