Stai departe de iubire

Oameni noi

O tona de detalii de povestit. O ceașcă de ceai negru si niște ciocolată. Întrebări peste întrebări. O ora de discuții între două prietene vechi. Chiar daca cele întâmplate cu Xim erau evenimentele principale, nu am putut sa nu remarc faptul ca si Dora avusese o seara interesantă. Tudor o dusese in parc si se sarutasera langa fantana din centru, in văzul tuturor.
Ma bucuram pentru ea. Merita sa fie fericită.
Imediat după conversația noastră am adormit, tot cu gândul la Cristian. Ma dăduse complet peste cap.
Dupa 7 ore de somn m.am trezit ca și nouă. Eram fericită într-un fel aparte. Nu stiam de ce.
Am petrecut o dimineață de duminică in familie, mâncând clătite cu Dora si părinții ei.
Dupa aproximativ o oră mi-a sunat telefonul. Gabi. Cacat. Uitasem ca îi promisesem ceva.
-Ce mai face cea mai pricepută viitoare doctoriță?
-Am mâncat și acum ma uit la televizor. Tu ce faci?
-Mult mai bine ca ultima data cand m-ai vazut. Ranile se vindeca.
-Mă bucur sa aud.
-Ai făcut o treaba extraordinară pentru care nu îți voi putea mulțumi vreodată îndeajuns.
-Stai liniștit, Gabi, nu imi datorezi nimic. Tot mai ai 'treaba' in seara asta?
-Din păcate nu am cum sa amân sub nicio formă. Sa zicem ca in cercul in care mă învârt, nici daca eram pe moarte nu ma scutea de la prezență.
-La cat trebuie să mă întâlnesc cu fratele tău?
-La șase. M-a sunat mai devreme si mi-a spus ca atunci ajunge. La Gabe's. Am chemat si bucătarul si barmanii. Fac ultimele pregătiri pentru deschidere.
-Perfect. Am timp sa dorm pana atunci.
-Îți rămân și mai dator. Cand ne întâlnim sa-mi spui pe cine trebuie sa găsesc.
-Vorbim atunci.
Am închis si am plecat sa vad pe unde era prietena mea.

Era 5 si jumătate si eu eram gata de plecare. Dora se întâlnea din nou cu Tudor, asa ca mergeam împreună doar o portiune de drum. Era foarte cald afara asa ca ma îmbrăcasem cu o bluza alba si o pereche de blugi scurți, pe care I-am asortat cu o pereche de sandale romane maro.
Telefon, bani, căști. Eram gata de plecare.
-Bafta, imi dai mesaj când ești gata si ne întâlnim sa ne întoarcem împreună acasa.
-Perfect. Cred ca stau cel putin 2-3 ore, deci ai o grămadă de timp sa stai cu Tudor.
-Abia aștept, a spus încântată.
Am pupat-o pe obraz si ne-am despărțit. Ma simțeam ciudat. Chiar era ciudat. Eram pe cale de a iesi la o cafea cu cineva cu care nu vorbisem niciodată. Intr-un loc in care nu va mai fi nimeni. Proasta decizie Raluca.
Am mers restul drumului in liniște, lăsând amalgamul de gânduri sa rasune in mintea mea.
Nicio veste de la Cristian.
Lasa-l Raluca. Momentan ai alte probleme.

Am ajuns imediat la Gabe's, si am intrat fara retinere. Nu mai erau gorilele care ma intampinasera data precedenta, însă eram foarte sigura ca intr-un fel sau altul localul era pazit.
Mi-am aruncat privirea la ceasul de pe perete. Șase fără cinci.
Am intrat si am fost primită imediat de mai multe priviri calde. Bucatarul, barmanul si doua ospătărițe imi zâmbeau prietenos. Ii stiam oarecum pe toti, asa ca le-am zâmbit si eu.
-Buna!
-Hei! Ai ajuns la fix. George incearca cateva retete de cheeseburger si vrea sa iti dai cu părerea, a spus Ana.
-Sigur, imediat vin. Ar trebui să sosească si fratele lui Gabi, deci totul trebuie sa fie in regulă pentru ca nu vrem să-i lasam o impresie proasta.
-Normal, toți ne vom strădui sa nu simta lipsa lui Gabi pana vine.
-Mersi, am spus amabil.
Dacă ar fi sa ma gândesc la felul degajat al Anei de a vorbi, sigur trebuie sa-l cunoască măcar puțin pe baiatul misterios care imi tot pasează sarcini.
Am mers la bar si am luat o sticlă de apa rece cand ușa s-a deschis. Tocmai la fix.
-Gabi?
-Buna! Imi pare rau ca trebuie sa fiu cea care da vesti proaste, însă este putin ocupat acum, dar mi-a promis ca se întoarce repede.
-Si tu esti...?
-Raluca.
M-am îndreptat spre el si am intins mana pentru a face cunoștință.
-Andrei.
Avea in mâna stângă o geanta de voiaj modernă, insa nu exagera de mare. Cred ca statea maxim o săptămână.
-Stiu ca nu sunt persoana pe care te așteptai sa o vezi, insa te-ai procopsit cu mine pana isi face el apariția.
-Tipic lui, însă nu ma deranjează prezența ta. Ai "ceva" daca a avut suficient curaj cat sa ma lase in grija ta cat lipsește.
-Imi pare rau sa te dezamăgesc dar nu esti înspăimântător.
-Incep sa înțeleg de ce te-a ales pe tine.
-Sinceră sa fiu, eu nu. Nu ma cunoaște nici de o săptămână.
-Un record pentru Gabi.
-Nu vrei mai bine sa mancam? Am înțeles ca s-au făcut niste cheeseburgers de proba.
-Cand deschide localul?
-Habar nu am, dar cred ca foarte curand. Ai mai fost pe aici in ultima perioada?
-Nu prea. A adăugat o mulțime de lucruri, arata super. Mai bine decât în poze.
-Si mie imi place mult. O sa aiba destui clienți.
Am rugat-o pe Ana sa ne aduca ceva de mancare si ne-am asezat pe scaunele de la bar.
-Credeam ca esti genul de fata care prefera scaunele mai comode.
-Depinde, insa de obicei acelea nu se rotesc.
I-am făcut o mica demonstrație apoi i-am zâmbit. S-a rotit si el cu scaunul apoi am început să radem amandoi.
-Ma bucur ca Gabi întârzie, a spus sincer.
-Stai liniștit, nu scapi de el.
-Știu, e o pacoste.
-Puțin spus.
-Cati ani ai?
-18.
-Multi înainte. Eu am 26.
-Asemenea si tie.
-Bănuiesc ca o sa începi clasa a 12-a.
-Din pacate da.
-Stiu cum e. Multe de făcut in foarte puțin timp.
-Cam asa ceva. Iar totul se bazează pe munca individuală.
-Păcat.
-Știu. Nivelul elevilor sacade din ce in ce mai mult.
-Te-ai gândit la ce sa dai mai departe?
-La medicina.
-Ai ales foarte bine. Multă bafta.
-Mulțumesc. Stiu ca si tu esti tot acolo.
-Da. Imi place mult ce fac. Te-ai documentat puțin despre mine.
-Mi-a spus Gabi câteva lucruri cand se străduia sa ma convinga sa iți țin companie.
-Îmi place ca măcar s-a străduit sa nu ma lase singur. Ba mai mult a si găsit o persoana inteligenta.
-Sa zicem ca am fost cea mai 'la îndemână' variantă.
Am primit fiecare cate o farfurie cu un cheeseburger si cartofi prăjiți. Aratau foarte bine, iar prima mușcătura a fost divină.
-E perfect, am spus entuziasmată.
-Putin spus. De mult timp nu am mai mancat ceva atat de bun.
-Se pare ca lipsa lui Gabi a fost productiva totusi.
-Chiar nu-i duc dorul, a spus razand.
Ne-am terminat amandoi mancarea in liniste. Porția era destul de mare, dar extrem de echilibrata, asa ca nu simtisem cand am golit toata farfuria.
-Vrei o cafea? l-am întrebat pe Andrei.
-Sigur, una mare, te rog.
Nu am mai deranjat pe nimeni si m-am dus in spatele barului. Aparatul de facut cafea era ușor de folosit, asa ca am terminat aproape imediat. Se pare ca imi descopeream fin ce în ce mai multe talente, printre care si cel de barman.