Stai departe de iubire

Cum sa tai un testicul

Am coborât din masina lui Gabi in jur de 5 dimineata. Dupa o îmbrățișare lunga, am decis ca ar fi cel mai bine sa mai prind câteva ore de somn.
Apreciam ca băiatul superb ma lăsase sa intru in viata lui. Observasem ca nu are prea multe persoane apropiate. Plimbarea imi oferise sansa sa cunosc o alta latura a sa, una prietenoasa, amuzanta si pusă pe șotii.
Cred ca si pentru el fusese interesant. Era clar mai bine dispus cand m-a lăsat in fața blocului decat atunci cand ne întâlnisem.
Nu am avut dispoziția necesară sa mai fac duș si am considerat ca ma pot suporta si asa jegoasă.
Dora dormea neintoarsa in sufragerie, asa ca am ocupat eu dormitorul ei.
Am plonjat in pat si mi-am setat alarma pentru a doua zi.

-Mănânci omleta? m-a întrebat prietena mea in jurul orei 10.
-Da, te rog.
Am ridicat capul din foaie si i-am zâmbit dulce.
-Mare escroacă esti.
-Daca ma aștepți 5 minute te ajut si eu. Trebuie sa termin testul asta.
-Stai si invata.
-Esti cea mai tare.
-Stiu.
Stateam turcește îmbrăcată intr-o bustiera si o cămașă albă supradimensionată in mijlocul canapelei înconjurata de o gramada de foi risipite. Imi prinsesem parul intr-un coc dezordonat si ma chinuiam cumplit sa rezolv ultimele întrebări.
Ii povestisem Dorei despre aventura mea nocturna, traind momentul mai intens decat o făcusem eu. Aveam impresia ca își schimbase opinia despre Gabi.
Habar nu am cat timp trecuse de cand ma amenințase cu omleta, însă simțeam un miros divin dinspre bucatarie.
-Daca nu vi odată o sa mor de pofta.
-Așteapta, a urlat ea.
Am zâmbit. Noi chiar aveam un mod unic de a comunica.
Aproape terminasem grilele cand prietena mea a apărut cu o tava de mâncare.
-Fa-mi loc.
Am starans in graba foile din partea dreapta si i-am facut semn sa se așeze.
A trecut peste un morman de fise si s-a asezat unde eliberasem. A pus tava la jumatate si a zâmbit.
-Sti, nu am mai mancat de mult timp așa.
-E mai romantic. Daca vrei, iti povestesc procesele care au loc de cand bagi furculița in gura si pana elimini ce ai mancat, am spus inocenta.
-Nu, mersi. Nu am curiozități de genul.
Făcuse de toate. Pâine prăjită cu unt, oua cu bacon si suc proaspăt de portocale.
Erau delicioase.
-Esti cea mai buna. Si gătești fantastic. Si ma mai si suporti, ceea ce e bonus.
-Si eu te iubesc.
Mi-a presărat un pupic pe obraz, revenind la mâncarea din farfurie.
-Poate nu mi-ai lăsat mâncare pe fața.
-Sinceră sa fiu, sper ca da. Poate te mai speli si tu.
-Nicio șansa.
Mi-am amintit ca trebuia sa ma întâlnesc cu Gabi dupa-amiaza.
-Vrei sa înveți sa tragi cu arma?
-Ăăă...da. L-ai convins pe Gabi?
-Da. Mergem impreuna atunci. E perfect.
-Se pare ca tot trebuie sa faci duș.
-Nu ma demoraliza inainte de termen.
Am mancat in liniște, schimbând canalele de la televizor si câteva impresii despre ce aveam sa facem in continuare.
Fiind ultima seara pe care o petreceam singure, trebuia sa fie memorabila. Decisesem sa iesim in club, sa dansam si sa facem abstracție de toate problemele si grijile cotidiene.
Însă pana atunci trebuia sa termin ce începusem.

Aveam căștile in urechi si desenam de zor niste schite care aveau sa ma facă sa inteleg mai bine tema lecției. Erau destule denumiri noi in joc si nu puteam sa le fixez decât prin desene.
Ajunsesem la sistemul reproducător, ultimul capitol al materiei.
Structura unui testicul prindea culoare pe foile albe. Tubii seminiferi contorți, tubii drepți, rețeaua testiculara, canalele eferente, canalul ependimar si canalul deferent deveneau din ce in ce mai clare.
Eram curioasa daca se vedeau clar si in realitate, la o disecție eventual.
O auzeam pe prietena mea vorbind destul de tare pe hol, crezând ca nu are semnal la telefonul mobil. Nu voiam sa imi distrag atenția, asa ca mi-am vazut de colorat.
Zgomotul devenea din ce in ce mai accentuat, determinându-ma sa imi scot căștile.
-Înțelege, nu vrea sa vorbească cu tine. Nu are ce vorbi cu tine de fapt. Nu iti datorează absolut nimic. Serios, Cristian. Daca o mai rănești o singura data, uit ca suntem prieteni si te trec pe lista neagră.
-Doar 5 minute. Daca nu vrea sa ma mai vada dupa aceea, esti liberă sa ma iei la șuturi. Oricum am dat-o in bara rau de tot. Mai rau de atat nu are ce sa fie, i-a raspuns Cristan.
-4 minute 59, 4 minute 58...
-Esti o scumpă.
-Iar tu un fraier.
Fix de el aveam eu nevoie. Sa apăra iar si sa-mi dea tot echilibrul peste cap. Trebuia sa imi păstrez calmul si indiferenta.
Însă vestimentația nu ma ajuta. Eram mai expusă decat imi doream.
-Raluca?
Am continuat sa desenez in continuare. Însă bunul simt ma obliga sa ii răspund.
-Da.
Nu am ridicat ochii din foaie, ci doar am ales o alta culoare pentru tubii drepți.
Se apropia din ce in ce mai mult, si simteam ca ma străpunge cu privirea.
S-a asezat cu grija pe canapea, fără a-mi deranja vreo fișa. Atat i-ar fi trebuit.
Cand a vazut ca nu aveam de gand sa-i acord atenție, si-a pus o mana pe genunchiul meu gol.
-Dacă nu vrei să devi material didactic, iti vei lua mâna.
A ținut cont de spusele mele si a facut ce ii solicitasem. A aruncat o privire peste ce faceam, zâmbind.
-Nu cred că m-ar deranja.
-Minunat, am spus privindu-l pentru prima data. Te oferi voluntar?
-Da.
Se citea dorința in ochii lui si eram extem de sigura ca dețineam un avantaj.
-Am nevoie de un testicul.
-Am chiar doua.
-Si mai bine. Dar am nevoie doar de unul dintre ele.
-Iti stau la dispoziție.
-Vreau sa disec unul, am spus si am adoptat atitudinea inocenta.
Se putea citi șocul de pe chipul sau.
Raluca 1- Cristian 0.
-Stiu ca merit destul de tare asta, însă sunt destul de atașat de ambele si as prefera sa le păstrez întregi.
-Atunci se pare ca nu poti sa ma ajuți.
Am coborât ochii in foaie si mi-am vazut de treaba.
Bănuia ca nu ii voi acorda atenție decat daca imi vorbește direct. Din fericire pentru el, a fost suficient de inspirat cat sa treaca rapid la fapte.
-Am venit sa iti spun ca imi pare rau pentru tot. Stiam ca sunt idiot, dar am întrecut măsura. Iar tu m-ai ajutat chiar daca o dădusem al dracu de rau in bara. Daca nu erai tu, probabil ca s-ar fi pornit un război. Trebuia sa imi fi spus.
-Nu, nu ar fi trebuit.
-Ba da.
-Nu, Cristian. Reacționezi vulcanic. Si nu mi-as fi dorit sa creez o lupa din cauza unui nimic.
-Era sa fi rapita numai si numai din cauza mea.
-Dar nu am fost.
-Intr-adevăr. Ai stiut ce sa faci la momentul potrivit. Deși mi-ar fi placut sa ma fi sunat pe mine.
-Cand te-am sunat erai beat intr-o parcare.
-Nu stiam ca ai putea păți ceva.
-Nu te-am acuzat de nimic.
-Dar e vina mea.
-Ideea e ca nu mai conteaza. E irelevant. Totul s-a terminat. Nu mai dezgropa morții.
-M-am comporta ca ultimul retardat, si cu toate astea nu m-ai lăsat balta.
Începeam sa imi pierd răbdarea. Ne învărteam in jurul aceluiași subiect idiot, așa ca i-am taiat replica:
-De ce ai venit pana la urma?
-Sa te vad.
-Minunat. Misiune îndeplinită. Ne vedem vara viitoare.
-Nu am de gand sa renunț la tine.
-Nu ai la ce sa renunți, deoarece nu m-ai avut niciodată.
Si-a schimbat expresia de la incredere absoluta la tristete intr-o singura secunda. Simteam cu rana din pieptul meu se redeschide.
-Ai vrut sa ști motivul pentru care m-am sărutat cu individa aia.
-Ascult.
-Este sora celui cu care am avut conflictul. O stiu de ani buni. Am crezut ca ea imi poate dizolva neînțelegerea.
-Adică te-ai folosit de ea.
-E putin cam dur spus.
-Sper ca esti conștient ca replica ta denota doar josnicie. Daca maine vrei o sonda, te vei culca cu sora unuia care deține petrol?
-Nu. Pur si simplu nu am vazut o alta metoda de a ieși din asta. Am facut o greseala.
-Daca aștepți de la mine iertare si iubire veșnica, să sti ca nu le vei primi. Acceptare poate. Dar nimic mai mult de atat. Nu fac aceiași greșeala de doua ori.
-Ce faci diseară? m-a întrebat schimbând subiectul.
-Ma vad cu Gabi.
Deși nu asta era chiar tot planul, alesesem sa il fragmentez astfel încât sa obțin un avantaj.
Devenise expresia vie a zicalei 'i s-au înecat toate corabiile'. Părea înfrânt. Si adevarul era ca il cam lovisem din toate părțile.
Ma simteam din ce in ce mai mult ca o nenorocita.
-Oh.
-De ce?
-Voiam sa te invit la cina.
-Nu pot.
-O cafea? a întrebat cu speranța.
Deși refuzul era categoric, partea egoista a sufletului meu tânjea sa mai petreacă câteva momente altaruri de el.
-Nu prea am cum.
Trăsăturile sale au fost umbrite de si mai multa tristete, asta daca era posibil, așa ca am continuat:
-In schimb, maine dimineața am putea servi impreuna micul dejun.
O singura replica a adus scânteia sperantei in privirea sa.
-Esti cea mai buna.
-Nu sunt nici pe departe. Dar pur si simplu nu vreau sa fiu o nenorocită.
-Norocul meu.
Am ridicat din umeri. Acum ca nu ma mai simteam chiar atat de vinovata, l-am lăsat sa vad daca mai are ceva sa imi spună.
-Nu vreau sa te mai rețin. Iti mulțumesc încă odată pentru implicare. Ne vedem maine dimineață.
Fără nicio avertizare, s-a aplecat si mi-a presărat un pupic pe obraz.
-Nu forța nota.
Mi-a zâmbit ștrengărește si apoi a iesit din încăpere. Si-a luat ramas bun de la prietena mea, schimbând câteva replici cu ea, urmând sa plece aprope imediat.
Complicata ființă.