Strâng cu putere așternutul si zâmbesc în sinea mea. Eram fericită. Al naibii de fericită.
Deschid încet ochii si zăresc tavanul înalt al încăperii în lumina obscură. Mă aflam într-o mansardă. Stâlpii de susținere erau vopsiți într-o nuanță cu mult mai închisă decat stinghiile care împodobeau restul tavanului.
Simteam cum radiez.
Mi-am mutat mâinile spre partea superioară a cearșafului răcoros si am constatat că eram goală. Nu mă deranja absolut deloc acel amănunt.
Simțeam că nu sunt singură în încăpere. Altcineva emana o energie pe care o puteam percepe.
M-am ridicat acoperindu-mi corpul cât mai mult. Voiam să văd cine mă atrăgea atât de tare.
Și l-am zărit pe el. Un bărbat superb care stătea relaxat pe marginea patului. Fiecare mușchi se încorda ritmic odată cu miscarile pe care brunetul le făcea.
Nu îi puteam vedea fața. Totuși încă zâmbeam.
Stiam cine este.
Îl priveam cu foarte multă dragoste. Simteam că îl iubesc.
Trebuia să fie după-amiază dacă luam ca reper razele soarelui ce se strecurau usor prin fereastra din tavan. Nu era întuneric dar nici lumină. Zăream fugar contururile unor obiecte nesemnificative.
Orice pălea în comparație cu el. Domina camera. Probabil că ceva divin îmi permitea să-l observ pe bărbat în toată frumusețea lui.
Nu putea haine și cel mai probabil era cu telefonul în mână. Părea că poate controla lumea.
Sau cel putin pe a mea.
Fiecare încordare de mușchi era o demonstrație a puterii pe care o deținea.
Mi-am încordat degetele de la picioare mișcând foarte puțin cearșaful. Însă gestul meu a fost perceput cu rapiditate de brunet.
S-a întors spre mine.
Nu-i puteam vedea în totalitate chipul. Dar îmi zâmbea. Mă privea de parcă eram cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată.
Cel mai bun lucru care i se întâmplase.
Un curent electric mi-a cuprins aproape imediat tot trupul. Niciodată nu mai văzusem acea privire. Totuși imi era familiară.
Puteam distinge clar afecțiunea.
Inima a început să-mi bată mai repede. Îi zâmbeam la rândul meu.Am tras adânc aer în piept. M-am ridicat instinctiv. Eram în pat. În patul meu.
Melancolie.
Tristețe.
Unde era el?
Cine era el?
Am rememorat privirea. Total familiara. Aceiași pasiune si iubire necondiționată pe care le vedeam in fiecare zi la părinții mei. Aceiași fericire fără margini care apărea într-o dimineață târzie de duminică dar si după o zi de luni de mers la serviciu.
Asa arăta împlinirea.
Iar eu o împărțeam cu bărbatul pe care îl visasem.
Și mi-am jurat ca niciodată nu o să-mi pierd timpul cu cineva în privirea căruia sa nu pot citi nici jumatate din ce sesizasem cu foarte putin mai devreme.
M-am învelit si am adormit din nou.Telefonul îmi vibra frenetic. Simteam că are puterea să miște patul. Cu greu, am deschis ochii, căutând obiectul care îmi perturbase somnul. Unde naiba îl pusesem?
În pat cu siguranță că nu era. Verificasem oarecum porțiunea care mă înconjura. Pe jos.
Mi-am schimbat puțin poziția în încercarea de a atinge podeaua, acțiune care m-a determinat să și găsesc telefonul. Am răspuns fără să mă uit cine mă apela.
-Ce faci?
-Mhm
-Dormi cumva?
Subit am realizat cine se afla la celalalt capăt. Am deschis larg ochii.
-Oarecum.
-Dar e miezul zilei. De fapt, mai mult spre după-amiază.
-Nu contează.
A început să râdă.
-Bă bucur că te odihnești. Și, ca să te las să revi la somn, o să-ti spun de ce te-am sunat. Nu o să pot ajunge diseară.
M-am încruntat, iar el a continuat:
-A intervenit ceva și trebuie să plec din țară. Nu știu exact cand o să mă întorc și nu aș vrea să îți încurc planurile.
Ningea de ore bune încontinuu și stratul de zăpadă creștea considerabil pe măsură ce trecea timpul. Nu îmi placea că pleacă.
-Decolează ceva pe vremea asta?
-Sper.
Eu nu. Am oftat.
Nu voiam să încep să-i port de grijă sau să îmi fac probleme. Era destul de rău pentru sănătatea mea mintală.
-Ok.
-O să fiu bine. Nici mie nu-mi surâde să străbat diferite țări pe vremea asta, dar trebuie să îmi fac treaba, iar de aici nu mă pot face util cu absolut nimic.
-Ai grijă de tine, am spus încet. Să-mi dai un mesaj până să decolezi și imediat după ce aterizezi.
-Promit.
-Bun.
-Și tu să ai grijă de tine.
Iar cu aceste cuvinte a închis.
CITEȘTI
Stai departe de iubire
RomanceNu contează cat de mult incerci sa stai departe de iubire. Ea întotdeauna va fi o parte din tine, indiferent daca accepți sau nu. După o singura privire reușește sa-mi atragă atenția. Vreau sa-mi dau seama cine este cu adevărat. Cine I-a frânt ini...