Stai departe de iubire

Diversitate

Nu mă gândisem niciodată că persoanele căsătorite sunt la fel de predispuse la înșelat precum cele necăsătorite. Dar odată cu experimentul făcut alături de Cristian am avut alte revelații: Nimeni nu aparținea altcuiva pe deplin. Absolut nimeni.
Eu nu eram a lui Xim. El nu era al meu.
Eram a mea. Doar a mea. Eu luam propriile decizii și le suportam consecințele. Îmi gestionam timpul cum consideram mai bine. Trăiam și făceam orice cum doream.
Iar situația mea cu Xim ne privea doar pe mine și pe el. Am ajuns la concluzia că nu-mi doream un iubit, deoarce aveam parte de mai multe lucruri decat ar fi visat cineva de vârsta mea. Ne distram foarte bine împreună. Ne sprijineam reciproc. Ajunsesem chiar să ne trezim în destule dimineți împreună. Făceam și multe activități individuale sau fiecare cu grupul său de prieteni.
Deși din cand în cand mai pleca în străinătate, Cristian avea grijă ca pentru fiecare 2 saptamani petrecute departe, să stea tot atât și pe acasă, cu mine.
Aranjamentul nostru mergea strună și nu aveam motive să mă plâng.

Îi auzeam vocea lui Cristian în fiecare zi, indiferent prin ce mijloc. Vorbeam în mod deosebit seara, cand amândoi ne linișteam, analizand diversele sale aventuri sau micile mele povestioare de la facultate. Era bine să știu că am pe cineva care să mă asculte si să mă înțeleagă. Iar noi asta și făceam: eram acolo unul pentru celalalt și la bine și la greu.
Pe parcursul anului care a urmat, relația noastră a rămas aceiași. Prietenia dintre noi era fără doar și poate din ce în ce mai profundă, iar faptul că ne culcam unul cu celălalt nu constituia un impediment. Știam că împarte patul cu diverse alte femei în călătoriile sale, dar nu mă deranja. Și eu mă vedeam cu alte persoane, numai că diferența dintre noi doi era că eu nu mă simteam suficient de atrasă de altcineva că să ajung la sex.
Se împlineau aproape doi ani de când eram în București și tot atâta timp de cand începusem să mă culc cu Xim. Doi ani divini. Trăisem extrem de intens de cand îl cunoscusem, evoluasem și mă definisem ca persoană adultă.
Tocmai ce terminasem sesiunea celui de-al doilea an de facultate, urmând să intru în ultimul. Aveam o întreagă vară în față, în care să mă distrez și să scriu la lucrarea de liciență. Alesesem să încep cu relaxarea, astfel că am plecat la mare alaturi de prietenele mele în prima secundă după ce am ieșit din ultimul examen.
Am făcut plajă restul zilei, apoi ne-am pregătit să mergem să bem câteva pahare undeva. Ne-am lăsat problemele în urmă și ne-am înecat în vodka.
Îmi țineam destul de bine echilibrul când am sesizat un bărbat holbându-se la mine. Era cat un munte de înalt, poate printre cei mai masivi indivizi pe care îi văzusem. Nu-i distingeam culoarea ochilor, deși păreau să aibă o nuanță destul de pală, dar era tuns foarte scurt.
Era prezentabil, având genul acela de frumusețe brută, necizelată. Prototipul bărbatului care poate uda doar printr-o privire chiloții oricărei femei. Și în acel moment eu eram în bătaia jucăușă a ochilor săi.
A venit la mine ținând două pahare de șampanie în mână, alături de o sticlă de lichid scump. Radia încredere și detașare, dar totuși era prezent și un iz de alcool. Mă privea ca pe cea mai fină ciocolată, împachetată în ceva ce strălucea mai tare ca un diamant. Nu pot spune că-mi făcea plăcere.
-Bea ceva cu mine.
-Mulțumesc, dar deja am un pahar.
-Păcat. Atunci culcă-te cu mine.
Pe o scară de la unu la zece, siguranța sa în propriile puteri depășea cincizeci. Asta poate și din cauza alcoolului pe care îl avea deja în sânge. Replica sa m-a amuzat destul de tare, amintindu-mi de momentul în care Xim a rostit aproape aceleași cuvinte.
-Nici atât, am răspuns încă cu zâmbetul pe buze. Mă comportam de parcă mă întrebase dacă afară e lumină.
A turnat șampanie și mi-a întins un pahar. L-am luat in speranța că îl dau gata dintr-o înghițitură și apoi mă car.
-Nu sunt chiar atat de dezagreabil. Dă-mi o șansă, păpușă.
Grețos. Aproape că am scapat paharul odată cu remarca lui. Uram astfel de comparații între femei și diverse obiecte. Era de parcă s-ar fi jucat cineva cu un cui încins pe timpanul meu.
-Orice cretină cu jumatate de neuron fuge mâncând pâmântul cand aude grețoșenii pe post de alint.
Părea mulțumit de răspunsul meu, fapt ce părea în antiteză completă cu spusele sale. Eram contrariată. Nu-mi dădeam seama absolut deloc dacă tipul avea vreo boabă de inteligență sau dacă era sărac cu duhul.
-Esți frumoasă și ai mai mult decât un neuronul ăla pe care îl pomeneai mai devreme. Culca-te cu mine și o să te plătesc bine. Oricât vrei. Sunt dispus să dau oricât îmi ceri.
Ce căcat?
-Gândești? am întrebat revoltată și surprinsă.
-Vorbesc serios, sânii ăia merită...
Nu a apucat să rostească vreo continuare. Într-un impuls de moment i-am turnat șampania pe față.
-Iar tu meriți să ți-o tragi cu Manuela în seara asta, tâmpitule. Orice bărbat care e gata să plătească cash pentru sex e un gunoi. Iar tu cred că ai un loc privilegiat în această categorie.
I-am trântit paharul la picioare și am mers spre plajă, fără a mă gândi la posibila apariție a unor repercursiuni.