Stai departe de iubire

Culmi înalte

A doua zi după ce am primit veștile de la Cristian, iubitul meu m-a invitat să vorbim față în față, iar eu am acceptat. Încă nu aveam motive întemeiate să refuz, doar pe baza unor speculații.
-Bănuiesc că Hayes te-a pus deja la curent cu trecutul meu.
-Mi-a spus câte ceva.
-Și printr-un miracol tu ești încă aici.
Emanuele mă fixa cu o privire apreciativă, iar eu am lăsat cea mai deschisă nuanță de albastru să îmi pătrundă până în suflet. Peisajul diafan din cafeneaua micuță mă calma, pregătindu-mă totodată pentru ceea ce avea să-mi spună
-Nu e miracol, ci rațiune.
-Vreau să încep prin a spune că sunt plin de defecte. Unul dintre ele ar fi jocurile de noroc. Am avut o pasiune întotdeauna pentru ele, încă de când locuiam în Italia cu părinții, sora și fratele meu. Nu pierdeam niciodată sume mari, iar în principiu eram puțin pe plus. Până cand am prins gustul adrenalinei și al pariurilor mari. Iar din cand în cand nu mă pot abține și joc tot ce am. Nu e des, dar nu pot controla asta.
-Nu știu ce să spun. Nu e chiar roz. Și nici nu pot spune că înțeleg.
-Partea și mai rea vine acum. Toată lumea crede că am schilodit o fată. Dar nu am făcut altceva decat să pic în locul și în momentul nepotrivit.
-Pe asta chiar că nu o înțeleg.
-Fratele meu avea o iubită. Una pe care o iubea destul de mult, iar instabilitatea lui psihică nu e chiar indicată în astfel de cazuri. Ea era prostituată și chiar și frate-miu cotiza la bugetul ei și avea o grămadă de pretenții datorită acestui fapt. A prins-o cu un client și a înnebunit de-a dreptul. I-a bătut și pe el și pe ea într-un asemenea hal încât au avut nevoie de spitalizare, ea chiar de îngrijire permanentă. A rămas paralizată foarte grav. Invalidă. Nu își va reveni niciodată.
-Si de ce a fost asociată cu tine?
-Pentru că el a fugit imediat după. Dar înainte de asta m-a sunat spunând că are nevoie de ajutor. Cand am ajuns unde îmi indicase, am dat de o tonă de polițiști și paramedici. Iar cativa martori m-am indicat ca fiind vinovat datorită asemănării cu fratele meu. Bine-nțeles, toate s-au lămurit la poliție, după o noapte de arest. Așa că am fost liber să plec, iar fratele meu e undeva prin lume, la fel de instabil, iar nimeni nu îi dă de urmă.
Mi-am acordat câteva secunde de procesare a informației. Nu existau detalii lipsă sau evenimente care să nu se potrivească. Totuși, nu ziceam Amin la povestiuță, ci am preferat să rămân ușor rezervată.
Emanuele mi-a acordat acest drept, pâstrând liniștea până când m-am decis cum ar trebui să procedez.
-Te cred. Dar nu vreau ca povestea asta să ajungă să mă afecteze indirect.
-De acord. Atunci când sau dacă îmi voi pierde controlul, ești liberă să pleci fără se te uiți în urmă. Iar eu nu o să încerc să te aduc înapoi.
Mi-a sărutat încheietura mâinii, răsplătindu-l cu toată căldură unui zâmbet sincer.
-Atunci se pare că am făcut un pact.

Iubeam să-mi petrec timpul alaturi de prietenele mele. Atat cu cele pe care le aveam din liceu, cât și cu cele pe care le cunoscusem la începutul facultății. Trecusem prin multe împreună cu ambele categorii.
Fiecare în parte îi cunoștea pe cei doi bărbați importanți din viața mea. Cristian și Emanuele. Părerile erau totuși împărțite, chiar dacă nu erau direct spuse, observasem că toată lumea ținea cu Xim. Inexplicabil aspect, din moment ce iubitul meu nu se comportase mai puțin de exemplar.
Era totuși ciudat să-l numesc așa, deoarece îmi era un termen străin. Un apelativ pe care nu îl folosisem serios niciodată. Trebuia măcar să încep să cred în el.
I-am cunoscut prietenii 'iubitului' meu puțin după revelion. In seara cu pricina fusesem despărțită de cei doi bărbați din viața mea. Cristian plecase în America, iar Emanuele în Italia, puțin înainte de Craciun. Am petrecut un super-revelion alaturi de prietenele mele și alți amici într-o vilă, la munte. Venisem praf de acolo și începusem imediat facultatea, astfel că nu prea avusesem timp să mă refac.
Primul care s-a întors a fost Emanuele, pe 6 Ianuarie spunându-mi că i-ar făcea plăcere să îi cunosc anturajul, astfel că am ajuns la masă într-un restaurant cu alți 4 bărbați pentru care nu aveam vreo afinitate. Erau politicosi, plini de viață și ușor plini de ei. Doi dintre ei făceau box alături de iubitul meu, iar ceilalți spuseseră că își câștigă cumva traiul, deși nu prea am crezut. Ceva nu-mi plăcea la ei, iar instinctul nu mă înșelase, deoarece după cină aceștia s-au oprit la un cazino. Emanuele m-a dus acasă iar apoi s-a dus să se antreneze după câte știam eu. Totuși, eram conștientă că antrenamentul său se ținea într-un loc unde bagi bani în aparate și nu într-o sală de fitness normală. Îmi plăcea să cred doar că uitase să specifice natura antrenamentului.