Stai departe de iubire

Fugi!

O data cu eliberarea vine senzația de singurătate. Zbuciumul nesfârșit al sentimentelor. Contracția accelerata a miocardului. Senzația de cădere. Nesiguranța. Si valul de 'unde am greșit?' ce rupe cate o bucata din suflet la fiecare apariție.
Dar nu si in cazul meu.
Mi-am reprimat gândurile de acest gen si clipele trăite alaturi de Cristian, le-am inghesuit intr-o cutie si am dosit-o in cel mai îndepărtat loc al minții mele. Zeci de lacăte si capcane mortale au înconjurat locul, garantandu-mi ca sentimentele nu vor mai ieși niciodata la iveală.
M-am scuturat de speranțe năruite si mi-am promis ca niciodata sa nu pun suflet si sa ma atașez de cineva. Sa nu mai acord atâta încrede oamenilor si sa învăț sa ma bazez doar pe propria persoana.
Am pășit sigura pe mine, intrând in dormitorul impunător al lui Gabi.
Nu mare mi-a fost surpriza cand băieții ma așteptau tăcuți, probabil vrând sa vadă daca am plâns pana la epuizare.
-Nu e nevoie sa imi purtați chiar atat de mult de grija. Nu am de gand sa ma transform intr-o bocitoare penibila care-si deplânge soarta cruda.
-Nu ma asteptam la asta de la tine. Esti mult mai puternica decât o epava care-si plânge de mila, mi-a spus Gabi.
-Deci...pana la urma de ce își făcuse apariția?
-Sa vadă daca esti bine.
-Interesant.
-A fost un mare prost.
-Nu stiu ce sa zic. Cred ca eu am fost proasta suprema in acest context.
-Nu, Raluca. Fetele ca tine sunt de păstrat pe viata. Tu nu ai facut nimic. E doar vina lui.
-E si vina mea. Am crezut in el. Am crezut ca e mai bun de atat.
-Nu ai de ce sa te acuzi. Niciodata nu poti fi extrem de sigur pe ceva. Mereu o sa existe o întorsătura neașteptata a situației.
-Daca ar fi totul roz, probabil ca am trai fiecare in mică lui bula de fericire si neștiința.
-Iar eu cred ca tu nu esti genul ala de persoana. 
-Ai dreptate. Cât e ceasul? Cred ca e timpul sa o  sun pe Dora.
-Putin peste 9. E o idee buna. Ar fi de preferat sa vorbești cu ea pana sa apuce un binefăcător sa o alarmeze inutil.

Stabilisem sa ma întâlnesc cu prietena mea direct acasă. Nu apucasem sa ii spun nimic, deoarece nu am vrut sa ii stric buna dispoziție. Sesizam in glasul ei fericirea deși încercase sa fie cât mai serioasă, semn ca era înconjurata de câteva persoane.
Dorisem sa merg pe jos, însă niciunul dintre baieti nu imi agrease ideea. Avusesem de gand sa ma mai plimb si sa ma pregatesc psihic pentru rememorarea tuturor detaliilor petrecute cu o seara in urma.
Dar nu primim mereu tot ceea ce dorim.
Gabi ma lăsase fix in fața blocului, si se oferise sa o asteptam impreuna pe Dora.
Refuzasem politicos, fiind conștienta ca ma dădăcise destul. In ciuda insistențelor sale, argumentele mele bune câștigaseră pana la urmă.
Nu a mai durat mult pana a ajuns si prietena mea. Se putea citi pe fata sa ca avusese parte de o gramada de momente frumoase seara trecută.
Dar expresia sa a pierit de îndată ce m-a zărit. Si-a dat seama ca nu eram bine. A alergat spre mine si m-a cuprins in brațe.
-Asa dor ți-a fost de mine? am spus încercand sa destind atmosfera.
-Da. Ce ai pățit? Ce a mai facut de data asta?
Deja știa cauza problemei.
-Nimic. Si-a dovedit reputația. Nu ar trebui sa fim surprinse.
-Sper ca nu e chiar atat de rau.
-Nu e. E chiar bine. M-a ajutat sa imi fac ordine in priorități.
-Trebuie sa vorbim.

Doua ore de detalii.
Fiecare amănunt afost dezvaluit, fiecare traire si fiecare moment al serii precedente.
Retrăirea tuturor evenimentelor.
-E un prost, a zis prietena mea dezgustata.
-Eu încă nu imi pot da seama cum a mai putut sa vina de dimineata dupa mine.
-Habar nu am. De data asta a întrecut orice măsura.
-Nu e vina lui. Este a mea. Stiam dinainte de ce e in stare, si totuși am ales sa cred ca ma înșel. Proasta decizie.
-De ce nu m-ai sunat aseara?
-Aveam totul sub control. Nu avea rost sa te panichez. Am avut o seara interesantă oricum. Nu imi închipui ce a fost in capul meu cand am plecat încălțată cu sandalele de acasă, ba mai mult am ajuns si in pădure cu ele.
-Ai avut noroc chior cu Gabi.
-Stiu. A avut mare grija de mine aseara. Imi vorbea astfel încât sa conștientizez singura ce e bine sa fac, nu sa imi comande el ce crede ca e de preferat.
-Hai sa facem o cafea si sa uitam pentru câteva minute de tot.
-Sa sti ca vreau si niste biscuiți din aia buni.
-Deja ii luasem in calcul.