Stai departe de iubire

Mai bine rămâneam acasă

Toată viața mea am încercat sa trec neobservata printre privirile oamenilor. Aveam parul meu lung și creț, ochii albaștrii si niciodată nu a reușit cineva sa mă privească așa cu acel băiat a făcut-o.

Sex cu oricine, droguri și petreceri. Cam asta credeam despre el, însă ceva îmi spunea ca mă înșel.

-Pământul către Raluca! Vezi pe unde mergi și nu te mai gândi atât. Știu ca nu mai iese din capul tău creț acum, dar uita-l pe Xim, spune prietena cu puțin înainte sa mă împiedic de o creangă.

-Mda...O sa fac asta mai târziu. Nu vreau sa ajung plina de noroi în parc.

Încă nu-mi dau seama de ce toată lumea îi spune acelui loc "parc". Trebuie sa mergi cam un kilometru pe jos pana acolo, prin pădure. Nici cu masina nu e prea ușor. Trebuie sa ocolești cam de 3 ori mai mult și sa ai grija la obstacolele de orice fel: pietre mai mari, animale, copaci și chiar alte mașini.

-Câți crezi ca vor fi în seara asta, o întreb pe Dora.

-Minim 30, dar e posibil sa vina mai mulți.

-Sper sa nu fie nici un conflict. Tare mi-e frica, sa nu pățim ca data trecuta când am fost aici.

-Nu-ti face probleme. Ești o fata noua care merge în parc, iar toată lumea se va da bine pe lângă tine, în special băieții.

Am mers în liniște încă puțin, muzica începând ușor-uşor să se audă. Când am intrat în luminiș toată lumea s-a întors spre noi. Erau pe puțin 50 de persoane și foarte multe mașini scumpe. Va fi interesant.

Am trecut peste primire și ne-am îndreptat spre grupul Dorei. M-au primit cu brațele deschise, trecând peste prezentări, deoarece toată lumea mă cunoștea deja. Imediat după ce I-am îmbrățișat pe toți, una dintre fete, pe care o chema Ana, m-a întrebat:

-Nici nu ai ajuns bine și deja se vorbește despre tine?

-Nu au de unde sa mă cunoască. Abia am ajuns și nu cred ca sunt atât de importantă încât sa nu aibă alt subiect de discuție.

-Toată lumea vroia sa te vadă. Sa-si dea seama dacă ești așa cum te-a descris el.

-Cine era atât de nerăbdător sa mă vadă iar?

-Nu contează, spune ea repede. Hai sa ne luam ceva de băut.

Mă întorc spre prietena mea și o întreb dacă vrea și ea ceva. O Cola, și un pai. Se pare ca nu s-a schimbat gusturile.

Pornim încet, și văd ca toată lumea își dădea coate. Chiar dacă era o adevărată afacere aici în parc, mulți veneau sa se distreze.

Am trecut pe lângă mașini, și imediat am recunoscut-o pe cea a băiatului de mai devreme. Nu m-am inselat, chiar era o mașină superba. Joasa si neagra, emana putere.

Ne-am îndreptat spre tipul care vindea băuturi, și am luat o apa pentru mine, și o cola. I-am plătit, apoi am incercat cu greu sa-mi bag restul de bani in buzunar, însă nu puteam sa-i înghesui, așa ca mi-a venit alta idee. Când vroiam sa-i înghesui în sutien, am simțit ca sunt studiata din nou.Cand m-am întors, m-am lovit de un piept musculos, și imediat am tras mana din sutien.

-Dacă știam ca mă voi lovi chiar de tine în seara asta, as fi făcut un pariu.

Iar el? Si ce pariu ar face?

-Păcat, îi răspund eu în graba, dorind sa mă îndepărtez cât mai repede. Nu am apucat sa fac nici un pas, și m-a tras de mana, întorcăndu-ma cu fața spre el.

-Nu ai vrea sa-ti țin eu banii? Nu mi-as dori sa-ti înghesui sânii sau sa te ranesti, îmi spune el pe un ton inocent.

Cu siguranță că I-ar plăcea sa mă înghesuie chiar el.

-Nu te deranja, nu o sa pățesc nimic.

Nu mă ia în seama, îmi ia banii din mana, îi numără și îi baga în buzunar, înainte sa pot reacționa.

-îi vreau înapoi. Acum.

-Ai 32 de lei. Și îmi pare rău, dar nu pot avea conștiința împăcată cât timp timp s-ar lipii de sânii tai. Ți voi da zilele următoare.

Băiatul ăsta nu avea nici un pic de jenă.

-Nu te cunosc, nu am nici o treabă cu tine, și nu-mi mai purta de grija, ca mă descurc și singura. Nu știu cu te cheamă, și sincera sa fiu, puțin îmi pasa. Imi vreau banii.

-Xim.

-Ok, acum ai face bine și mi I-ai înapoia, spun eu.

-pe tine cum te cheama? Chiar dacă deja știu, vreau sa aud de la tine.

-Nu are nici o importanta.

-Sigur ca are. Deci?

-Raluca. Acum ca îl ști pe al meu, te poți prezenta și tu.

-Deja am făcut ăsta, respunde el ușor confuz.

- Nu vreau sa-ti știu porecla, ci numele.

-Porecla, nume, ce mai contează?!

Văzând ca nu dau înapoi, adaugă puțin încurcat:

- Cristian, dar nimeni nu îmi zice așa.

-Ei bine Cristian, ai putea sa scoți acum cei 32 de lei.

-Nu ai poșetă, așa ca nu, răspunde cu un zâmbet superior. Zilele viitoare, când ne vom revedea, îți voi înapoia pana la ultima bancnota.

-Nu fi prea sigur ca ne vom mai întâlnii vreodată.

-Pleci?

În ciuda faptului ca încerca să-si dea seama de unde sunt, o făcea discret.

-Mda...spun eu și mă întorc.

Imediat apare în fața mea și îmi depune un sărut ușor pe obraz.

-Pana ne vom revedea, spune el și se îndepărtează cu o satisfacție deplina.

Ce a fost asta?

Plec imediat înapoi spre grup, mai ales ca Ana ma lasase singura, si când trec pe lângă parcare, am remarcat lipsa mașinii lui. Ce vrea băiatul ăsta de la mine?

Ajung la prietena mea, și când mă vede intreaba:

-Ce fantoma ai văzut de arăți așa?

-Din păcate arata mai mult ca un înger căzut.

-Xim?

-Chiar el. Și am senzația ca nu mă va lăsa în pace prea ușor.

-Speram sa nu se ajungă la asta, spune Dora îngândurata.

E de rău?

Mai bine rămâneam acasă.