Stai departe de iubire

Sa ne jucam

Am intrat sub dus si am lăsat apa sa ma calmeze. Nu imi dădusem seama cât impact putea Cristian sa aibă asupra mea. Orice gest si cuvânt era resimțit de zece ori mai intens decât ar fi trebuit. Nu era de bine.
Am stat sub apa calda pana a început sa mi se încrețească pielea, si încrederea in sine s-a adunat din nou, deoarece era imposibil sa ii fac fata băiatului de alături altfel.
M-am tamponat ușor cu prosopul, si eram gata sa ma îmbrac, cand am auzit ca imi suna telefonul. Trebuia sa răspund obligatoriu daca era Dora, deoarece nu voiam sa plece de langa Tudor.
Am luat in graba halatul de baie, am descuiat usa si am ieșit imediat.
-Iti suna telefonul, a spus Cristan puțin surprins.
L-am luat repede din mâna si am răspuns, văzând ca e Dora.
-Ce faci? m-a întrebat
-Sunt bine, pe aici cu Cristian. Tu ce faci?
-Voiam sa văd daca esti bine, si daca te-ai plictisit.
Se auzeau râsete in fundal, asa ca mi-am dat seama ca se distrează destul de bine.
-Nu, mi-e bine. Mai poți întârzia, te rog?
-E perfect asa, a raspuns râzând. Nu prea as pleca de aici.
-Nici eu. Nu vrei sa ne vedem maine dimineața?
-Ar fi si mai bine. Pe unde sunteți?
-In Lex.
-Văd ca nu prea e gălăgie.
-Sunt afara, am ieșit sa îți răspund.
-Ok, ne vedem de dimineața atunci. Te iubesc.
-Si eu, distracție placuta!
Am închis, secata parca de energie. Era extenuant sa minți, dar o făcusem pentru o cauza buna.
Am răsuflat ușurata.
-Suntem in Lex prințesa?
-Suntem aproape de el, deci tehnic vorbim da, am raspuns serioasă.
-Practic suntem la mine, a spus amuzat, apropiindu-se din ce in ce mai mult.
-E interpretabilă aceasta chestiune.
M-a luat in brațe si am simțit ca fiecare celula a corpului meu reacționează instant la atingerile sale. Chipurile noastre erau la câțiva milimetri distanța, iar contactul vizual dintre noi era mult prea intens.
-N-as prea zice.
-Eu da. Daca ii spuneam ca suntem la tine, automat mergeam acasă. Si nu aveam de gand sa ii stric distracția in seara asta. Maine dimineața o sa ii spun adevarul, dar momentan ii e bine langa Tudor.
-Iar ți-e langa mine.
Deși nu puteam sa neg, nici nu puteam sa-i dau apa la moara domnului perfectiune.
-Iti place sa te lauzi.
-Iar tu nu ma lași sa ma bucur de meritele mele.
M-a sărutat scurt, pe buze, demonstrandu-si parca nu aspect mult așteptat.
Mi-a dat drumul, m-a studiat atent apoi a spus:
-Ar fi bine sa te schimbi pana nu sunt tentat pe deplin sa desfac cordonul ăla.
-Ar fi bine sa înveți sa îți ți imaginația sub control.
A început sa rada, ușor superior, timp in care am intrat in baie, fără sa mai încui usa. Cand am ajuns in fata oglinzii mi-am dat seama de unde provenea valul sau de ingamfare.
Sfârcurile mele erau întărite si apăsat vizibil materialul închis la culoare.
Ticălos.
Egalase scorul.
Își dovedise ca are un impact considerabil mai mare asupra mea decât crezuse.
M-am îmbrăcat repede si am ieșit.
Trebuia sa înclin balanța in favoare mea, deși era foarte greu la cum eram îmbrăcată, destul de sumar, cu hainele sale.
-Baia îți aparține, am spus ieșind victorioasa.
Stătea tolănit in pat, rezemat de o perna, scriind frenetic un mesaj.  Arata bestial. Își dăduse tricoul jos, si stătea doar in pantaloni. Mintea mea era pe cale de a produce un scurtcircuit.
Era ireal de frumos.
Si deși eu ma holbam prostesc, si el a rămas blocat pentru o secunda, reluandu-si repede scrisul, revenind bizar de repede asupra mea, ochii verzi ma sagetau, si își dezvăluiau intențiile nu prea ortodoxe pe care le-ar fi avut  cu mine.
-Iti sta bine in hainele mele.
-Sa zicem ca am arătat si mai nasol. Merg sa imi iau un pahar cu apa, vrei si tu?
-Da, te rog. Fac un dus si ne vedem la bucatarie.
Am dat ochii peste cap. Mister organizare si planurile lui.
Am intrat in bucătăria spațioasă, am luat doua pahare dintr-un pahar, niște lămâie din frigider si m-am apucat sa fac limonada.
Am tăiat niște felii unele felii mai groase, altele mai subțiri, si ce mi-a rămas am tocat mărunt si am împărțit im mod egal in fiecare pahar.
Am luat apa din frigider si niște miere de pe bufet, am amestecat si gata.
Am luat o gura din băutura rece. Perfecta.
M-am asezat pe unul dintre scaunele de bar, si am observat ca pielea mea e mult prea descoperită, însă hanoracul nu ma ajuta prea mult in acest sens.
Mi-am luat telefonul si am trimis niște mesaje, fiind surprinsă de apariția lui Cristian care s-a trântit pe scaunul de langa mine.
-Ți-am lipsit?
-Nu am avut cand sa imi dau seama, i-am raspuns punând telefonul de-o parte,
Proasta decizie.
In momentul in care l-am vazut era sa ma dezechilibrez si sa pic de pe scaun.
Dar a avut reflexe bune si a împiedicat scaunul sa alunece pe gresie, punând o mâna pe spatele meu, si piciorul drept pe o bara de susținere.
-Te-ai emoționat.
Puțin spus.
Era îmbrăcat doar intr-o pereche de chiloți Calvin Klein, identici cu cei de pe mine. Nimic altceva in partea de sus. Nu se obosise sa-si usuce parul, si picături fine de apa ii picurau din par.
-Nici chiar.
-Sa zicem ca te cred.
A luat o gura de limonada si s-a strâmbat.
-E foarte acra, a spus imitând un copil mic.
Încă ținea paharul in mâna, asa ca am pus mâna peste a lui pentru a gusta si eu din opera pregătită pentru el.
Era buna, identică cu a mea.
-Ba nu.
-Ba da. Mai are nevoie de miere.
-Mie asa imi place, acra la fel ca mine.
-Iti mai trebuie mult sa ajungi la nivelul ăla.
S-a ridicat de pe scaunul înalt, si eram de-a dreptul fascinata de fesele sale perfecte.
Trebuia sa fi orb sa nu le vezi.
A luat mierea si niște paie si s-a întors, prinzandu-ma in flagrant.
-Sa ma mai întorc puțin?
-Daca esti drăguț...
Si asa a facut. A mers cu spatele la mine pana a ajuns înapoi.
Superba priveliște.
-Mersi, am spus chicotind
-Plăcerea este a mea.
-Poți sa si atingi, a spus serios.
-O sa spun pas de data asta. Mi-ar mai trebui vreo sticla de vodka sa fac asta.
-Atunci hai sa bem.
-Nu vreau sa fac vreo prostie, asa ca mai aman momentul asta.
-Pierzi distracția.
-Prefer sa fiu lucida.
A bătut palma cu mine in semn de aprobare si a spus mândru:
-De aia imi place mie de tine.
Cred ca ma topeam pe scaun.
Ii placea de mine?
Era de-a dreptul imposibil. Nu semănam nici pe departe cu celelalte fete cu care se încurcase.
-Mersi cred, am raspuns încurcata, evitând cu desăvârșire sensul adevărat al cuvintelor sale.
-E de bine.
M-am uitat la ceasul de pe perete si am fost socata ca stătusem in bucatarie o ora si ceva.
-Vrei sa ne culcam? l-am întrebat.
-As fi nebun sa zic nu.
-Adică sa dormim, Cristian.
Mi-am dat ochii peste cap amuzata. Băieții.
-O sa accept chiar si asta. Haide.
M-a luat ușor de mâna si ne-am îndreptat spre dormitorul sau.
M-am asezat pe partea stânga a patului, lăsându-l sa își ocupe partea pe care observasem ca doarme de obicei.
A tras pătura si ne-am băgat simultan in așternutul primitor.
Era suficientă distanța între noi cât sa ma simt confortabil, si cu toate astea nu ma simțeam chiar bine. Tânjeam sa fiu lipita de el.
-Nu mușc, a spus amuzat.
Mi-a facut semn sa ma apropii, si nu am mai asteptat sa aud vocea conștiinței care sa urle ca nu e o idee buna.
-Sper.
M-am asezat cu capul pe pieptul sau musculos, iar după câteva secunde desenam cu o mâna cerculete pe abdomenul sau perfect.
M-a cuprins in brațe si m-a întrebat:
-Tu vrei sa ma înnebunești?
-Nu chiar.
-Totuși nu ma pot plânge. Prefer sa înnebunesc din cauza ta decât fiu lucid si fără perspective.
Stiam ca se lupta intr-un fel sau altul cu demonii săi, însă sa-l aud recunoscând cu voce tare era totuși prea mult.
-Iti este mai bine fără mine, crede-ma.
-Băiatul ăla care te va cuceri va fi foarte norocos.
Am început sa rad.
-Mai degrabă vai de capul sau.
-Nu cred. Eu personal prefer infernul cu o femeie deșteapta decât paradisul cu una proasta.
-Si arunci de ce continui sa alegi paradisul?
-E mai la îndemâna.
-Si totuși nu te face fericit.
-Deloc, a spus si a oftat.
-Nu te înțeleg in cazul asta. Chiar ai putea găsi o fata de milioane, perfecta pentru tine, si totuși alegi o moale cu o târfă oarecare.
-In mare cam asa sta treaba. Dar nu ma mai pot atașa de nimeni, asa ca prefer sa nu imi bat capul.
Autch. Asta însemna ca si eu intru in aceiași categorie.
-Tu sti ce e cel mai bine pentru tine. Sper doar sa fi fericit cu alegerile tale.
-Asta suna ca o dezaprobare.
-Nici chiar.
-Dar aproape.
Am schițat un zâmbet pentru ca stiam ca nu ma poate vedea.
Mi-a presărat un sărut ușor pe creștetul capului si a continuat:
-Sti ce ma surprinde?
Am asteptat liniștita sa imi spună, însă era vizibil ca se chinuia sa își ducă ideea la capăt. Era indecis asupra afirmației.
-Doar spune.
- Ma gândeam ca esti prima fata care doarme cu mine in apartamentul asta.
-Chiar nu cred.
-Serios. Cand m-am despărțit de ea, încă nu erau gata renovările. Si nu ar fi contat oricum. Nu dormeam împreuna decât atunci cand eram amândoi mult prea beți, iar ea nu găsea o scuza adecvată ca sa plece.
-Era o proasta.
-Stiu.
-Hai sa dormim, am spus blând.
A stins lumina si a asteptat sa ma așez mai comod, însă mi-am păstrat aceeași poziție.
Trebuia sa fiu nebuna sa nu fiu sinceră fata de mine si sa nu-i recunosc meritele. Începea sa imi placa in brațele sale.
-Noapte buna Raluca.
-Noapte buna Cristian.
Am încetat miscarile circulare de pe pieptul sau, si in schimb mi-am pus blând mâna pe abdomenul tare ca piatra. Cred ca băiatul asta mai mânca si pietre cand se plictisea.
Însă stiam ca sportul e o parte importantă a vieții sale. Mașini, motociclete, sporturi de contact, si strada, care avusese un impact major asupra formarii sale ca om.
Il admiram pe Cristian pentru tot ceea ce realizase singur. Pentru sufletul sau. Pentru caldura pe care o emana.
Am presărat un sărut ușor pe pielea fina si am închis ochii.