Iubire adolescentina

Capitolul 6

Dimineata urmatoare,aflu de la Ioana ca azi avem liber,nu aveam antrenamente,ceea ce era bine ,deoarece puteam sa ies si eu.
Vine Joseph la mine si imi spune:
-Vezi ca eu plec.Ne vedem mai tarziu.
-Unde pleci?..
-Nu stiu,pe afara,mai vad eu...
-Bine,dar pe la 3 sa fii acasa.
-Bine.
Pana atunci,eu o sa ascult muzica si  o sa ma culc.
Imi pun alarma ,sa ma trezeasca la ora 3 si ce sa vezi??
Nici urma de Joseph..il sun nimic,nu raspunde.
Pe la ora 4 vine si ii spun:
-Hey,ti-am zis sa vii la 3 ca sa pot iesii si eu,si tu ce faci?.
-Bine,imi pare rau dar nu pot sta,trebuie sa plec.
-Poftim?..nu pleci nicaieri,acum e randul meu.
-Poti si alatada bine?
Dand sa plece,il prind de mana,dar nu vrea si ma lasa de mana.Atunci,nervoasa strig:
-Cine te crezi?..nu era mult erau 2-3 ore si nici asta nu poti sa respecti.
-Ai terminat?vreau sa plec.
Cum poti fii asa de nesimtit?
-Simplu,nu toata lumea face ce vrei tu.
-Esti un dobitoc.Sa te duci...
-Taci,cu mine nu vorbesti asa.Nu sunt sclavul tau sau nu stiu eu ce..ai inteles?
-Auzi,corect nu esti sclavul meu,esti mai jos ca el.
Atunci,vine spre mine si imi trage o palma,si ma uit la el,dupa care fug spre usa.
Nu stiam unde ma duc,stiam doar ca vreau sa fiu departe de el.Simteam cum inima mea,era curpinsa de o durere imensa,mai mare decat cea fizica.
Fugeam cat vedeam cu ochii,nu ma uitam inapoi ,pana cand am picat,plangand fara oprire.
Am inceput sa dau cu pumni,in coaja copacilor ranindu-ma,lasand sangele sa curga pe mana mea.
Joseph,dupa catva timp,si-a dat seama ce a facut ,doar ca era prea tarziu.A plecat la antrenamente alaturi de fete.Nu era atent deloc acolo,mintea lui fiind doar la Francesca.Nu stia unde este,daca e bine.
Vine sensei si ii zice:
-Unde este,Francesca?
-Nu stiu,spuse el mintindu-o
-Mai tarziu voi veni la voi,ca sa vorbesc cu ea.Sunt niste reguli si un program care trebuie respectat.
In timp ce mergea acasa,spera sa fie acolo,deoarece se innoptase.
Francesca,mergea cu pasi marunti,spre casa,ochii ei fiind rosii de la atata plans..In final ajunge acasa,si o gaseste pe sensei ,care se rasteste la ea:
-Unde ai fost?tu crezi ca faci ce vrei?
-Imi pare...
-Nu se accepta asa ceva.
-Dar...
-Niciun dar...mai dezamagit.
Si pleaca suparata.
-Multumesc mult,Joseph..esti un tampit,imi pare rau ca a trebuit sa te cunosc.
Imi arunc telefonul si cheile pe unde apuc,si ma duc sus in camera mea unde incep sa arunc cu tot ce apuc.Dupa care ma duc in baie si fac un dus,crezand ca ma calmez,dar plangeam in continu.
Cand sa intru in camera,ma bag in Joseph,deoarece nu l-am vazut.Ii cer scuze dupa care,intru in camera.El vine dupa mine,si dupa ce vede ce am in camera :
-Doamne,ce ai facut?
-Curat,nu se vede?
-Uite,imi pare rau,nu am vrut asta.
-Oare??..tot timpul te gandesti doar la tine.
-Imi cer scuze,ce naiba?
-Te rog,daca ai chef de cearta pleaca.Nu mai vreau,a fost destul pe ziua de azi,plus ca ma doare capu.
Joseph pleaca,ducandu-se la bucatarie,unde ii face un ceai cald,pentru a se linistii,un paracetamol pentru durere de cap si desigur niste bandaje si crema pentru ranile de pe maini.
Cand ajunge acolo,o vede pe Francesca,pe balcon,care se uita la stele si luna care erau superbe.
-Francesca,hai la mine,te rog. Ti-am dus cateva ceva sa te linistesti si sa iti vindec ranile.
Ea se aseaza in pat,si privea oriunde,numai la Joseph nu.El se pune langa ea,ii ia mainile ca sa poata sa ii curate ranile si sa ii puna bandajele,apoi ii da paracetamolul si ceaiul,dupa care ii zice:
-Intinde-te in pat,poate vei reusi sa dormi.Eu nu voi pleca de aici,fie ca iti convine sau nu.
Francesca se baga sub patura si adoarme,cu Joseph langa ea.