Iubire adolescentina

Capitolul 85

           

Perspectivă Francesca:
Ca de obicei,văd cum ceilalți din grupa mea,așteptă afară, fără măcar să deschidă ușa.
-E cineva înăuntru?zic.
-Nu am încercat.Vezi tu.
Apăs clanța și o văd pe Alina stând la catedră,când își îndreaptă privirea spre mine.
-Poți să vii un pic?îmi zise.
-Da.
Și desigur turma mă urmează,și ne având ce să mai facă,mă chemă mai aproape și :
-Nu știu dacă voi putea ajunge ora asta,voi pleca acuma dar nu e nimic sigur.Cred că ar fi bine să mergeți la diriginta voastră sus.
-Vă înțeleg,dar probabil,doamna dirigintă vrea să își facă ora,nu ar trebuii să o deranjăm,nu credeți?zic eu părând extrem de serioasă,ea desigur schițănd un zâmbet specific ei prin care îți dădeai seama că știe defapt ce vrei.
-Bine.Atunci te pun pe tine responsabilă.Dacă cineva pleacă îmi spui,vezi să nu strice ceva,și liniște dacă se poate.O să mai trimit pe doamna Nicotici să se uite de voi.
-Perfect.Dar nu ziceți nimic către ei că atunci o să își facă de cap,lăsa-ți să creadă că veniți,cât despre mine nu am fost pusă să fac nimic.Să aveți o zi frumoasă.
-Mulțumesc.Zise ea și zâmbi,după care plecă.
Desigur,turma s-a a năpustit asupra mea cu veșnica întrebare:
-Ce a spus profa?
-Aa...era legat de altceva.Chestii cu mama,mobilă și altele.
-Aa crezui că nu vine la oră.Zise un coleg.
-Știu că ai mințit.Îmi spune Yle trecând pe lângă mine.
Îi spun să iasă afară,cu motivul să încărcăm stropitoarea în ideea să udăm florile și îi spun ei.
-Am înțeles.
Când ne-am întors în clasă am avut parte de o surpriză.
-Aa da...a zis profa să lucrăm în continuare când se sună.Zic eu emoțiile cuprinzându-mă.Văd că se face și jumătate,și deja colegii spun că nu ma vine,gălăgia nu era mare așa că nu zisesem nimic.Desigur îl văd  pe colegul nostru Michel,din altă țară că pleacă.La fel,nu am zis nimic,nu am făcut ceva fețe sau să scriu numele lui undeva m-aș fi dat de gol singură.
Mă bucurasem când am auzit clopoțelul,și așteptasem ca toată lumea să iasă ca să încui ușa când:
-Cred că ar trebuii să vorbim,nu crezi?
-Mai este ceva de vorbit?Eu am spus atunci tot ce am avut de zis.îi zic,încercând să îi evit privirea.
-Francesca..
-Ce bine că ați venit.Haideți să vă spun despre ce am vorbit.
Aștept să iasă,și mă așez pe bancă:
-Michel a plecat,gălăgie nu prea a fost,doamna Nicotici a trecut odată și atât.
-Bine....dar ce a fost lucrul acela?
-Nimic..Eu trebuie să plec la cor.Mă îndrept spre ușă și:
-Apropo cum vă simțiți?
-Bine.Decomandată.
-Mă bucur.See you tomorrow.Îi zic și plec.
După cor mă îndrept spre casă,și ghici ce,aceeași persoană de la engleză intră în casa de lângă mine.

Perspectivă Joseph:
-Am ajuns.Joseph!
-Bună și ție,Francesca,zise mama ei și râse.E pe canapea.
Mă duc lângă el și îl iau în brațe,aveam nevoie,mai ales după surpriza de azi.Mă gândeam,să îi spun sau să tac...nu știam,eram într-o dilemă,dar până la urma aleg să tac.
-Haide-ți la masă.zise mama și Adrianne.
-Ieii...supă.zice Francesca și începe să mănânce.
-Ați auzit despre vecinii cei noi??zise tatăl ei.
-Tată,l-am văzut pe Nicolas,și ma întrebat de tine.
-Da,mi-a zis,ne-am întâlnit.
Schimbase subiectul,ceva nu era în regulă.După ce mâncasem,am mers sus,unde ea s-a apucat de teme.
-Joseph,dă mai încet televizorul,am teme de făcut.
-Fie...
Stau ce stau când primesc mesaj:
Convorbire:
Cât o să o mai ți așa??
F:Cât timp este nevoie.Și te rog,lasă-mă.
-De ce?
F:Uite așa.Acum dacă mă scuzi am teme de făcut.

-Așa îți faci tu temele,cu telefonul??
Zic eu,apoi râd dar mă opresc când zice:
-Le fac cum vreau.Ce și tu ai ceva cu mine??
Și o văd cum intră la baie,după câteva minute ieșind și băgându-se în pat,și fară să spună nimic,se culcă.Următoarea dimineața,o simt că pleacă de lângă mine,iar în 25 de minute aud cum urlă către mama ei,"Am plecat la scoală,,.

Perspectivă Francesca:
Mă îndreptam spre școală când aud 2 voci foarte cunoscute.Ma duc să văd,și observ că acele două persoane se sărutau.Nu a durat mult să îmi dau seama cine este,și plec zicând:
Ce mai soră!
Desigur mă îndrept spre școală,mai nervoasă ca niciodată,deși aveam prima oră engleză nu puteam fi liniștită.Cănd am pășit în clasă,nu conta că era Alina acolo,m-am dus exact unde îmi propusesem și îi dădusem o palmă cu atâta sete,după care m-am pus la locul meu în prima bancă.

t-