Iubire adolescentina

Capitolul 36

Ora trecea greu,Yle se uita insistent la ea,Elias avea rasul acela nebun si Francesca simtea o mica durere de burta.Se uita la ceas,care indica 13 fara 5 minute,si parca,dura o eternitate.Isi puse capul pe banca si inchise ochi,amintidu-si perioade din viata ei,cand auzi soneria.Isi lua ghiozdanul,se ridica de la masa si simtea durerea si mai tare,dar nu zise nimanui.Aveau engleza,cu Alina si nu o bucura prea mult pe Francesca.Ii era frica sa nu isi dea seama de faptul ca ceva se intamplase,sa o intrebe anumite lucruri si sa fie nevoita sa ii spuna adevarul.Stia ca daca ii va zice,Alina va fi dezamagita de ea,si nu voia deloc acest lucru.Se duse in clasa si o vazu la catedra,unde vorbea la telefon si radea.Simplu fapt ca era acolo si ca o vedea vesela o facea sa se simta bine.
Durerile incepeau sa fie mai accentuate.Simtea ca si cand cineva ii baga un cutit,si uneori nu putea respira.Incepu sa fie palida,sa se tina de burta,sa aiba nevoie de mai mult aer si de apa rece,intru-cat se ceru la baie.Ii fu de ajuns Alinei ca sa isi dea seama ca ceva nu era bine,deoarece Francesca nu se cerea la baie,doar daca era destul de grav.Se duse si isi dadu cu apa pe fata,si parca isi mai reveni dar durerile.....acele dureri..
-Francesca,esti bine??ce ai patit?
-Nu stiu,nu ma simt bine.
-Iti e rau,te doare ceva??
-Burta...
-Pai doctorul a spus ca vei mai avea dureri..
Si in momentul acela,Francesca isi amintii vorbele medicului,si isi dadu seama de marea prostie pe care o facu.
-Ooo Doamne..ce am facut!si se apuca de plans.
-Ce ai facut??
Se uita la Alina, apoi isi duse privirea in pamant.
-Francesca ce ai facut??zii odata.
Nu voia sa ii spuna,asa ca incerca sa plece,dar o prinse de mana si ii zise:
-Vreau sa stiu in urmatorul moment ce ai facut.
-Nimic...zise ea.Si merge in clasa,unde toti colegi nu intelegeau ce se intampla.
-In pauza vom vorbi,zise Alina,scurt, pe un ton dur si rece.
Nimeni din clasa nu o mai auzise vorbind asa niciodata, si-au dat seama ca e ceva serios.Le dadu sa faca un exercitiu,si se mai uita din cand la ea,dar Francesca repede, isi schimba privirea in alta parte.Se suna...
-Va rog sa iesiti si sa inchideti usa.Deja stia ca va fi o pauza lunga.
-Francesca,ce e cu tine?de ce esti asa rece cu mine?In serile alea,imi spuneai ce te doare,ce simti,totul.Nu se poate sa te fi racit asa dintr-o data.Nu mai ai incredere in mine??crezi ca ti-as face rau daca mi-ai zice sau??Imi pasa si tin la tine,mult si se vede,dar vad ca sentimentul nu e reciproc.
Francescai nu ii placeau vorbele astea,nu ii placea ca cineva sa se simta oarecum vinovat,mai ales cand era doar vina ei.
-S-a intamplat ceva stiu sigur,si astept sa zici ce este.
A vrut sa ii spuna,dar se gandea cat de dezamagita va fi si tacu.
-Nu am nimic,v-am mai spus.
-Eu nu inteleg de ce ma minti, si mai ales,asa in fata??
-Dar nu va mint...eu ...
-Corect tu nu minti,doar ocolesti adevarul.Francesca,nu m-am nascut ieri,lucrez cu fel si fel de oameni si imi dau seama de multe lucruri.
-N-am nimic,zise deja enervata si se ridica in picioare.
-Dar atunci??daca nu aveai nimic,nu deveneai nervoasa la intrebarea adresata,nu te uitai in alta parte cand vorbesc sau ma uit la tine.
Nu ma mai minti.Minciuna ma doare cel mai tare,si o sti foarte bine.Ai curaju si spune adevarul odata.Zise ea,dand cu cartea de masa.
-Si ce ati vrea sa va spun???ca am fost la un bar si am baut pana nu am mai stiut de mine si ca am avut relatii cu un baiat.Asta ati vrut sa auzi??
Pe cand sa mai spuna ceva Alina,Francesca zise:
-Aaa da si de beata ce eram ,nu mi-am dat seama ca baiatul era Elias.Surprise!!..sper ca sunteti fericita.Si iesi din clasa plangand.Ramase blocata,nu ii venea sa creada ce ii spuse Francesca,nu putea concepe faptu ca ea cu Elias,inca odata.Nu mai intelegea nimic.Nu a vrut sa o raneasca, dar stia ca e ceva cu ea si a vrut sa afle ca sa o poata ajuta daca era cazul,dar aici...
Francesca merse acasa,unde nu era nimeni,se schimba, isi lua pijamalele,si se culca,putea dormi cat voia,era vineri.
Se baga in pat si inchise ochii,adormind foarte repede.
Seara pe la 10,este oarecum trezita de telefon,care vibra si se deschidea, bagandu-i toata lumina in ochi.Vazu ca scrie Alina,si prima data avusese intentia de a raspunde,dar apoi inchise.Alina se astepta la acest lucru,si ii trimise mesaj:
"Inca nu pot concepe ce mi-ai zis.Nu vreau sa cred ca tu ai facut asta.Si cel mai tare ma doare ca mi-ai ascuns asta,ca te-am intrebat si m-ai mintit.Imi esti foarte draga si nu te-as putea vedea suferind,si imi pare rau ca nu ai avut atata incredere in mine,incat sa imi zici ce ai patit.Stiam ca nu vei raspunde,dar asta este.Noapte buna,Francesca!Sper sa iti fi trecut durerea de burta si ca te simti mai bine.Maine voi lua legatura cu familia ta si le voi spune tot.Imi pare rau...trebuie sa stie adevarul,si tu cum nu o vei face,am decis sa o fac eu.
Dimineata urmatoare, Francesca vazu mesaju si incepu sa se ingrijoreze.Astepta sa se faca ora 13 si se duse la Alina acasa.Ajunse si incepu sa sune la usa,unde au raspuns cei doi copii,Sara si Mihaita.
-Hei..ce faceti copii??...mama voastra este aici??
-Da,mami te asteapta.
Ma astepta??isi zise in gand,dupa care merse in bucatarie unde Alina facea mancare,care mirosea asa de bine.
-Cum adica ma asteptati??
-Copii mergeti la Nana si voi veni si eu mai tarziu.
-Stiam ca vei veni,deoarece nu vrei sa afle ai tai.Era singura metoda sa te aduc sa vorbim.Auzind acestea,Francesca zambi,dar deveni serioasa cand Alina se intoarse.
-Bun,esti imbracata mai sport,ai si vesta,asa ca putem iesi la plimbare ca sa putem vorbi in liniste.Pana se imbraca Alina in ceva mai sport,Francesca se juca cu copii.
-Haide.
Iesira din casa,afara era asa de frumos,soarele stralucea.
-Prima data vreau sa imi cer scuze,nu am vrut sa zic toate lucrurile acelea.
-Este in regula,stiu ca nu ai avut intenia sa ma ranesti sau sa imi vorbesti urat.Dar ca sa fim clare, nu ai scapat de interogatoriul ce urmeaza.
-Bine zise ea ,dupa care rase.
-Deci ce s-a intamplat??Cum de ai reusit sa faci asa ceva??Si cu Elias....Francesca ce este cu tine??si sa bei??
Ea doar se uita si avea un zambet ciudat.
-Francesca...ce am zis asa amuzant??sau am ceva pe fata??
-Nu,doar ca imi place sa vad cum ma certati de parca sunteti mama mea,cum va faceti atatea griji pentru mine.Imi place lucru asta.Stiu ca parintii mei sunt acolo pentru mine,dar parca desi ii am aproape ii simt departe,si pe dumneavostra care va am mai departe ,va simt aproape,si stiu ca nu este bine,ca parinti sunt totul...
-Nu e rau deloc,si nu o zis deoarece este vorba de mine,doar ca nu este rau sa ti la o persoana.
-Si acum astept sa aud tot.
Incet incepu sa povesteasca tot,uneori Alina zicea poftim si mai facea fete.La final zise:
-Acum inteleg de ce iti era asa de greu,dar trebuia sa imi zici.Si intrebarea de o suta de puncte:Joseph stie??
-Nu, si nici nu va afla.Nu vreau,deoarece sigur nu ar mai vorbi cu mine,plus ca nu vreau sa sufera din cauza prostiei mele.
-Dar are dreptul sa stie,nu poti sa il minti la nesfarsit
-Ii voi spune la momentul potrivit.
-Acum citezi dupa profesorii??si rade.
-Incerc si eu.Dar acum vorbind serios,nu o sa ii spun o bucata buna de timp.
-Eu ti-am zis parerea mea,va trebuii sa ii spui.Cred ca nu exista secrete intre voi nu??
-Nu exista,dar
-Fara dar....eu ti-am zis ce sa faci,acum tu decizi.
-Am decis.
-Bine,sper sa nu regreti nimic mai tarziu.
-Am mai facut o prostie.
-Inca una??
-Da...upss!
-Ce ?
-Cand am venit in stare de ebrietate acasa,i-am zis mamei chestiuta acea,si chiar daca a crezut ca am spus asta doar ca eram sub infulenta alcoolului,simt ca banuieste ceva si imi este frica,va dati seama.
-Vai vai Francesca,numai prosti faci.Ce ma mai fac cu tine??..si rase.Si pana la urma vii in tabara aceea?
-Nu stiu,a ramas sa vorbeasca cu dumneavoastra si apoi.
-Pai hai sa vorbin atunci.
-Acum??
-Da...pai mai sunt 2 luni...
-Exact...2 luni,mai este pana atunci.
-Da,doar ca trebuie sa pregatim activitati,sa hotaam cine merge si ce va face,deoarce si voi ve-ti lucru pe acolo,gen sa faceti mancare,baietii sa taie lemne.Apoi este o luna...
-Poftim???o luna?????nu mi-ati zis asta.
-Am uitat...upssi!
-Serios??eu credeam ca sunt doar cateva zile,o saptamana.
-Nu,este o luna,dar daca nu vrei sa vii...
-Glumiti cumva??eu sper sa ma lase ai mei.
Numa bine au ajuns acasa la Francesca si intrara.
-Ce zici??!divortul e hotarat,gata chinu.
Francesca se uita la Alina,cu niste ochi...
-Dar,copila stie???
-Nu,azi ii zic la masa.Va suferi dar asta e,mai bine asa decat sa...
-Am venit,striga odata Francesca.
-Doamne ce urli asa??auzim bine...Doamba Alina,nu va asteptam,va rog veniti in bucatarie,tocmai pregateam masa.
-Buna ziua,ce mai faceti??
-Bine,stiti cum e cu serviciu,cu Francesca,care apropo nu ati vazut ca se comporta ciudat,parca nu mai este ea de un timp incoace,si sincer imi fac griji.Am vazut cazut ca este apropiata de dumneavoastra destul de mult.A patit ceva,v-a spus anumite lucruri pe care ar trebuii sa le stiu si pe care nu mi le spune??am devenit foarte distante,reci,si tare mi-ar placea sa stiu de ce.
-Nu,Francesca nu a patit nimic,e tot aceeasi,doar ca trece prin perioada adolescentina,in care vrea sa para altcineva decat este,si tot felu de lucruri.E o fata buna,la scoala invata din ce in ce mai bine.
-Ooo,ma bucur sa aud ca fiica mea este pe drumul cel bun.
-Da,motivul pentru care am venit este acelea de a va intreba daca Francesca se va putea alatura noua in tabara de engleza,desi este o luna..
-O luna??cam mult.
-Da,dar macar va veni acasa,vorbind mult mai bine engleza.
-Pai atunci sunt dr acord.Sa vedem.
-ma bucur enorm.Eu va las,ma duc,copilasi mei ma asteapta.Spune-ti Francescai ca vorbim diseara si ca se mai gandeasca,stie la ce.Dupa care Alina plecase.
Mama Francescai,urca sus si ii zise tot,dupa care incerca sa afle despre ce anume vorbeau,dar Francesca nu a zis nimic.
Dupa convorbirea cu mama ei,se duse sa faca un dus,dupa care se culca.