Iubire adolescentina

Capitolul 80

           

Perspectivă Francesca :
Simțisem o durere puternică la nivelul burtei,după o lumina albă și un corp micuț,care parcă striga după mine și întindea mâna,dar eu mă tot depărtăm.
Și mă trezesc speriată în salonul de la spital.
-Copilul meu....mă trezesc strigând.
-Francesca....îmi pare rău dar....nu am putut face nimic.Bebelașul a murit.
Nu mai ziceam nimic doar m-am întors pe o parte,și am început să plâng.Nu se putea,nu voiam să cred.Singurul lucru pe care il mai puteam spune era"copilașului meu,,și din nou plângeam,inima rupându-se.

Perspectivă doctorului James:
-Îmi pare rău să vă anunț,dar Francesca a pierdut sarcina.
-Ce sarcină??strigă John.
Joseph se puse jos ,iar mama lui îl lua în brațe.
-Și ea cum este,doctore?zise mama ei.
-Bine din punct de vedete fizic dar psihic...nu știu ce să zic.Am încercat să vorbim cu ea dar nimic,doar plânge.
-Pot intra să o văd?Va rog...zise Joseph...
-Nu vei intra nicăieri,nenorocitule.Strigă John la el.
-Vă rog calmați-vă.
-Să mă calmez??Ai profitat de fiica mea,și ai lăsat-o însărcinată,și cine știe ce i-ai zis ca să ascundă asta...zise el și îl luă de haine.
-Nu i-am...
-Taci..Nu mai vorbi.
-La naiba.Nu am făcut nimic.O iubesc pe fiica dumneavoastră extrem de mult,și chiar dacă s-ar fi întâmplat asta,sigur nu aș fi profitat de ea.Nu știți nimic,așa că terminați.Și în momentul acela Joseph făcu contact cu pumnul lui John,când medicul îl lua de acolo.
-Esti bine,fiule?
Și doar se smuci și plecă în salon unde auzea plânsul Francescăi.

Perspectivă Joseph:
-Francesca,sunt aici.Va fi bine.
Dar nu se aștepta la ce urmase.
-Taci.Termină să zici asta.Nu mai există copilul.De ce eu??De ce mie trebuia să mi se întâmple asta??...Mereu am crezut ca vieții i se va face milă de mine,și mă va lasă să fiu fericită,dar se pare că nu.
-Francesca...
-Ieși...doar ieși și lasă-mă cu durerea mea.
Preferam sa o las decât să îi cauzez si eu o durere.
-Cum e??ziseră toți.
Doar mă uitasem la mama și cu ochii înlăcrimați ies afară.Mă simțeam distrus.Poate copilul nu era un avantaj în viața ei,dar îl iubea și lucru ăsta a dărâmat-o.
Îl văd pe Elias și îl opresc.
-Ce faci aici?
-Poftim?Francesca m-a sunat.
-Te rog nu.Las-o.
-Îmi pare rau nu voi pleca.Dacă m-a sunat ,înseamnă ca are ceva sa îmi spună.Mă scuzi...si pleacă de acolo.

Perspectivă Elias:
Deschid ușa de la salon și o văd pe cea care am iubit-o,am urât-o,am făcut-o să sufere și să urle de durere,și totuși cea care este și va fi în inima mea.
-Francesca?
-Elias..trebuie să vorbim.
-Mai tărziu.Esti bine,ce ai pățit?ii zic.
Nu îmi răspunde doar văd cum ochii ei se umple de lacrimi.
-Nu Elias,nu sunt bine.E ceva ce trebuie să afli.
-Bine.Ce?
-Elias...Eu...Îmi pare așa rău....ti-am omorît bebelușul.Nu...nu am vrut...zise ea printre sughițuri si plânsete.
-Liniștește-te.Sigur nu ai vrut.Căt despre copil mi-am dat seama că este al meu,era evident nu crezi?..Gata.Lasă.Îi zic și o strâng la pieptul meu,acesta fâcându-se mică și plângând.
Văd că se calmează,și-ntrun final adoarme.

Perspectivă prieteni(la grămadă) :
-Am ajuns Ziseră cei 6.
-Bine că ați venit.Le răspunse mama lui Joseph.
-Ce sa întâmplat??..A pierdut sarcina??Zise Yle.
-Da,a căzut pe scări și gata.
-Pe scări??Cum e posibil?Zisera James cu Filo.
-Simplu.Cum este ea?ziseră Alexander cu Mădă.
-Nu știm.
-Pe doamna Alina ați anunțat-o??zice Yle.
-Nu.Am uitat.O voi anunța.
Zis și făcut,mama lui Joseph o sunase și acesta spusese că va veni dimineața următoare deoarece plecase cu familia.
-Elias???Ziseră toți cei prezenți acolo.
-Da.Acuma a adormit,întreba de Joseph.Eu voi pleca acum.La revedere.

Perspectivă autor
Se dusese afară și îl văzu pe Joseph.În momentul în care venea spre el rapid,acesta crezu că îl va lua la pumni dar nu:era cu lacrimi în ochi și voiai să îl intrebe
-Ce face?Cum este?
-Acuma a adormit.Are nevoie de tine.
-Nu are, mi-a zis să plec.
-Poate,dar acum te vrea.Cănd se va trezii,vrea sa fi acolo.Ai grija de ea,și nu mai lăsa tâmpiți ca mine să profite de ea.Am fost un prost,și în această seara voi pleca și vă voi lăsă.Ai grija de tine și ea.
Si cu asta pleacă,și se face nevăzut.
Se întoarce și:
-Îmi pare rău.Nu știam..
-E în regulă.E fiica dumneavoastră,înțeleg si cu asta merge sus unde este întâmpinat de prieteni,care îi dau curaj si putere.
Cât despre mama Francescăi....