Capitolul 4

1K 33 0
                                    

Totusi patrund cu teama si gasesc: patul ravasit, pernele pe jos, hainele aruncate si geamul deschis. Gandul mi-a sarit la ce e mai rau,asa ca grabita la geam si ma uit in jos, dar e intuneric si nu pot vedea totul cum trebuie.Lacrimile incep sa imi curga , stiam de ce reactionasem in felul aceasta, inca aveam sentimente pentru el,cand reusesc sa vad ceva. Speriata ca el este dau sa fug dar cineva ma opreste zicand:

-Te-ai speriat draga mea? zice el amuzat.

-Tu...tu esti aici, atunci cine e jos si ce e cu dezordinea asta?Am crezut ca ai patit ceva.

-Stiam ca o sa mergi la Valy, prin urmare vei trece pe la toti, si voiam sa vad cum reactionezi.

-Poftim, tu iti bati joc de mine?

-Da, unpicut!

-Te urasc, nici nu stiu de ce ai venit!

Auzind astea,lui Joseph ii pierii pofta de rase,apoi a auzit usa Francescai trantindu-se foarte tare.Inauntrul camerei, ea plangea si se gandea cum de poate iubi un asa idiot?Dupa ce s-a calmat putin, s-a dus si ea sa faca dus Isi pregateste pantaloni scurti si un maieu de culoare albastra iar cand iese, da nas in nas cu Joseph, pe care il ignora.Se usca pe par si isi pusese pe ea un sal,i esind pe balcon ,uitandu-se la luna care stralucea asa de frumos.

Dar,desigur este intrerupta.

-Hey,imi pare rau,nu mi-am dat seama ce fac!

-Poti sa ceri iertare dupa ce omori pe cineva. Si se uita la el cu o privire dezamagita si intra in camera ei unde adoarme cu gandul la Joseph si la ce se intamplase. Dimineata ea se trezeste ultima si cu parul ciufulit si in pijamale coboara jos,â unde mirosea a clatite. Isi face rutina de dimineata, si se imbraca cu niste pantaloni scurti negri si cu un tricou larg alb.

Cand ajunge jos, nu o vede pe antrenoare si zice:

-Buna dimineata,Ioana si Valy. Sper ca ati dormit bine, nu ca altii.Ai facut clatite?

Iau una ,si pe cand sa bag in gura zice catre mine:
-Da ,m-a ajutat si Joseph...Auzind asta,las clatita jos si zic:

-Eu o sa gasesc altceva de mancare, mancati voi.Poate a pus is ceva otrava.

-Hai mai,incerc sa imi repar greseala!

-Tu chiar crezi,ca niste clatite m-ar face sa uit ce ai facut aseara?Esti nebun,atunci.

-Ce s-a intamplat aseara?zice antrenoare catre noi.Uimita de faptu ca era acolo si ca auzise totul puteam doar sa mint.

-Nimic grav,doar cateva neintelegeri,de ce ati venit acici?

-Pai sa va dau programul pe saptamana asta. Azi la ora 10 avem antrenamente pana la 12 si dupa puteti sa faceti ce vreti, pana la ora 7, cand ne vedem langa focul de tabara.

-Bine ,vom fi acolo.
Apoi pleaca, lasandu-ne singuri.Joseph,vine la mine dar eu trec pe langa, strigand-o pe Valy, sa se pregateasca deoarece era 9:45.

Antrenamentul trecut foarte greu, mi s-a parut o vesnicie.Dupa ce am terminat, m-am luat la intrecere cu fetele care ajunge prima in casa. O nebunie curata,ne inpingeam, ne mai puneam piedici,precum copii. Aveam de gand sa fac o pizza asa ca m-am apucat de lucru, cand aud o voce in spate:

-Vrei sa te ajut?

-Da te rog,am nevoie. Dar cand ma intorc si vad cine este, mai bine nu.

-Stii ce?...nu mai am nevoie de ajutor, ma voi descura singura

-Te voi ajuta, indiferent de ce zici.

-Okey, atunci pana tai eu rosile, bacon, tu vei taia ardei si cei mai trebuie.

-Bun, hai sa ne apucam. Inainte, s-a dus si s-a spalat pe maini si a pus muzică, ce a mai redus tensiunea dintre noi.Pana la urma, am reusit sa punem si pizza in cuptor,dupa care mi-a zis:

-Mersi ca m-ai lasat sa te ajut,si sa stii ca ies sa ma plimb,pe la 6 o sa fiu aici ca sa ne putem pregati sa mergem.

-Bine,ne vedem atunci.Pa.

Pana a venit ora 6, am stat, am ascultat muzica si am desenat .Ma imbrac cu niste pantaloni lungi negri, si cu un maieu galben,dupa care am asteptat si restu persoanelor sa mergem la foc,unde o zarim pe sensei, deoarece asa o numim pe antrenoare si mergem la ea. Dupa un timp,lumea se adunasem si printre ei era un baiat a carui prezenta se remarca prin faptul ca voia sa cante.A intrebat pe cewi aflati daca stiu o melodie.

-Eu!ma trezescc sa zic.

-Atunic te rog sa vii langa mine,si sa ma acompaniezi.

-Dar nu am voce!

-O fata asa de frumoasa ca tine,nu are cum sa nu aiba voce.

Auzind una ca asta,Francesca se roseste si Joseph se incrunta la Marius.Multa lume se uita la mine si aveam emotii,dar in momentul in care aud chitara ma linistesc si incep sa cant.Sensei,Joseph si Ioana,raman uimiti la auzirea vocii mele,nu se asteptau la asta.Nu zisesem nimanui ca sunt la cor si ca imi prelucrez vocea.Dupa ce cant toata lumea ma aplauda si ma duc langa ei:

-Doamne,nu stiam ca poti sa canti asa!

-Ma rog..multumesc,dar haide-ti sa stam jos si sa privim natura si altecele.Si ma uitai in alta parte.Se facuse deja tarziu si era destul de rece.Atunci mi-am amintit ca nu imi pusesem nici un hanorac,nimic, asa ca ma ridic incet si vreau sa plec dar Joseph ma opreste:

-Unde pleci?Mai este pana la final.

-Pai stii tu....nu mi-am pus nimic la mine, ceva mai gros si imi este frig.

Ma intorc sa plec, cand simt ca o bluza imi este pusa peste mine. Joseph isi daduse geaca de pe el, si mi-o dadu mie.
Dupa terminarea,focul de tabara mergem toti la noi si pregatesc ciocolata calda doar ca Valy cu Ioana s-au culcat. M-am dus in camera lui Joseph si bat la usa, el deschizand.

-Buna fetele s-au culcat si nu vreau sa beau singura ciocolata, pot sa intru?

-Sigur,intra te rog.

Si am mai povestit anumite lucruri ,dar ce se intamplase aseara nu,preferam sa nu pomenim nimic.






Iubire adolescentinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum