Iubire adolescentina

Capitolul 23

Desigur aceasta intalinire nu a fost placuta pentru ea,dar incerca sa fie tare,si uite ca de data asta reusise.Se gandea la cuvintele dure dar adevarate pe care le zise un prieten deoarece punea mult prea mult suflet in tot.Poate ca in ochii acelui prieten,Francesca era in continuare o fata prea sensibila,care se atasa de persoane prea repede,dar ea se schimbase,privea lumea altfel.Era mult mai precauta cand venea vorba de a-si alege prieteni,iar iubirea parca o privea cu altii ochii.Stia ca toti baietii sunt la fel si la un momendat isi arata adevarata fata.Desi tinea la Elias,incerca sa treaca peste,ca si cand nu l-ar fi cunoscut,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Ajunse prima acasa ,deoarece grabii pasu si mama sa nu a putut sa o ajunga ,desi striga intr-una sa se opreasca.Odata ajunse acasa,evitara momentul acela si se apucasera incet de bagaj.Adriane era cea care facea tot,doar o intreba pe Francesca daca ii plac sau nu hainele pe care vrea sa i le puna,in timp ce ea era ocupata cu telefonu. Dupa ce terminase oarecum bagaju,Francesca intra la un dus,dupa care se imbraca cu pijamalele si incepu sa isi pieptene paru,dupa care se puse in pat,dar adormiu cu greu deoarece gandul zbura tot la Elias.

Urmatoare zi ,se trezise isi facu rutina de dimineata dupa care cobori si manca mancarea pregatita de mama ei.Cand iesi din casa,il vazu pe Elias care o astepta.Statu cateva minute in fata usii si se gandea,ce ar trebuii sa faca.Isi reveni cand mama ei o impinse usor si ii zise ca totul va fi bine.Merge usor catre el,ramane umpic in fata lui,se uita la ochii lui si pleca.Elias nici nu statu pe ganduri si se duse dupa ea,si o prinse de mana.

-Uite....vreau sa vorbim.

-Eu nu,asa ca te rog sa ma lasi sa plec.

-De ce esti asa rea cu mine ?

-Dar cum a trebui sa fiu ?ar tebui sa sar in brate la tine,sa te pup,sa te felicit ca ti-ai batut joc de mine si desigur de Monica,care pun pariu ca nu stie nimic.Am dreptate ?

-Francesca..

-Doar raspunde-mi la intrebare.Am dreptate ?

-Da,nu i-am zis dar promit ca o voi face.Ii voi zice tot adevarul dar nu acuma,nu e momentul potrivit.

-Momentu potrivit....si asta cand va fi ?Anu asta,peste 2-3 ani ?

-Hai sa nu exageram totusi,ii voi spune doar ca nu acuma.

-Stii ce ?treaba ta,eu nu ma mai bag in viata ta nu are rost,degeaba ,..se pare ca eu nu sunt facuta sa cunosc fericirea, si mai ales iubirea din parte unui baiat.

Si pleca spre scoala,mai nervoasa si mai dezamagita ca niciodata.Nu era genul care sa se planga la altii,prefera sa taca.E cel mai bine asa,din punctu ei de vedere.Azi trebuia sa se invoiasca de la diriginta deoarece pleca cu tatal sau.Orele trecusera repede,si Francesca isi lua ghiozdanul din dulap si pleca spre casa.Ajunsa acolo,John o astepta si era foarte entuziasmat.Se urcasera in masina si Francesca isi baga castile si se uita pe geamu lateral.Se gandea la Elias,cand isi amintii ca va fi Jospeh acolo,si nu se prea bucura de prezenta lui.Tatal sau o vedea ca este cu gandul in alta parte si se gandea daca ar trebuii sa o intrebe ce a patit sau sa o lase asa.Sta vreo10 minute si ii zise :

-Stiu ca noi nu prea vorbim si nu petrecem timp impreuna,si vreau sa stii ca imi pasa de tine mult si ca te iubesc,chiar daca nu iti arat asta.Si te vad foarte suparata,si mai ales gandita se poate stii carui motiv esti asa ?

-Tata,si eu te iubesc,chestii...doar chestii.

-Hmm..chestii,oare chiar asa de complicate sunt acestea,incat nu as putea intelege si eu ?

-Chestii legate de baietii tata,nimic interesant.

-Baietii ??mi-am uitat parul acasa.Zise el facand-o sa radaa.