Iubire adolescentina

Capitlolul 16

Zambea intr-una.Totusi era doar un baiat.Un baiat care o facea sa rada,sa nu se mai gandeasca la toate probleme pe care le avea ea, la cei 16 ani ai ei.Se duse in casa,si mama ei o astepta,si vazadu-o fercita,nu putu sa se abtina si o intreba carui motiv este in starea aceasta.
Francesca incepu sa ii povesteasca mamei sale cele intamplate azi.

-Dar totusi cine e acel baiat?de unde il cunosti??
-E poveste lunga.
-Pai,dupa cum vezi, eu am timp destul,deci...
-Atunci cand am venit de acolo,Joseph facuse ceva cu o fata si eu drept razbunare am procedat la fel cu Liviu.(Stii ca ti-am zis de el).Si cum Joseph e si mai razbunator......
Si ii povestise cum il intalnise pe baiatul ala,in noaptea aceea intunecat si rece.
La final mama sa ramase uimita
-Mie mi se pare umpic ciudat,dar daca te face fericita....
-Adica?ce vrei sa zici?
-Serios??sa nu imi spui ca tu nu te-ai observat??De cand l-ai cunoscut pe baiat ,mereu zambesti desi ai avut o cearta destul de serioasa cu Joseph,ceea ce nu e tocmai normal.Nu crezi???
-Nu e adevarat.Ne intelegem bine si cam atat.Ti s-a parut tie,mama.
-Aham....si cum zici ca il cheama pe baiat?
-Nu stiu.zise ea pe un ton amuzat dar totusi umpic suparat.
-Cum adica nu stii?..
-Simlplu,mi-a zis ca in seara asta o sa aflu..sper.
Francesca urcase scarile spre camera sa,si incet se apucase de teme.Pe la ora 5,in timp ce scria primise un apel.Era baiatul misterios.
CONVERSATIE:
-Buna!
-Hey!ce faci?
-Da uite m-am gandit sa sun o fata care se chinuie cu temele.
-De unde stii tu ce fac eu?
-Asa,stiu.
-Sigur..esti un mincinos.
-Da multumesc.
Si cei 2 se apucara de ras.
-La ce faci teme?mai ai mult?
-La engleza dar mai am un exercitiu si de invatat nu am.De ce?
-Asa,pai eu mi-am terminat,si ma plictiseam si ma gandeam sa iesim pe afara daca vrei.
-Da,sa ma pregatesc.Vii tu la mine acasa.Paa.
Francesca coborî la mama ei si ii zise ca va veni baiatul la ea,si ca vor iesii pe afara.Apoi se duse la dus,si se imbracase cu niste pantaloni negri,si cu un tricou cu Bugs Bunny albastru si o geaca,iar paru si-l lasa pe spate.
-Deci mama,arat bine?
-Da,dar nu stiam ca mergi la intalnire de te-ai aranjat asa.Zise mama ei pe un ton amuzant.
-Mama...si atunci cineva suna la usa.
Adriane merge si deschide usa.
-Buna seara,zise el cu oarecare teama .
-Buna,eu sunt mama Francescai,si tu esti?
-Prietenul care o scoate la plimbare.
-Si acest prieten nu are nume?
-Deocamdata nu!
-Hey !zise Francesca.
-Mergem?
-Da,pa mami.
Dupa ce au iesit din casa,telefonul Francescai sunase,era Joseph,dar ii dadu ignore.
-Esti draguta.
-Mersi,si se roșii la fata.
-Si unde mergem?
-Pai, sa ne plimbam ca este asa de frumos afara.
In timpul plimbari,cei 2 s-au cunoscut mult mai bine.Au aflat lucruri triste,fericite dar si amuzante.Isi spuneau toate prostiile pe care le faceau cand erau mici.Povestind asa,nici nu si-au dat seama ca timpul a trecut si ca ora era 7.
-Este cam tarziu,haide sa te duc acasa.
-Dar nu e tarziu.
-Haide.
-Bine,dar de ce?
-Asa,nu vreau sa te stiu afara noaptea ,chiar daca sunt cu tine.
-Ok..spune ea cu un zambet pe fata si gandindu-se ce dragut este.
Pe drum,Francesca isi aminti ca ea nu stie numele lui.
-Azi...oare..
-Daca iti zic numele?
-Cam da..
-Nu ti-am promis ca azi iti zic?Pai numele meu este Elias.
-Ce nume dragut...imi place mult.
-Serios?unii
-Nu conteaza ce zic unii.Pai se pare ca am ajuns.
-Da,din pacate.
Elias doar radea,si se indrepta acasa,ca maine avea scoala.