Iubire adolescentina

Capitolul 45

Toate au vrut sa plece cand:
-Filo??unde mergeti??doar nu crezi ca lasam totul balta.
-Mama,trebuie sa mergem pana la Francesca..
-Dar ea a venit,e cu Joseph inauntru te cauta.
-Da si m-a gasit,doar ca ne-am certat foarte rau si nu trebuia pentru ca ea avea dreptate si ea a fost..
Dar Mada ii dadu un cot pe care il simti asa de bine incat nu mai scoase nici un cuvant.
-Filo,mergeti dar sa va intoarceti repede da??
-Multumim.Pa.
-Serioa Filo?acuma erai sa zici.Gura sparta.Zise Mada.
-Nu e adevarat!Voiam sa zic altceva.Zise Filo dupa care scoase limba.
Pe drun,toate fugeau,Yle fiind in fata iar Mada, care fugea ca o caprioara alaturi de Filo, care nu era obisnuita sa fuga,deoarece mama ei o ducea mai mereu cu masina unde voia, erau in spate.
-Haide-ti fetelor,mai repede.
-Yle...asa ti-as zice cateva,dar abia mai respir.Zise Mada care nu mai putea.
-Haha...haideti ca nu mai avem mult,o luam la dreapta si a 6 casa.
In timp ce ele mergeau spre casa Francescai,Joseph incerca sa o faca pe aceasta sa deschida usa,care nu demult fusese reparata.
-Francesca deschide o data usa aia.Vreau sa vorbim.
-Lasa-ma!pleaca odata.
-Nu am sa fac asta.
-Atunci stai afara.
-Joseph ce se intampla aici??zise mama sa,care era singurul adult din casa deoarece parintii Francescai nu erau acasa.
-Nu vrea sa deschida usa asa.S-a certat cu prietenele ei si mi-e frica sa nu pateasc ceva sau mai rau sa isi faca ceva.
-Francesca draga mea deschide usa.Hai sa vorbim,putem rezolva orice ar fi.
-Lasati-ma in pace.Nu vreau pe nimeni.Zise ea.Dupa aceste vorbe se auzi cum ceva se sparse in camera acesteia,lucru care ii speria mai tare si ii facu sa strige:
-Francesca!.
Numa bine ca ajunsera si fetele si urcara sus.
-Francesca,sunt Filo.Deschide usa,te rog.Hai sa vorbim.
Nimic!Nici un sunet,nici o miscare absolut nimic.
-Serios acum,Francesca.zise Mada vizibil ingijorata.
-Francesca,sunt eu Yle.Crezi ca ai putea sa deschizi usa!?.Promit ca nu va intra nimeni,doar sa vedem ca esti bine.
-Lasati-ma in pace toti.Nu va vreau,nu ma mai vreau pe mine.
Cand zise acest lucru inima lui Joseph incepu sa bata mai tare si sa devina si mai nervos.Cobori scarile.Nu mai stia ce sa faca.Voia sa plece,dar nu putea.Trebuia sa fie langa ea,sa stie ca e bine.
-Joseph,cred ca ar trebuii sa sunam pe parintii ei.
-Nu,oricum nu ar putea sa vina.Sunt la 500 de kilometri de noi.Se intorc joia viitoare si abia este sambata.Lasa.
-Dar nu stiu ce sa fac.Nu vrea sa discute cu nimeni.
-Mama,stiu ce fac.Te rog mergi sus si zile fetelor sa mearga acasa sau la petrecere,daca mai vor, si sa vina maine,apoi dute si vezi de aia mici ca sigur s-au trezit de la atata galagie,si dupa mergi si te odihneste.Am sa rezolv problema bine?
-Am inteles.Ma duc acum.
Zis si facut.Doamna Maria se duse si le informa pe fete,care desi nu le convea acest lucru plecasera fiind foarte dezamagite.
Joseph cauta ca nebunul in agenda cand:Asta e!In sfarsit.
-Alo!Buna seara.E  noapte acum.
-Buna.S-a intamplat ceva??
-Cam da.De unde ati stiut?
-Pai nu cred ca mai suna la ora asta,ca nu iti sunt asa de draga si plus ca se aude in voce.Deci??
-Uita-ti.Am nevoie sa veniti pana la Francesca acasa.
-E bine??
-Nu,nu e bine.S-a inchis in camera si nu lasa pe nimeni sa intre.Nu vrea sa vorbeasca si mi-e frica.
-Oo Doamne.Pai..
-Va rog.Au venit si fetele si nimic.Sunteti ultima noastra sansa.
-Bine vin imediat.
A inchis si se tot vantura cand sus la Francesca ca sa mai incerce cand jos,asteptand-o pe persoana aceea sa vina.La un momentdat se auzi un ciocanit in usa,si Joseph se duse rapid si deschise.
-Nimic??
-Nu, e tot sus.
Urcara scarile si batu usor la usa.
-Joseph,am zis sa ma lasi in pace.Ce nu intelegi??
-Nu este Joseph.Sunt eu.Pe mine ma lasi sa intru?Te rog frumos.
Auzi vocea si vorbele si se indrepta spre usa,dar nu o deschise.Se aseza jos si plangea fara oprire.Lacrimile curgeau pe fata care nu prea mai avea culoare.
-Haide deschide.Stii ca nu iti vrem raul.Francesca,Joseph nu mai poate e terminat.A stat mai bine de o ora langa usa,si asta de cand au plecat fetele.Haide.
Incet se deschise usa si in prag aparu Francesca cu ochii rosii si umflati de la atata plans,intr-un maieu albastru,pantaloni scurti, parul era desfacut si ciufulit iar fata-i era alba ca varu.
-Francesca zise aceasta luand-o in brate.Ce s-a intamplat ?de ce esti in halu ăsta si dezordinea asta??
Nu zicea nimic.O strangea in brate si plangea.
-Haide pe pat.Vreau sa te calmezi inainte sa ti se faca rau si apoi o sa discutam.Langa usa asteapta Joseph,vrea sa te vada,si-a facut multe griji,il lasi sa intre??
Vorbea asa de frumos si de bland.
Dadu din cap dupa care se puse pe pat.Joseph intra sfios probabil ii era frica ca Francesca sa nu arunce cu ceva in el,dar o tristete il cuprinse cand o vazu stand pe pat asa de...nu cred ca exista cuvant sa descrie dar cu toti ati simtit odata sentimentul acela de dezamagire amestecat cu tristete,ura si durere sufleteasca.
Depasi toate pernele,hainele,jucariile de plus si se duse langa ea si o lua in brate.
-Ce s-a intamplat??vrei sa imi spui??
Dadu din cap ca nu, si se uita la Joseph,dupa care din nou se uita la ea si o stranse in brate.Ii facea bine sa o vada acolo,sa fie langa ea,sa ii vada zambetul si ochii aceia care ii dadeau linistea de care avea nevoie.
-Va voi povestii eu.Zise Joseph,tinand-o de mana.
-Totul a inceput...si se apuca de povestit.Intre timp Francesca se intinse in pat deoarece nu mai putea,era terminata si intr-un final adormi.Joseph alaturi de aceea persoana au strans mizeria pe care o facuse Francesca dupa care au mai stat si au privit-o cum doarme.
-Multumesc mult ca ati venit.Ca ati reusit sa o faceti sa deschida usa.Eram sigur ca va v-a deschide.
-Pentru nimic.Eu ma bucur ca am putut fi de ajutor.Sunt prea multe pentru ea. E mica inca si are nevoie de protectia si iubirea ta.Uita-te ce mult sufera.
-Stiu,dar se comporta asa imatur uneori si are iesiri,vorbeste urat nu ii pasa ca raneste pe careva.
-Sa nu imi spui ca tu la varsta ei erai mai rasarit.
-Nu dar e prea de tot.Si acum!!S-a inchis in camera,nu a mai iesit, nu a vorbit cu nimeni, numa cand ati venit dumneavoastra,a aruncat cu ce a prins.E prea copilaroasa.Nu era asa.Nu asa am cunoscut-o eu.Nu mai este Francesca.
-Joseph,mereu a fost asa.Nu mai poate.Are 16 ani pentru numele lui Dumnezeu.Ce ai fi vrut sa faca??Ii este frica de Elias,prietena ei cea mai buna Filo a plesnit-o si a facut-o-nfel si chip,tu ai vorbit dur cu ea.I-ai ascuns lucruri.Se simte tradata,ranita.De ce nu te pui in locul ei??E sensibila,asta e firea ei.Nu cred ca te-ai indragostit de o persoana matura,ci de o copila,si o stii bine.
-Nu,s-a schimbat prea mult.Stiu ce vorbesc.Nu mai e aceasi.Se comporta altfel.
-Joseph inainte nu stia ce e iubirea,dezamagirea,ura si frica.S-au intamplat multe cu ea.Ai vrea sa ramana la fel??
-Nu,dar nu ca si acuma.
-Poate vrea mai multa atentie din partea ta.V-ati tot certat si ea simte ca nu mai are pe nimeni.Ii e frica ca o sa te piarda si pe tine.Te iubeste prea mult Joseph.Tine minte asta.Eu voi pleca.Vorbim maine.
Si cu acestea,pleaca acasa la el.Vorbele ei il pusese pe ganduri pe Joseph.Cum adica il iubeste prea mult??
Se aseza langa ea,si o simti cum tremura.Poate eram la inceputul lunii Mai,dar era rece si caldura in camera nu era deloc.
-Francesca ridica-te unpic.zise el foarte incet.
Foarte adormita se ridica.Joseph ii dadu bluza lui de pijama care era mai larga, si moale,dupa care dadu caldura din camera la temperatura mai mare si se aseza langa ea in pat.O stranse in brate si ii lua manuta ei rece in mana sa.Nu putea dormi.Se tot uita la ea,si se gandea la ce ii fu spus.Nu intelegea nimic.Poate si pentru ca era obosit.Se mai uita odata la ea,o pupa pe obraz dupa care inchise ochii si adormi.