Capitolul 20

420 15 0
                                    

Francesca satea si privea in gol.Amintirile incepeau sa apara,lucruri pe care le-a facut,pe care nu trebuia sa le faca si in timpul acesta,inima incepea sa ii bata tare si stia ca in orice clipa,putea izbucnii in plans.Se ridicase si iesise afara.Timpu trecuse,afara era noapte, unde luna era sus alaturi de prietenele sale stelele.S-a abtinut sa nu planga,dar in final nu e reusit,si lacrimile au inceput sa curga pe fata ei.Voia ca si ceru sa planga cu ea,sa stie ca nu e singura.Stand si privind la tot ce o inconjura simtii cum picuri de ploaie o ating.Dumnezeu ii daduse ce dorea.Joseph iesise si el,statea la usa si se uita la ea.Voia sa ii zica adevarul dar ii era frica.....
O vedea cum se pune pe banca,cum incearca sa se opreasca,cum se ridica si incerca sa se plimbe.Se duse langa ea,o stranse in brate.Francesca simtea din nou cum inima ii bate,dar nu voia sa mai simta ceva,si mai ales pentru Joseph.In momentul acela singurul lucru pe care il facuse,a fost acela de a se intoarce si al strange in brate.Joseph se gandea ca e timpul sa ii zica adevarul...voia sa nu mai minta.
-Vreau sa vorbesc ceva foarte important pentru mine.Trebuie sa asculti,sa nu zici nimic.
-Mai stii cand ne-am certat in ultima zii.In seara aceea ,noi am mers la bar si apoi in momentul in care ai mers la baie,ti-am pus ceva in bautura,vroiam sa profit de tine dar....
Francesca facuse ochii mari si pleca de langa el,dupa care se intoarse nervoasa si ii zise:
-Hai zii...te ascult...stergandu-si lacrimile.
-Am facut asta deoarece mama mea era bolnava,cum este si acum,si nu aveam destui bani pentru toate tratamente, si cineva a spus ca imi plateste ,in schimb eu trebuie sa imi bat joc de tine.
-Aha...continua.Zise ea.Vedea in ochii ei uimire,durere dar mai bine afla adevarul de la el, decat de la altcineva.
-Dar nu ti-am facut nimic.Niciodata nu am avut intentia sa iti fac rau dar.....
Francesca nu mai zise nimic,trecu pe langa el ei se duse in spital.Vorbise cu doctorul care ii spusese ca mama lui va fii bine,mult mai bine decat s-ar fi asteptat.Ceva s-a intampla,nu imi dau seama ce dar e o minune.
-Ma bucur pentru ea,sper sa se face bine.
Dupa asta,o sunase pe mama ei sa vine dupa ea.
Intrase in masina,nici un buna,nici un salut nimic.Se puse pe scaun si se uita pe geam.
-Buna,de ce ai mers la spital??e bine persoana respectiva??
Nimic,Francesca era cu gandurile ei,nu o baga in seama.
-Francesca!!...tot nimic.
-Francesca!!zice ea ridicand putin vocea si lovind-o usor in umar.
-Da.!tresarind.
-Ai auzit ce te-am intrebat!
-Nu mama,nu am fost la scoala azi.
-Ce atenta!
Pe cand parcheaza mama ei ii spune:
-Vezi ca inauntru este...Dar nu apuca sa zica tot ca ea intrase in casa.
-Francesca!!
-Elias...oo ai venit din nou sa urli la mine.
-Vreau sa vorbim.
-Hmm...bine dar v-a trebuii sa astepti.
-Mersi...bine.
Se duse sus,facuse dus apoi isi prinse parul intr-un coc si se imbracase cu pantaloni gri si un hanorac larg,pufos rosu si coborî.
-Sunt aici!zise ea trantindu-se in pe canapea.
-Uite,vreau sa imi cer scuze pentru ce am facut,dar cand am auzit ca te intorci la Joseph dupa un telefon!cum naiba ai vrea sa reactionez??
-Dar nu m-am intors la Joseph,doar ca mi-a zis ca e la spital si m-am speriat.Totusi a fost cineva in viata mea,l-am iubit.
Nu zise nimic,doar facea fețe.Adriane,mama ei era la bucatarie pregatea mancarea,vedea si auzea tot.Francesca se uita intr-o parte iar Elias intr-o parte.Dupa un timp,mama ei zice:
-La mancare...!!
-Vrei sa vii si tu??
-De ce nu??
Se aseaza la masa si in timp ce mancau,Adriane distruge linistea.
-Si voi...prieteni buni nu?
-Da..zice hotarît Elias,in schimb Francesca se uita urat la el.
-Si ce ati facut azi??
-Bine,scoala si cam atat.zise Elias plictisit.
-Eu??pai am avut parte de strigate de dimineata si...
In momentul acela,Elias lasa furculita jos ,spunand ma scuzati Adrianei si se uita urat la Francesca dupa care pleaca tratind usa.
Francesca fiind nervoasa de reactia lui,iese dupa el si striga:
-Nu e casa ta,fraiere.Mai usor.
Auzind astea,Elias se intoarce si mai nervos la ea.
-Da ce ai vrea sa fac??Sa aud cum zici intr-una ca am strigat la tine??
-Daca asta ai facut...
-Ce ma enervezi cateodata.
-Sentiment reciproc.Da hai ca n-am chef sa urli iar la mine asa ca...
Si se intoarse sa plece in casa cand Elias merge spre ea,o intoarce si o saruta.Dupa acest lucru,Elias incepu sa rada ca un nebun si sa zica:
-Stiam eu...stiam eu ca ma vei lasa sa te sarut.
In momentul urmator,palma Francescai se lipi pe fata lui Elias.
-Sti eu...stiam eu ca ma vei lasa sa te plesnesc.Fraiere.
Dupa aceasta chestie pleaca im casa nervoasa,se duce in camera ei,se imbraca cu pijamalele albastre,se urca in pat,isi pune muzica si vorbeste cu prietenele ei,povestindu-le dupa care adoarme.




Iubire adolescentinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum