Capitolul 39

347 12 0
                                    

Joseph s-a uitat la fata mamei care parea fi pusa pe ganduri si simtea ca ea vrea sa vorbeasca cu Francesca care,nici nu se uita la mama sa.
-Ma scuzati,eu trebuie sa plec,este cam tarziu.Plus ca aveti multe de vorbit.zise Joseph.
-Haide sa te conduc.Zise tatal dintr-o data fiind foarte amabil.
Dupa plecarea acestora,Francesca devine vizibil nervoasa si ii zice mamei ei:
-Felicitari mama,l-ai facut sa plece...esti fericita??
-Nu inteleg de ce te superi deoarece vreau sa stiu ce s-a intamplat cu tine in tot acest timp,in care ne-am indepartat.
-De parca ar conta!A trecut ce mai conteaza??
-Francesca,te rog....
-Bine,intreaba...zise ea trantindu-se in pat.
-In primul rand de unde ai cicatricea aceea pe mana?
-Din Moldova.M-am dus la o petrecere si cand l-am rugat pe Joseph sa ma duca,s-a dus cu o tipa intr-o camera,si am plecat,singura.Spre drum un barbat m-a atacat si cand am incercat sa scap,a scos un cutit si cum m-am zbatut m-a taiat.Si apoi nu mai stiu,m-am trezit acasa,langa Joseph.
-Poftim??si tatal tau nu mi-a zis nimic??
-Da mama sunt bine acum,mersi de intrebare.
-Si apoi??vreau sa stiu.
-S-au intamplate foarte multe mama.
-Atunci le luam pe rand.
-Dar...
-Niciun dar...De la inceput.
-Cand am fost saptamana aceea cu Sensei,ma impacasem cu Joseph,si ne-am certat deoarece am iesit cu el la suc,apoi m-am dus pana la baie si am inceput sa ma simt rau,si dimineata eram imbracata cu aceleasi haine ca si cand am plecat,si nu mi-a raspuns cand l-am intrebat ce s-a intamplat,si apoi s-a sarutat cu Jasmine si eu ca sa ma razbun m-am sarutat cu Liviu,si in noaptea aceea m-a speriat si tot atunci l-am intalnit pe Elias.Am inceput sa vorbim,si sincer il simpatizam.In momentul acela Joseph si Elias m-au pus sa aleg si desigur,decizia mea a fost Joseph,doar ca am trimis mesajul lui Elias.Si ma tot batea la cap si i-am zis sa ma lase in pace,dar mi-a propus ceva.Sa ma duc la un fel de cina si sa dorm cu el.
-Francesca...ce ai facut??
-Ma lasi sa vorbesc??vezi?? de aia nu vreau si nu imi place sa vorbesc cu tine deoarece mereu ai ceva comentat.
-Imi pare rau continua.
-Da sigur iti pare.Si ziceam ca mi-a propus aceea chestie si am acceptat.Seara in care trebuia sa ma duc la Mada,defapt m-am dus cu el.Si in momentul acepa un nod i se pusese in gat.Nu mai voia sa ii zica,ii era rusine dar totodata frica de a-si reamintit toate cele intamplate,cum mainile lui erau pe corpul ei,cum inima ii batea mai tare ca niciodata,si fara sa isi dea seama,lacrimile ii aparura pe fata.
-Francesca ce s-a intamplat?de ce plangi??
zice ingrijorata.
Nu mai zise nimic doar o stranse in brate.
Vazandu-o asa,si neputand sa faca nimic,mama sa simtea ca inima i se rupe.O durea faptu ca fiica suferea.Pe cand sa zica ceva,Francesca cu vocea tremuranda spuse:
-In noaptea aceea...Elias........el...el m-a violat mama.Si nu am putut face nimic.Ma zbateam cat puteam si...
Francesca incepu sa planga si mai tare.Nu se mai putea oprii.Mamei sale nu ii venea sa creada ce aude.Nu voia sa conceapa acest lucru.
-Te rog spune-mi ca nu e adevarat ce aud.
Doar se uita la ea,si nu zise nimic,plecandu-si capu.
-Francesca tu iti dai seama ce ai facut??Ai doar 16 ani.Cum poti fi asa de ..,sa nu zic cum incat sa faci lucru asta.Cum te-ai putut duce cu el,acolo??Nu esti normala??Ce va zice tatal tau?Tu nu ai minte??...
Nu se astepta la aceste vorbe din partea mamei sale.Credea ca va fi acolo,dar se pare ca nu.Stia ca facuse o prostie ca plecase atunci cu el,dar era disperata.Nu mai stia ce sa faca,era singura, nu putea vorbi cu nimeni.
-Francesca,cu tine vorbesc.Am crezut ca ai atata minte in cap incat sa nu faci asta,dar vad ca pe zii ce trece parca devii mai....
-Taci!striga odata la Adriane.Nu mai pot.Tu nu intelegi nimic.Tu ai impresia ca asta s-a intamplat deoarece eu am vrut sau ce??Am fost violata mama.Doar am fost aruncata in pat,si am simtit mainile lui peste tot,am simtit cum ma atinge,cum ma saruta.Habar nu ai ce durere am simtit.Parca tot s-a spulberat in acel moment.Nu mai puteam,doar am inchis ochii crezand ca e un cosmar,dar nu,mama nu era.M-am saturat sa strigi mereu,sa nu ma asculti.Uita-te la tine in acest moment.Stai in fata mea,strigi la mine,ma faci cum ma faci.Nu pot sa inteleg.Ar trebuii sa fi langa mine acuma,sa ma ti in brate ca orice alta mama cand copilul ei sufera.Te urasc!!zise Francesca din tot sufletului ei,si pleca sus,unde tranti usa si o incuia.Se aseza langa pat,strangandu-si genunchi la piept si plangea.Toata noaptea aceea ii venise in cap.Absolut tot simtea,parca totul era real.Isi lua telefonul,tremurand toata si il suna pe Joseph:
-Alo...
-Francesca??!!...esti bine?
-Nu,haide la mine,te rog.Cat de repede poti.
Inchise telefonul si ii zise tatalui Francescai:
-Trebuie sa mergem acasa la dumneavoastra.Francesca m-a sunat si dupa cum vorbea,nu se simtea deloc bine.Sigur s-a certat cu mama ei.
Cei doi au inceput sa fuga pe strada,parca nestiind unde trebuie sa ajunga.Cand intra inauntru,o gasesc pe Adriane stand pe canapea.Nu zicea nimic,doar privea in gol.
-Ce s-a intamplat??zise John catre ea.
Joseph pleca sus,si batand in usa striga:
-Sunt eu...
Francesca deschide usor usa.Arata foarte rau.Fata ii era alba,ochii ii erau rosii,inlacrimati si tremura toata.O lua in brate si inchise usa.
-Incuia usa.Nu mai vreau sa vad pe nimeni.
-Dar..
-Te rog.
O puse pe pat dupa care incuia usa.Se duse langa ea si cu blandete ii spuse:
-Haide Francesca.Trebuie sa dormi.Nu stiu ce s-a intamplat dar arati foarte rau.
Il durea sa o vada asa.Desi o tinea in brate,inca tremura si o putea auzi cum plange.Dupa mult timp,ea reusi sa adoarma,dar el nu putea.Nu intelegea nimic.Nu o mai vazuse asa pana acuma.Toate gandurile si intrebarile ii fusesera spulberate cand aude un mic ciocanit in usa.Se duse usor si deschise.Era tatal Francescai.
-Cum e??
-Acum e bine.S-o fi vazut inainte.Era alba la fata ca varu si tremura.Abia daca a putut sa adoarma.
-Oo Doamne.Se poate??
-Da,dar sa nu faceti ceva sa o treziti.Mi-a zis ca nu vrea sa vada pe nimeni.
Se duse langa ea si uitandu-se,vedea cum parca cauta ceva cu mana,chiar daca dormea.
Joseph se duse langa ea,se aseza si din nou o lua in brate.In momentul acela,tatal intelease ce cauta defapt Francesca si ce o facea sa fie linistita.
Atunci,lua o decizie.Nu il interesa ce va zice lumea sau sotia lui.
Ii facu semn ca pleaca si cobori jos,iar Joseph incerca sa adoarma.
Cand a fost jos,o vazu pe Adriane care zise:
-Cum este,ai vorbit cu ea?
-Nu...ce i-ai facut??ce ati vorbit de a afectat-o atata?
-Am intrebat cum este.
-Si eu am intrebat ceva asa ca..
-Deci...
-Mai lasa-ma!Vrei sa stii cum e?este rau..tremura toata si avea fata alba,si nici nu vrea sa vada pe nimeni.Vreau sa pregatesti cele 2 camere de sus.Sa fie si sa arate bine.Se va face o schimbare aici,si nu ai dreptu sa zici nimic...
-Poftim??ce schimbare??
-Ce am vazut azi la Francesca,la fiica noasrra care sufera momentan foarte mult,m-a facut sa iau decizia pe care am luat-o.
Cu cuvintele lui John,noaptea se termina si lumea din casa mai agitata,mai linistita se culca.
Urmatoarea dimineata,Joseph se trezise primul si se uita la Francesca,dormind,cand tresare si se apuca de plans.
Din nou acel vis,acele maini ,aceleasi puteri minime de a riposta.Stia de ce reactionase asa, si ii zise ca totul va fi bine.Amandoi stateau in camera,Francesca nu zicea nimic,era cufundata in gandurile ei,iar Joseph nu putea face nimic decat sa o tina in brate.La un momendat,Francesca zise:
-Vreau sa mergem afara.Nu mai vreau sa stau aici.
-Esti sigura??nu prea arati bine.
-Da,vi?
Au descuiat usa si au coborat scarile.Cand au ajuns in living,mama Francescai s-a apropiat de ea,voiind sa o ia in brate,dar aceasta se fereste si rece ii zice sa o lase in pace.Dupa,Francesca se uita la tatal sau si parca chemandu-l,iesi afara.
Se plimbau linistiti pe strada,cand din spate se aude:
-Uite porumbeii...ce dezgustator.
Cei doi s-au intors si in fata lor statea Elias,avand un zambet de nebun.
-Ce vrei??zise Joseph foarte nervos.
-Sa vad ce imi mai face papusica.Si se uita la ea,aceasta lasandu-si capul in jos si strangandu-l mai tare pe Joseph de mana.
-Las-o in pace.
-Dar de ce??pentru ca totusi am avut onoarea sa....
-Taci.Nu ai avut nimic.Doar te-ai folosit.
-Doamne fereste!Eu??pai nu eu am impins-o de perete si nu eu am sarutat-o.Auci....sa nu spui ca nu ti-a zis,ca noi acuma,oare cate saptamani iubire??
Auzind acest lucru,Francesca nu mai rezista si voiind sa fuga spre casa,simte cum cineva o ia de mana si o intoarce.
-Te rog lasa-ma!zise ea cu o voce tremuranda.Din nou simtea inima cum ii bate foarte tare si cum mainile ii devin reci.
Pe cand sa se ia la bataie cu el,Joseph se opreste,parca vazand o fantoma.
-Ce ai patit,Joseph??zise Elias razand.Nu este vreo fantoma,este doar Chris.Va cunoasteti nu??si in ras malefic isi facu aparitia.
-Buna Joseph.Inca nu am incheiat ce aveam de incheiat.Dar stai...a facut-o Elias si pentru mine,si pentru tine.Asta da baiat bun.Poate va mai fi si a treia oare ce zici,Francesca?Dupa vorbele acestea,o impinse,aceasta cazand.
-Francesca,esti bine??Te rog lasa-ma.Si incepu sa fuga cat putea ea.Joseph se duse dupa ea,dar era cu mult in fata lui si nu mai putea fugii.
Fugea,ca si cand cineva ar urmari-o,de parca fuge dupa un tren de mult plecat,de parca nu ar mai fugit niciodata.Intre timp tatal ei s-a dus la cineva.Batuse usor in usa,si in fata lui se infatisa o doamna de vreo 41 de ani.
-Buna ziua,cu ce va pot ajuta?
-Sunt John,tatal Francescai.Oare se poate sa intru??
-Da normal.S-a intamplat ceva cu ea??
-Nu,adica da.As vrea sa va propun ceva,si chiar sper sa fiti se acord.
-Va ascult,zice-ti!.
-As vrea sa va mutati cu noi.Dumneavoastra impreuna cu cei 2 copii.Stiu ca pare foarte ciudat,dar indata ce ve-ti vedea un lucru,ve-ti intelege de ce v-am propus acest lucru.E important pentru ea,sa fiti acolo non-stop si desigur si pentru el mai usor.Ce zici??
-Oo Doamne!Nu stiu ce sa zic.Suntem 3 si nu este greu,deoarece sunt mai mici.
-Nu este problema.Suntem obisnuiti.Va rog ganditi-va si spuneti.Dar daca se poate azi,ca sa putem sa le dam vestea si tot.
-Pentru ei da??Sper ca nu din mila deoarece traiam intr-o casuta cu doar 2 camere.
-Nu Doamne fereste!Dar s-ar rezolva si problema asta.Deci ce ziceti??
-Diseara vom fi acolo.Multumim inca o data pentru o sansa noua de a traii decent,chiar daca ati facut-o indirect.
Cu acestea,merse acasa unde ii povestii sotiei sale ce schimbari se vor face si cineva va venii.
Francesca mergea pe strada singura,cand simte ca cineva o imbratiseaza.Sangele parca ingheta si inima i se oprii in loc.
-Sunt eu,nu ai de ce sa iti fie frica!ii soptii la ureche.Auzind acestea se linistii.Se intoarse catre el si il lua in brate.Din nou bataile inimii lui o linisteau.Cand au ajuns acasa cei doi au avut o surpriza de proportii mari.

Iubire adolescentinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum