Iubire adolescentina

Capitolul 79

           

Perspectiva autorului:
Se pare că tabăra nu s-a sfârșit atât de bine pe cât speram.Francesca și Joseph erau la un pas de moarte iar Madă,la fel,dar pe ambele perechi lucrul acesta i-a apropiat.Cât despre Filo ș James,cei doi au rămas certați.Se pare că ne întoarcem liceu cu povești care nu vor rămâne doar în tabere.

Perspectivă Francesca :
Profitam că este acolo cu mine.
-Îmi este frică.ii zisesem punându-mă pe pieptul lui,încercând să nu plâng.
-De ce?Acuma sunt bine.
-Nu de aia.Uită-te un pic la burta mea,se vede,și își vor da seama.
Nu mai zise nimic ceea ce mă făcea să fiu și mai îngrijorată.

Perspectivă Joseph:
Ce era să îi spun??Ca se va vedea și că nu stiu ce se va întâmpla?
-Va fi bine.Îi zic eu,aceasta cuibărindu-se lângă mine.
O țineam în brațe cu gândul că se va liniști,dar nu,o simțeam din ce în ce mai agitată.

Perspectivă Alexander:
Eram amândoi în autobuz și ea dormea,în sfârșit.Noaptea trecută o simțeam cum se tot foiește,și nu putu să doarmă.Mă uitam să văd de James și Filo și erau încă certați.Îi făcusem semn la James să vină pănă la mine și așa și făcu.
-Terminați cu prostiile astea.Serios.O să ajungeți acasă și va trebuii să vă ascundeți ca să vă puteți vedea,ca și noi de altfel și va fi greu.
Nu zise nimic doar plecă de acolo.Stătusem și eu ce stătusem și într-un final adormisem.

***
Autobuzele ajunseră la scurtă durată de timp,așa că cei 10 s-au întâlnit.

Perspectivă Alina:
-Voi??ce căutați aici??
-Noi??Voi ce căutați aici?
-Alexander, nu încerca să eviți răspunsul.
-Fie..S-a întâmplat să fie o cabană arsă,o nebună,Mădă înăuntru,dar e bine și am decis să venim acasă.Acum rândul tău.
-Să zicem că a fost vorba de valuri,un băiat dispărut dar regăsit și uită-ne acasă.Bine,mă duc să îi conduc pe Joseph și Francesca acasă.Ne așezăm în mașină,Joseph în spate și Francesca lângă mine.
-Totul va fi bine.Și dacă nu, vom găsi o soluție.Și îmi pune măna ei pe a mea.
Nici nu îmi dădusem seama dar deja eram în fața casei.
-Joseph,te rog așteapt-o afară.
-S-a întâmplat ceva? Ii zic privind-o în ochii acea căprui care mă linișteau....sau nu!!
-Te rog,încearcă să fi mai liniștită,îi faci rău copilașului.Acum nimeni nu va băga de seama,crede-ma,iar de mâine haine largi.Ai grijă de tine,de voi.Și o pupasem pe frunte.
-Mulțumesc mult că sunteti aici,acum când am nevoie de dumneavoastră.Și mă strânsese în brațe și mă pupase pe obraz.

Perspectivă Franseph:
-Gata?îmi zice Joseph.
-Nu,dar haide.Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic si apoi discutăm și mergem sus.
Vedem lumină,sigur erau toți,așa că intrăm și strigăm surpriză.În momentul în care ne-au văzut ,au sărit pe noi,cu îmbrățișări,pupici și tot așa.
-Ce ne bucurăm că sunteți acasă.Sunteti bine??Ce dor ne-a fost de voi.
-Și noua.A fost frumos,și am învățat o mulțime de lucruri.Dar tot mai bine e acasă.
-Cred că sunteți tare obosiți vă lăsam să dormiți și vorbim mâine dimineața.Noapte bună,puiuților.
Și din nou primim îmbrățișări și pupici.
Făcuserăm amândoi duș,și ne băgasem în pat și deschidem laptop-ul.
Conversație :
M:Hey,ce faceți?Cred că ar trebuii să ne vedem mâine.Ce ziceți?
FJ:Perfect.Mâine la 2?
IC:Da.Filo,James??Va rugăm.
Filo:Doar pentru voi.
James:În regulă.
Și cu asta încheiăm seara.
Următoare dimineață,ne trezim pe la 11 jumătate și constatăm că părinții nu erau și ne simțim mai bine.
Mergem la locul de întâlnire și după 2 ore de povestit în care aflăm ce s-a întâmplat în fiecare tabără mergem acasă,unde vedem un tort cu bine ați venit,părinți noștri fericiți.
Mergem și îi pupăm și ne așezăm la masă,si după ce mâncăm,îmi pun mâna pe burtica,și imediat sunt chemată sus.
-Știu că ești însărcinată.
-Poftim??Nu vi se pare,zic eu calmă.
-Francesca,draga mea.De mine nu trebuie să te ascunzi.Și îmi pune mâna ei caldă pe burtică și mă calmez.Va fi bine dar totuși îmbracă haine mai largi și nu mai încerca să ascunzi prin haine strămpte.Îi faci rău.
-Bine,dar vă rog nu mai ziceți.
-Ai cuvântul meu,dar se va vedea în curând.
Și coboară,dar nici nu apuc bine să mă întind că intră mama.
-Francesca,mă bucur că ai ajuns cu bine și că ești cu noi.
-Si eu mama,mi-ai lipsit.Și o iau în brațe,dar după un scurt timp se retrage.
-Francesca...!?
-Da mamă.Ridică un pic tricoul.
-Pentru??zic deja stresată.
-Așa.Haide acum.
-Nu,nu am chef,plus ca numai cât m-am mai încălzit.Si dau să ies,dar venea după mine.
-Se pare ca e adevărată ce mi-a zis Matheo,că ești însărcinată.Zicea ea,făcându-mă să încremenesc.Vreau să îți văd burta,și acum.
-Lasă-ma măi în pace.Cum să fiu însărcinată.Doamne...
-Nu mă mai mintii..zise mama ei nervoasă ,după care o plesni.
Ochii ei erau înlăcrimați,și începu să coboare,dar în momentul în care se uită în spate aceasta căzu pe scări și își pierdu conștiința.Francesca a fost dusa la spital,iar familia aștepta o veste când apare doctorul si le spune...
-Îmi pare rău...

tQ