Iubire adolescentina

Capitolul 51

Statea si se uita la el.Nu isi misca privirea nici macar nu clipea.
-Francesca,de ce se uita bunica ta asa de insistent la mine?
-Bunii..te cam holbezi la Joseph.
-Imi cer scuze.Astazi Francesca mergi cu mine,iar Joseph ramane cu bunicul tau ne-am inteles?
-Dar...vreau sa ma duc eu cu el.
-Aa da?pai atunci daca vrei,mergeti amandoi.
-Ieii..perfect.Urcati sa va schimbati si dupa veniti.
-Bine.S-au dus sus si ea s-a imbracat in niste pantaloni albastri scurti, un maieu negru si o camasa,iar Joseph,niste pantaloni negri, trei sferturi un tricou albastru si o bluza de trening gri.
-Suntem gata.Unde mergem??
-Mergeti 10 kilometri,pana aproape de tanti Silvia..o mai stii nu??vă va da ceva.
-Dar ...e mult.Bunico...hai sa mergem cu masina.Te rog..
-Imi pare rau,am anuntat-o deja ca veti mergem voi,si ca va dura ceva asa ca a plecat.Va veni peste o ora acasa.
-Sigur iti pare,mai ales ca zambesti.Dar macar veniti dupa noi??
-Nu,avem de lucru.O ajutam pe bunica ta cu animalele,si iarba trebuie taiata nu?.plus ca dupa plecam.Stii ca am discutat.
-Dar....
-Niciun dar,hai plecati.Nu ai spus ca vreti voi sa mergem??
-Francesca,hai sa mergem.Mai povestim,nu iti fa griji.Totul va fi bine.
Cei doi,au iesit din casa,si au inceput sa mearga.Aveau in fata lor un deal de trecut,si Francescai ii venea deja sa planga.
-Chiar imi pare rau,pentru faza cu bunica.
-Stai linistita.E normal,esti nepoata ei.
-Cum s-au cunoscut bunicul si bunica ta?
-Este o poveste lunga.
-Este un drum lung deci...
-Bine...Totul a inceput cand ei erau la facultate.El statea in caminul 23 daca nu ma insel,si ea in caminul 24.Aveau impreuna doar orele de muzica,desen si literatura romana.Bunicul,o simpatizase de prima data pe Nany,doar ca ea era foarte greu de abordat.Pana cand ,intr-o zi bunicul si-a facut curaj si a inceput sa vorbeasca cu ea.Incet incet,bunica si-a indepartat scutul de aparare,pe care il avea.Bunicu,si-dat seama de sufletul sau nobil si bun,si ea la fel.Dar cu toate astea aceasta avea un lucru ce o impiedica sa isi deschida sufletul întru totul.
Intr-o seara,bunicul a invitat-o pe Nany in locul sau preferat,la teatru pe scena.A inceput sa interpreteze un cantec propriu,in care ii cerea bunicii sa fie iubita lui.Dupa 3 ani,bunicul,la data de 2 iunie a cerut-o pe bunica de sotie.
-De ziua ta??
-Da .Dar sa continui...
-Bunica a acceptat,si dupa 5 luni,s-au casatorit.Totul era de vis,flori albe,mesele erau gata,puse cu tacamuri si pahare,mirele venise,preotul venise,invitatii erau prezenti,cand deodata cineva venise in graba,spundand ca mireasa a fugit,ca nu mai vrea sa vina la nunta.Bunicul,cat si parintii lui Nany au facut ochii cat cepele.Dar bunicu avea un as in maneca.Era singurul care stia unde este Nany,întrucât fugi spre teatrul,si o gasi stand langa pian,plangand.Evident,bunicul a intrebat-o de ce este asa,si aceasta pintre lacrimi ii spuse ca era frica ca bunicul nu ar mai vrea sa fie cu ea,deoarece ea putea face doar un copil,si nu 2 cum isi doreau el,si acest ar putea iesi cu probleme.Dar bunicul a iubit-o asa mult,incat nu il interesa acest lucru.Voia sa o aiba pe ea,chiar daca vor trece prin chinuri si anumite probleme.Dupa un timp,Nany a aflat ca este insarcinata,si un miracol s-a intamplat.Toata sarcina a decurs bine,si mama a iesit perfect sanatoasa.Eu vreau sa cred ca iubirea lor a fost atat de puternica,si Dumnezeu a vazut asta si a facut sa fie bine.
-Wow...nu ma asteptam.Totul parca este desprins dintr-un film sau poveste.
-Stiu,ma bucur mult pentru ei,si pentru mama,daca nu era ea,eu nu as fi fost in familia asta.Stiu ca au facut un sacrificiu enorm.
Se uita la ea,cum parea trista dar totodată fericita,probabil in inima ei fiind un amalgam de sentimente.
-La ce te gandesti??Zise Joseph,scotand-o din starea de meditatie.
-La viata asta,ce ciudata este.Zise ea,punandu-se jos pe iarba.
-Adica?
-Nu stiu,unii oamenii ar face totul ca sa fie impreuna,iar altii pur si simplu te lasa.
-Francesca....zise Joseph stiind exact la ce se refera.
-E doar adevarul,de ce sa ne ascundem??
-Nu,doar ca stiu ca suferi,ca inca te doare,chiar daca i-ai putut ierta Inca mai este acel sentiment cand vorbesti despre ei,sau altcineva spune despre cand erau mici,si nu vreau.
-Nu am ce sa fac,asta sunt eu.Analizez prea mult trecutul,nu ma lasa sa trec mai departe.Mereu ma uit inapoi.
-Nu inteleg de ce.Trecutul e trecut.
-Da,dar apartine de viata noastra,nu il putem evita.
-Of,off puiut mic.Haide sa mergem daca vrem sa ajungem acasa devreme,adica pe la 6.E ora 12 si noi nici nu am trecut dealul,mai avem un pic.
Au inceput sa mearga in sus,Francesca gafaind si Joseph razand de ea.Dupa inca 3 ore de mers,stat,baut apa,povestit si de tinut de mana,au ajuns la tanti Silvia.
-Doamne,ca nu mai pot.Sunt rupta.
-Iti dai seama ca mai trebuie sa mergem acasa nu??
-Nu,am crezut ca stam aici.
-Tanti Silvia ne dati 2 sticle cu apa si niste placinte de-a matale,cum numa dumitale le sti face!!
-Repede ai vazut.Va dau.Zise ea razand.
Dupa vreo jumatate de ora,acestia au pornit din nou la drum.
Se facuse ora 5,si Francesca devenea din ce in ce mai obosita.
-Nu mai avem mult.
-Nu merge,imi dau seama ca nici n-am ajuns in varfu dealului.
-Eu cred ca asta a fost precis pentru noi.Stia ca vom vrea sa mergem asa ca ne-a copt-o.
-Da stiu,mi-am dat seama,imediat ce a pronuntat 10 kilometri.Dar ceva e putred.Nu ne-ar fi lasat sa venim inapoi singuri.Sigur ne asteapta undeva.
In timp ce vorbeau,au simtit cum picuri de ploaie isi fac aparitia.De parca nu era de ajuns,se apuca de plouat cu galeata,si cei doi nu au putut decat sa o ia la fuga.
Si au fugit,stati linstiti.In 20 de minute au urcat dealul.
-Gata,eu nu mai pot.Simt ca voi cadea.Tu esti obisnuit,ca mereu fugi si mergi mult dar eu...
-Haide,sari in spatele meu.Te duc eu.
-Esti sigur??
-Da,hopa sus.Zise el razand.
Francesca se puse in spatele lui si el imcepu sa mearga.La un momendat,o masina care era parcata facea cu farurile de 2 ori.Joseph se apropie si il vazu pe bunicul Francescai.
-A venit bunicul tau.
-Buna ziua dl.George.
-Salut.Buna Francesca.
Se uita la bunicul sau,si il lua in brate pe Joseph,fara sa spuna vre-un cuvant.
Au ajuns acasa,iar Francesca se duse sus si:
-Oo vai,cum arati.Nu credeam ca va incepe sa ploua.
-Nici nu credeai ca va trebui sa mergem 10 kilometri pe jos nu bunico?
-Francesca draga...
Se uita la ea si urca in continuare scarile.Isi lua hainele de schimb,prosopul si intra la dus.Lasa apa calda sa ii curga pe corp,iar gelul cu aroma de capsuni,ii invadau narile,facand-o sa fie mai relaxata.
Dupa vreo 15 minute iesi de la dus,si se baga in pat.
-Haide la masa.Zise Joseph.
-Nu vreau mancare.
-De ce?nu ai mancat nimic azi...haide.
-Nu ma simt bine Joseph.Lasa-ma acum.
-Ce ai patit??
-A inceput sa ma doara burta.Doctorul a spus ca ma va durea,mai ales cand fac efort si altele.
-De cand??
Se uita la Joseph si nu zicea nimic.
-Din cauza lui nu?zise el devenind nervos.
-Mergi jos,te asteapta la masa.
-El nu?
-O sa se enerveze,mergi.
-Francesca,te-am intrebat ceva.
-Si eu ti-am zis ceva.
-Francesca!zise el dand cu pumnul in veioză,acesta spargandu-se si ea tresarind.
Joseph cobori jos,si se puse la masa.
-Ce s-a auzit sus?
-Nimic,am dat din greseala peste veioza si am spart-o.Imi pare rau.
-Si Francesca?
-Nu se simte prea bine,este obosita.
In timp ce bunicii mancau si Joseph se juca cu mancarea,se auzira pasi.Toti isi indreptasera privirile spre ea.
-Unde mergi?intreba Joseph,intorcandu-si privirea.
-Nicaieri.Zise ea fiind rece.
-Cum nicaieri??Te-am intrebat frumos.
-Si eu tot frumos.Ne vedem mai tarziu.
Doar arunca furculita si pleca dupa ea.
Bunica se uita pe geam,sa ii vada,in timp ce bunicul sau manca linistit.
-Francesca stai.
Se uita in spate si incepu sa fuga.
Joseph dupa ea,pana cand o prinse de mana.
-Ce e cu tine?din nou aceleasi lucruri copilaresti?
-Din nou aceleasi discutii?
-Poftim??
-M-am saturat,ca in aproape fiecare discutie sa apara Elias.Pur si simplu nu mai pot.Tu nu intelegi,eu simt ca tu chiar crezi ca am vrut sa am relatii cu Elias.Te simt Joseph.Zise ea fiind cu lacrimi in ochi.
-Francesca...
-Zi ca nu e asa.Recunoaste ca ai momente in care te indoiesti,si iti pui intrebari.
-Ba da,asa este.Mai mereu ma gandesc la faptu ca ai fost ai altcuiva,si nu a mea.Ma gandesc ca tu ai facut intentionat acea faza cu transmisul mesajelor.Poate chiar ai vrut,si nu doar atat.Poate v-ati intalnit amandoi special pentru acel lucru,si ai spus doar asa ca sa...
Dar nu mai apuca nimic sa zica deoarece se trezii cu o palma peste fata.
-Ma bucur ca stiu ce simti pentru mine si crezi despre mine.Si fugi de acolo,ne privind in spate deloc.
Joseph,intra in casa si se duse in camera sa.
-Tu nu pleci nicaieri.Lasa-i sa isi rezolve problemele.Zise bunicul Franescai hotarat catre Nany.
-Dar..
-Nicun dar...lasa-i.
Francesca se duse in hambar,urca o scara si se aseza pe fanul moale din partea de sus.Era locul ei de mica,aici venea cand avea o problema,cand plangea.O durea cuvintele spuse de el,stia ca avea ceva banuieli dar nici asa.Plangea,caii privind-o si parca luau parte la durerea ei.Statu acolo pana tarziu,si fiind obosita adormi.Joseph nu mai iesi din casa,bunicul se culcase,iar parintii nu ajunsesera acasa,deoarece veneau peste 2 zile.Bunica vazand ca nu mai apare,lua o patura si se duse direct catre hambar,unde urca scara si o gasi pe Francesca,cu medalionul desfacut,in care apareau cei 2 ,si o acoperi.Dimineata urmatoare,Joseph se trezi si vazu ca Francesca nu era langa el.Se ridica repede din pat si cobori unde o vazu pe Nany:
-Francesca??Francesca unde e?zise el agitat.
-Nu stiu,zise bunica sa.
-Nu a dormit in casa?!nu a venit?
-Nu.Nu din cate stiu..
-Unde poate fi??