Iubire adolescentina

Capitolul 73

           

Perspectiva Francesca:

Apoi,pe cand sa mai continui
cu lectia mea de viata,au venit baieti.
-Voi nu intrati in apa??zice Claudiu
-Nu,cel putin nu eu.replica Yle.
-Fran??...
Ma ridic de pe șezlong si ma apuc sa fug spre mare,Joseph fiind dupa mine.
Simt ca ma prinde in brate lui,si ma intorc spre el el,exact cand un val ne izbeste pe amandoi,cazand.De data asta nu m-am mai speriat,si nici nu am mai tremurat,doar am ras ,pana cand totul s-a transformat intr-un cosmar.
In timp ce innotam si ne distram,Joseph ma baga sub apa,si eu la randul meu l-am bagat si pe cand ne-am ridicat un val ne-a lovit asa de puternic incat doar am simtit cum mana lui,se duce usor de langa a mea,si de atunci am inchis ochii.
Nu stiu cat am stat,dar am simtit  doua buze pe ale mele,si m-am trezit,luand o mare gura de aer,apoi am vazut un baiat cu ochii caprui,cu parul mai ciufulit ce ma privea,si o gramada de oameni in jurul meu,inclusiv Alina,Yle si Claudiu.
-Joseph....unde este Joseph?zic eu mai mult obosita si ragusita.
Vedeam cum se privesc uni pe alti,si lucru asta ma făcea sa fiu stresata si nervoasa.
-Sa-mi raspunda cineva la intrebare.Acum..tip eu,incercand sa ma ridic simt o durere in mana dreapta.
-Linisteste-te.Iti vei face rau,mana ta e rupta,trebuie sa o pun in gips.
-Joseph,unde este??..
Din nou,nimeni nimic.
Doamna profesoara....?Yle??..Dar nu,Yle doar se intoarse spre Claudiu,ceea ca ma face sa incep sa plang.
-Gata,nu mai plange.Zise Alina,care venise la mine si ma mangaia usor pe par.Uite...
Joseph...ei bine,..nu stim unde este.Nu il gasim.A plecat doua echipe de salvamari alaturi de un doctor,sa-l caute.
Pentru a doua oara in viata,simt cum imi pica cerul im cap,inima vrea ea sa plece,nu mai auzeam nimic din ceea ce imi spuneau cei din jur,eram parca pe o alta lume.Ma ridicasem in mana stânga,si parca hipnotizata ma indrept spre mare si incep sa merg dar simt cum cineva ma prinde de mijloc si ma opreste.
-Nu poti merge.
-Cine spune??ii raspund dur.
-Eu,care sunt salvamar si doctorul tau.
-Pff...nu îmi pasa.
-Te rog,stiu ca esti iubita lui dar daca iti pui si tu viata in pericol nu este de ajutor.
-Bine...Dar cine esti?
-Rafael Thimpson.Iar tu?
-Francesca...
-Haide sa mergem la hotel sa te odihnesti.
-Daca voi toti,credeti ca eu voi pleca de aici,sunteti nebuni.Nu ma misc de aici,pana nu il vad pe Joseph,punct.
-Si ce vrei sa faci??Sa stai toata noaptea??..sa dormi pe nisip??Francesca...te rog frumos...
-Si eu te rof frumos,Rafael.Nu ma mai privi ca pe o nebuna,si încearcă sa ma intelegi.Nu stiu daca mai este in viata sau nu,nu stiu nimic despre el,si asta ma omoara pe interior.Nu ma voi misca.
-Dar ...zise el.
-Dar nimic.Ii spun tăios.
-Atunci voi ramane cu tine.
Ma facuse sa zambes,dar ce urmase nu m-am gandi.
Multi dintre oamenii prezenti acolo,au decis sa stea pe plaja,pana ce va aparea Joseph.Nu ma asteptam si lucru asta ma emotiona,mai mult de at eram in acel moment.Deja se inserase,iar cerul era un amestesc uimitor de culori intre rosu,galbem si portocaliu,si ma mai calmam,dar din nou ma gândeam la el si o tristete imensa ma cuprindea.Oamenii au inceput sa apara rand pe rand cu saci de dormit,si mancare,iar alti cu lemne.Dupa ce focul se inalta si emana caldura,iar cei aflati acolo erau pusi unii langa altii,vad ca apare si profesoara mea Alina,si prieteni mei,si se aseaza langa mine si Rafa.
-Va fi bine ai incredere.Zise Alina si se bagase in sacul de dormit,incercand sa se incalzeasca.Timpul trecea iar eu nu aflam nimic.Toti au adormit cu exceptia mea si a lui Rafael.
-De ce nu te culci?il intren.
-Dar tu de ce nu te culci?
-Pentru ca nu pot,simplu.Scurt pe doi.
-Acelasi motiv.Eu zic sa te ofihnesti,in caz ca apare in zori sa fi in regula
-Voi incerca..
Ma fac si eu mai comfortabila si cum inchid ochi,adorm.
Soarele imi stralucea pe fata iar ochii mei implorau mila..
Ma trezesc si incep sa mananc cand vad ceva in departare.Astept sa se apropie si vad 2 salvamari,un doctor si un scafandru...dar nici urma de Joseph.
-Unde este??le zic panicata.
-Nu,dar am gasit asta.Este a lui??
Si imi da un medalion in care sunt eu cu el,si apoi el cu mama lui.Ma emotionez si incep sa plang,strigand si implorand sa-l găsească si sa-l mi+l aduca.Din noi,orele treceau,nimeni nimic,si simteam cum incep sa-mi pierd speranata si totul.Deja mai trecuse cinci zile si chiar nu mai aveam nimic,pana cand la un momendat apare o barca si la fel doctor,salvamar si scafandru.Nu ma mai ridicasem.Adica pentru ce??Sa-i vad pe ei??
-L-am gasit.Se auzi o voce bărbătească si incep sa fug spre el.
Il vad intins acolo,si inima-mi plangeam si nu stiam ce sa fac,nu parea sa miste.M-am asezat cu  capul pe pieptul lui si incep sa plang,dar tresar cand simt o mana pe par si aud o voce:
-Off...de ce plangi??si vad cum schiteaza un zambet dar mai sarcastic.
-Joseph...strig eu cu toata forta.
Nu ziceam nimic doar il imbratisam si ma bucuram ca esti in viata.

�tw��