Iubire adolescentina

Capitolul 14

Francesca mergea pe drumul intunecat si se gandea la multe lucruri.Cum era daca nu exista?daca nu venea in orasul acela?daca ramanea acolo?Nu il cunostea pe Joseph,cel mai rau om posibil din lume.Se gandea sa nu mearga acasa,sa plece...oricum cui ii va pasa??..
Mintea ei era acaparata de durerea sufleteasca dar se gandeste la parintii ei si la fratele sau care probabil o asteapta acasa.Se oprii catva timp si se uita in jurul sau,si se puse pe geamantan.Ochii i se umplusera de lacrimi si ii inchise cand simtise ca cineva puse mana pe umarul ei.Fiind sigura ca e Joseph se intoarce si ia persoana respectiva in brate.
-Stiam eu...stiam eu ca nu ma vei lasa asa...ce a fost in capu tau?cum vrei sa iti mai demonstrez ca te iubesc??
-Cine e Joseph??
Auzind aceste lucruri se indeparteaza si vede un baiat.
-Imi pare rau,nu..nu am vrut.
-Nu este nimic.Ce ai patit?de ce stai la ora asta pe strada?..singura,plangand?
-Nimic...eu doar sa ma plimbam...
-Ce minciuna.....cine ti-a dat lectii?nu de alta ,dar asa te-am crezut incat....
Pe fata Francescai apare un mic zambet,dupa care se intristeaza .
-Am inteles,poate nu vrei sa spui,sunt un strain in fata ta,e prima data cand ma vezi,dar ca sa stii mama a zis ca sunt un ascultator foarte bun.
-Si ce vrei sa iti spun?..ca am o viata nasoala??ca nu pot sa ma incred in nimeni?ca persoana in care aveam incredere cel mai mult si pe care o iubeam ....
Si din nou se apuca de plans,dar baiatul o ia in brate.Cei 2 raman asa o vreme,pana cand se linisteste si apoi se indeparteaza usor de ea si ii zice:
-Uite,stiu e greu.. sa iubesti o persoana si ea, doar sa se prefaca sau sa isi bata joc.Doare si iti vine sa pleci,cat mai departe...sa scapi de toti si de toate.Peste tot sa te prefaci cand esti bine,doar zambesti si lumea crede ca esti bine, in momentul in care ajungi acasa sunt ai tai, care de asemenea se lasa pacaliti de zambetul tau,dar cand esti in pat,stai te gandesti si iti apare persoana iubita,intamplari si nu poti sa nu plangi.Incerci.....dar nu reusesti,ceva e mult mai puternic decat tine.Ajungi sa te distrugi singura,sa plangi pana ti se face rau si multe altele si pe celalalte persoana sa le doare fix in cot de sentimentele tale.Tu faci cum vrei, dar eu iti zic ca nu are rost sa plangi,sa te consumi pentru cineva care nu merita.
-Tu crezi ca nu mi-am dat seama??ca nu e bine??dejeaba spun multe persoane ca "ce e asa greu sa nu pui la suflet?.,,.nimeni nu intelge ce simti.Vreau sa dispar de pe lumea asta,sa nu ma mai cert cu nimeni,sa nu imi mai pese de nimeni si nimic.
-Tu crezi ca daca vei pleca de pe lumea asta va fii mai bine?
-Omule,tu nu esti atent la ce vorbesc eu?da...era mai bine sa nu fiu.
-Nu mai vorbi asa.Nu merita,intelege.
-Te rog pleaca...nu mai vreau pe nimeni.
-Bine,dar nu uita daca vei continua in felu acesta vei ajunge sa faci lucruri pe care le vei regreta.
-Hai pa...
O liniste se lasa pe drum,si Francesca isi lua geamantanul si porni spre casa.Se uita in spate dar baiatul nu mai era,disparuse ca prin magie,ceea ce o speria umpic.Se mira de acest lucru si pleca.Cand ajunge acasa,toata lumea dormea,asa ca se puse la somn si ea.Urmatoarea dimineata,nu se simtea deloc bine.Capul o durea iar cheful....cheful nu mai exista.Statea doar in pat si atat.Nu vroia sa manance sau sa vada pe cineva.
-Francesca!!! Striga mama ei de jos.
-Da...??
-Hai pana jos!!
-Nu vreau, lasa-ma!Nu imi este foame.
-Coboara jos ,cineva a venit sa te vada.
-Bine..!ce ma enerveaza,am zis sa ma lase naibii in pace.Murmura ea nervoasa.
Coborî scarile,era cu pijamalele pe ea si parul in toate partile.
Inauntru o astepta Joseph,care era cu spatele si vorbea cu mama ei.Vazandu-l, incerca sa fie tare,dar nu putea.Pe cand sa plece:
-Uite,a coborît si Francesca.
-Buna!
-Mda...salut.
-Ce faci?
-Nu mai pot de bine,zise ea.Aa da..din ce cauza??
Da a ta.Te rog sa pleci nu vreau sa te mai vad vreodata.
-Francesca,nu ii vorbii asa.Se bagase in seama mama.
-Nu te baga mama,cum ar trebuii sa ii vorbesc acestui...
Si o lua la fuga spre camera ei.
Joseph fugise dupa ea,si cu putin noroc reusise sa intre si el.
-Iesii...striga la el,cat poate.
-Dar te rog..
-Nu ma rogi nimic...iesi odata,te urasc...pentru tot..mai bine nu te cunosteam,esti un prost, un idiot.
-Cu ce is eu de vina ca...
-Nu,eu sunt de vina.Ca a trebuit sa ajung sa iubesc un tampit ca tine.
-Nu mai dramatiza atat.Nu cred ca ma iubesti atat de tare,mai ales ca te-ai pupat cu ala.
-Tu chiar nu intelegi??eu am.facut asta doar pentru ca tu te-ai pupat cu aia.Iesii..pleaca te rog..
-Da....sigur..
-Pleaca striga la el ,dupa care incepe sa arunce cu tot ce apuca in el.
-Si ca sa stii,ea e mult mai buna si normala decat tine...
Si cu asta el pleaca tratind usa,iar ea se pune jos si urla cat poate ea,mama ei venind speriata la ea.O strange in brate si nu zice nimic.Nu intelegea ce se intamplase.

Z;W���|