Iubire adolescentina

Capitolul 33

Simtea ceva special cand era cu ea.O simtea ca pe o mama,simtea ca ii putea spune totu,increderea pe care o avea pentru ea erau puternice dar tot odata ciudate.Uneori se gandea de ce oare simte acest lucru pentru ea.Noaptea aceea,a fost nemaipomenita.De mult nu mai avusese cu cine sa vorbeasca,sa isi spuna toate ofurile,toate gandurile.

Dimineata urmatoare,cele 2 se trezesc si coboara jos unde se aseaza la masa si:

-Uite Francesca,in vacanta as vrea sa duc cativa elevi,intr-o tabara de engleza.Vor venii mai multi colegi si alti copii din  alte tari.

-Intersant,si ce legatura are asta cu mine?

-Pai are deoarece cand vine vorba de vorbit si tradus te pricepi si as vrea sa vi cu mine.Ce parere ai?

-Mi-ar placea mult lucru acesta.

-Stii ca azi va trebuii sa mergem acasa la tine?si ca va trebui sa te prefaci ca totul e bine.

Prefera sa nu zica nimic.Tacu si isi pregatii lucrurile.Se gandea la tot ce se intamplase.Parca nu mai era ea,ceva simtea ca nu mai este aceea fata vesela,plina de viata.Elias ii luase tot.Si stand asa si gandindu-se la toate lucrurile astea,cineva o ia in brate:
-Esti gata sa mergem??
Statea in bratele lui,nu voia sa se intoarca la el.
-Francesca...ce s-a intampla?eu sunt aici..
-Si ce daca esti???acum esti..atunci nu ai fost,daca erai langa mine nu pateam aceste lucruri.Totul era bine si frumos.
-Poftim??acuma eu sunt de vina pentru ce ti se intampla???
Se uita cu o privire ucigatoare la el si pleca.Era nervoasa pe el,stia ca nu e vina lui,ca ni merita sa ii zica aceste lucruri dar....
-Ce s-a intamplat Joseph??Unde e Francesca??
-Nu stiu,a plecat.
-Singura??
-Ba nu,m-am dus si eu cu ea.
Isi dadu imediat seama ce prostie scoase pe gura si ;
-Imi pare rau,nu am vrut,doar ca nu mai stiu ce sa fac,nu vreau sa o mai vad ca mereu e cu lacrimi in ochii,ca e pierduta si ca vrea sa isi faca rau singura.
-Nu trebuie sa iti ceri scuze.Esti ingrijorat peste masura de ea,si vrei sa ii fie bine,doar ca viata nu e ceea ce o traiti voi in telefoane.Viata e dura si rea,iar voi nu va dati sea deoarece mereu sunteti preocupati cu altceva.Daca de acuma,de la 16-17 ani nu incepeti sa va dati seama de pericole si sa le evitati,aveti o problema incercati sa gasiti o rezolvare,nu stati si va plangeti,in momentul in care cineva va intreaba ceva sa stiti sa raspundeti,sa nu va fie frica sa zici un Da sau un Nu.Traiti intr-o lume virtuala si cand dati umpic de greu,nu stiti ce sa faceti.
-Dar...ce legatura are..
-Are...vezi??asta ziceam.Crezi ca mie imi place sa o vad pe Francesca suferind.
-Nu dar..
-Dar ce??
-Nimic.
-Sunteti tineri,aveti toata viata inainte,asta e un obstacol si trebuie sa invatati sa depasiti.
Nu mai zicea nimic Joseph,era constient de toate lucrurile pe care le zicea Alina,stia ca are dreptate,dar se simtea neputincios.Ce era sa faca??Nu putea suporta el durerea Francescai,nu putea sa fie mereu langa ea,nu putea sa stea cu mancarea langa ea.Pana la urma avea si el o viata,chiar daca jumatate i-o dedica ei,si numai ei.
In timp ce Alina cu Joseph vorbeau,Francesca mergea spre casa.Se chinuia sa isi opreasca lacrimile si se chinuia sa zambeasca,ca nimeni sa nu isi dea seama de ce se intampla cu ea.
Ajunse,era in fata usii.Respira adanc si apoi intra in casa,plina de energie si cu un zambet larga si :
-Mama,trebuie sa iti zic.Am facut atatea exerciti,am vorbit mult in engleza,si mi-a placut la nebunie,si sa nu mai zic de copii ei,sunt asa de draguti.
Stia ca daca va incepe sa ii povesteasca totul,mama ei va crede ca totul e bine,desi nu era asa.
-Ce ma bucur pentru tine.Si sunt fericita ca tu esti asa.
Ce v-am zis?!!Mama ei habar nu avea prin ce trecuse si cat indurase.Ca de altfel de intamplarea din Moldova.
Se duse sus in camera sa,si se aseaz in pat.Isi stranse la piept,magarusul de plus care parca o intelgea mai bine ca oricine,ii fusese acolo de fiecare data cand plangea sau era fericita.El nu ii putea face rau,nu o putea ranii,dezamgi,sau sa ii spuna lucruri dure.Tacea si plangea incet,incat sa nu o auda nimeni.Lacrimile ii curgea fara incetare,inima ii batea din ce in ce mai tare,respiratia devenea sacadata,toate astea deorece tinea in ea tot si stand acolo in perna si cu magarusul acela ca sa nu faca galagie,nu mai respira cum trebuie,dar la un momendat se opreste si se intoarce pe cealalta parte deoarece aude usa.
Incet se duce la patul ei,isi da geaca jos,si se aseaza langa ea,strangand-o in brate:
-Gata,sunt aici,langa tine.Nu te voi mai lasa niciodata.Vom gasi o solutie sa le spunem si la ai tai si tot.Nu iti mai fa grijii,totul va fi bine.Iti promit.
Se intoarse si isi puse capul pe pieptului,ascultandu-i bataile inimii,si ii tinea mana de parca niciodata nu il va mai vedea,simti ,iubi vreodata.
-Daca nu va fi bine totul??daca atunci cand vor afla ai mei se va intampla ceva rau??
-Atata daca...Ti-am promis.Eu nu imi incalc promisiunile.
Se uita la el,il stranse in brate si se culca.Se simtea in siguranta cu el,stia ca nimeni si nimic nu ii poate face rau.