Iubire adolescentina

Capitolul 62

Perspectiva Francesca:
Nu inchideam ochii,voiam sa il simt acolo,cum o faceam mai demult,cand simteam ca eu sunt a lui,si el este a meu.Acum..nimic nu mai e sigur.
-Dormi??ii zic usor.
-Nu acum...
-Joseph...
-Da..zise el intorcandu-se spre mine.
-Daca intr-o zi as muri?
-Poftim??..Ce sunt cu intrebarile astea?
-E simplu.Sti?.In ultimul timp ma gandesc la bebelusul pe care il am.El nu este de vina cu nimic,dar nici nu as vrea sa il pastrez.
-Francesca,cum poti zice asta??Fix tu.Tu care stii cum este sa fi lasat si sa nu ai iubire.Nu poti sa ii faci asta.
-In fine...
-Si ce legatura are asta cu muritul?
-Nu are.
-Eu nu te mai inteleg.
-Nici nu trebuie.Nimeni nu o mai face de mult timp,asa ca..
Nu stiu din ce motiv,dar am plecat din camera lui si am iesit afara.Mergeam iar in intuneric,cand simt niste maini in jurul meu,si ma opresc crezand ca e Joseph,dar aud:
-Ce faci gagica??...nu vi la mine?
-Elias??..da-mi drumul.Mirosi a alcool,esti beat.
-Dar nu vreau.Adica vreau,dar pe tine.
-Tu te auzi??Vorbesti numai prostii.Da-mi drumul idiotule.
Il priveam cu atat dezgust.
-Serios Elias,lasa-ma sau vezi tu.
Si pe cand sa il lovesc,observ cum mai multi baieti se apropie si incerc sa fug,dar va dati seama ca nu aveam nici o sansa.
Si asa m-au luat ca pe un sac de cartofi si m-au trantit pe o saltea din sala de sport.Singurul lucru la carea gandeam era bebelusul,iar in momentul in care am simtit multe maini am urlat cat am putut:
-Sunt insarcinata!
La auzul acestor cuvinte toti s-au dat in spate.
-Poftim?zise Elias.
-Cum ai auzit.Sunt insarcinata.
-Cu cine??replica imediat,toti ceilalti plecand de acolo.
-Asta e treaba mea,nu a ta.
-Raspunde,nu ma enerva Fancesca.
-Numele meu e Francesca.Cu R
-Taci!Striga el odata,incat inima mi se oprise pentru un moment.
-Copilul este al meu.Striga cineva din spate.
Il vedeam pe Joseph cum vine spre mine si ma ia im brate,punându-si mainile le burtica mea ce deja crescuse.
-Da,nu te mai uita asa.Acest copil este al meu si al Francescai.Asa ca sterge-o.
-Dar e imposibil,eu am...si tot eu am..
-Ești beat omule,vezi-ti de treaba ta.
Ma luase de mana si plecaseram spre cabana,dar il oprisem.
-De ce ai spus asta?
-Ce?imi raspunse,de parca nu fusese acolo de cateva minute.
-De ce ai spus ca este copilul tau,cand defapt e a lui?
-Pentru ca bebelusul acesta,fie fetita sau baietel,care te face sa ai stari de nervozitate,momente in care plangi din senin si poftele tale nebunesti,este copilul meu,si nu al altcuiva.
Ma uitam la el si nu imi venea sa cred.Il luasem in brate si nu voiam sa mai plec de acolo.
Ne-am dus in cabana si am intalnit privirea lui Yle,care nu era incantata deloc.
-Buna!ii zic eu,schitand un zambet.
-Niciun buna,in camera acum.
-Dar...
Tresar cand aud usa trantindu-se si stiam ca nu va urma ceva bun.
-Francesca...v-am auzit vorbind despre ceva copil.Esti insarcinata?striga ea,incat probabil se auzise pana in cabana 10.
-Poti sa nu mai urli?.Te aud toti.Ma ratoiesc si urlu mai tare ca ea.
Se aseza pe pat cuminte si statea oarecum speriata.
-Da,Yle.Sunt insarcinata in 4 uni.
-Oo...sau ohh..nu stiu ce sa zic.Ma bucur ca ..defapt nu stiu,dar e ceva foarte dragut,si ma intristez cand ma gandesc ca ai tai nu stiu.
Si din nou imi vine sa urlu cand stiu ca aceasta minunatie este a lui Elias.
Amandoua tresarim cand usa este trantita.
-Elias??..Ce cauti aici??.Pleaca.
-A cui e copilul?
-Nu de mult ti-am spus,a lui Joseph.
-Nu te cred.
-Nu-mi pasa de ce zici tu.
Plec de acolo,si intru val vartej in camera lui Joseph.
-Usor,tsunami mic.Ce s-a intamplat??
-Elias asta s-a intamplat.Banuieste ca este a lui.
-Si?
-Serios??Acum ti-ai gasit sa fi calm??..
-Dar nu are rost sa ne agitam pentru un fleac.
-Bine.
Ma asezasem pe pat si ma uitam la el,cum isi da tricoul jos si isi ia un maieu.
-Joseph...cum poti sa fi asa ??Adica..zic eu ridicandu-ma de pe pat.
-Totul va fi bine.
Cand l-am auzit imi venea sa imi smulg parul.Omule drag,cum poți fi asa calm??Adica el ar trebuii sa fie asa,iar eu calma.Mereu era asa.
-Poti sa nu te mai foiesti in pat incontinuu??.zise el foarte iritat.
-Culca-te si lasa-ma pe mine..
Se intoarse spre mine si simtem cum ma trage spre el.
-Eu ti-am spus sa stai linistita.
-Ni pot.Intelegi??
-Nu,pentru ca acel copil e al meu,si nu are cum sa demonstreze asta,corect??..
-Da dar..
-Termina cu dar..
Ma intorsesem spre el,si imi pusesem capul pe pieptul lui ascultand bataile inimii.Pentru mine sa aud acel sunet,este ceva superb.Nici o muzica nu se poate compara cu asta,nu pentru mine.
-Bate pentru tine!Imi zise,dupa care ma pupa si ma stranse in brate.In sfarsit,puteam sa dormim si noi.